Alexandru RUŞI: Când se încurcă peldalierul maşinii!

În destule situaţii unele accidente sunt prezentate sub formă animată şi, de aici, şi nedumerirea celor care  analizează mecanismul producerii evenimentului care nu pot accepta un astfel de rezultat în condiţiile în care spaţiul, timpul şi viteza  puteau să ducă la evitarea nenorocirii!! Aşadar, ce anume este comun unora dintre aceste nenorociri consumate în zona drumului public? Când modul de producere al unui eveniment rutier nu se încadrează în tiparul preexistent de calificare sau denumire a ceea ce se numeşte mecanism accidentologic, la dispoziţia anchetatorilor există o cauză care a fost definită ca numindu-se “neatenţie în conducere”. Un psiholog ori un psihiatru ar combate cu argumente proprii ştiinţei de profil argumentând, în final, că orice persoană este posesoarea unui anume gen de atenţie care poate fi, mai mult ori mai puţin concentrată asupra modului în care se şofează, identificarea, din timp, a unor elemente de risc şi, corespunzător acestor observaţii, pregătirea şi realizarea manevrelor de evitare a situaţiilor potenţial periculoase. Asa au apărut, în lexicul de bază automobilistic, noţiuni cum ar fi: concentrare, atenţie, asigurare, prudenţă, evitare, conduită preventivă, civilizaţie rutieră, etc. Toate acestea definesc tiparul unei persoane responsabile, educate, cu bun simţ şi matură în gândirea aplicată la peisajul rutier ce se derulează dincolo de parbriz. Este un fapt dovedit, cu cât viteza este mai mare cu atât posibilitatea şoferului de a observa, din timp şi de la distanţă, se micşorează. Acest aspect este extrem de puţin ştiut de cei care urcă la volanul unei maşini. Limita este dată de performanţa văzului, a unui aparat aflat în cele mai bune condiţii de funcţionare. De aici pleacă efectul materializat în producerea unor accidente deosebite a căror cauzalitate trebuie căutată în raportul viteză, spaţiu, timp. Unele dintre ultimile evenimente rutiere au avut drept punct de iniţiere identificarea tardivă a unor stimului aflaţi, culmea, în afara traiectului de deplasare al unor vehicule faţă de care persoanele de la volan au avut reacţii neaşteptate, total contraindicate, de-a dreptul aberante!! Cazul de pe A1 este unul care se cere a fi analizat cu multă atenţie deoarece este particularizat de ceea ce se numeşte atipicul situaţiei. Un autoturism care circulă pe firul spre Bucureşti fiind condus de o femeie. Lângă ea, în dreapta, soţul.

Nu se cunosc momentele premergătoare accidentului propriu zis, dacă atmosfera era una tensionată pe fondul dezbaterii unui subiect fierbinte, nu se ştiu cât de cordiale, normale, fireşti erau relaţiile dintre cei doi soţi, şi nici cât de atentă şi concentrată era şoferiţa. Se ştie că autostrada are un efect destul de obositor asupra celor ce conduc. Prin monotonia peisajului, se induce o stare de oboseală până la moţăială!! Mulţi au plătit cu viaţa această nenorocită stare de fapt. Peisajul lateral, variat şi cromatic alături de aliura şoselei (curbe, rambleuri, debleuri, rampe şi pante) constituie soluţia fericită de eliminare a monotoniei oricărei autostrăzi din lume. Aşadar, momentele premergătoare accidentului, aduc în scena nefericitei întămplări: autoturismul condus de doamna relatării nostre, un autocamion aflat în spatele acesteia şi grupul de inspectori ARR care erau plasaţi pe banda de urgenţă în apropierea unui loc de parcare semnalizat cu toate cele de trebuinţă pentru a fi văzut de şoferi. Se ştie că reprezentanţii acestei instituţii, Autoritatea Rutieră Română, nu opresc autoturisme pentru control dacă nu sunt însoţiţi de agenţi de cirulaţie. Şi, un alt element deosebit, numai un agent de poliţie, echipat corespunzător şi plasat astfel încât să fie vizibil de la distanţă are dreptul de a opri un vehicul. Cei de la ARR urmăreau legalitatea transporturilor auto realizate de autovehicule de peste 3,5 t. A se reţine că cele două autovehicule amintite circulau pe banda nr.1 şi se apropiau de km.110 al autostrăzii. Semnalul de oprire adresat celui de pe autocamion a fost recepţionat şi de şoferiţă care, s-a pierdut şi,  în loc să-şi continue drumul, a virat dreapta a intrat pe locul de parcare şi a izbit în plin pe cei doi inspectori. De fapt doamna respectivă s-a pierdut, a confundat acceleraţia cu frâna şi folosind-o a făcu ceea ce a făcut. Aici intervine, din nou obsesiv, cum a fost posibil aşa ceva, cum şi de ce s-a speriat, ce anume a făcut-o să se piardă într-un asemenea hal, ce viteză avea maşina pe care o conducea şi cum era vizibilitatea, unde privea de fapt, poartă sau nu ochelari, privea spre soţ ori spre alt punct din laterala stângă a autostrăzii, a întors capul şi a pierdut pentru câteva fracţiuni de secundă drumul din faţă, etc.?

Iată ce înseamnă valorea secundei şi fracţiilor acesteia în lumea volanului. Iată ce înseamnă atenţia la volan, concentrarea la volan, cunoaşterea şi respectul legii rutiere aplicată la condiţii concrete. Cele două victime sunt în stare foarte gravă. Nici starea autoarei nu este una bună. Şocată de întămplarea  care a adus-o în starea de autor al unui  accident deosebit de grav, femeia nu poate realiza ce anume a făcut şi, mai ales, de ce anume a făcut această manevră absolut bizară!! Cât despre reprezentanţii ARR ca şi cei ai poliţiei rutiere, şi nu numai, cazul acesta nefericit se constituie ca un avertisment serios adresat celor care desfăşoară aastfel de activităţi. Învăţămintele desprinse sunt cât se poate de brutale: nu vă consideraţi în siguranţă indiferent cât de bine sunteţi echipaţi, plasaţi şi asiguraţi din punctul de vedere al vizibilităţii; fiţi în permanentă stare de alertă şi gândiţi că este mai sănătos să preveniţi accidentarea dvs. decât să lăsaţi acest deziderat, prevenirea, la îndemâna celor care circulă pe drumul public!! Acest caz ar trebui să fie tratat ca unul şcoală  şi cazuistica specială  dezbătută în toate şcolile de şoferi amatori şi profesionişti, cadrele de control din sistemul ARR şi poliţie. Există o singură posibilă explicaţie la toate întrebările sintetizate sub forma ”cum a fost posibil aşa ceva?” Cecitatea la mişcare de care a dat dovadă autoarea acestei drame rutiere în secundele de dinaintea impactului. Pur şi simplu adâncită în dezbaterea cu sine înseşi a unui saubiect care o preocupa, nu a realizat decât târziu secvenţele dinainte şi atunci, s-a speriat şi face ceea ce a făcut!!