Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură în funcţie a noilor membri ai Guvernului României

Vă prezentăm discursul susţinut de şeful statului cu acest prilej:

„Domnilor miniştri, în primul rând felicitări pentru desemnarea în funcţia de miniştri în Guvernul României. Aş începe însă prin a mulţumi celor şase miniştri care pleacă din Cabinet, un Cabinet care, în pofida tuturor dificultăţilor, reuşeşte să tracteze România din criza economică înspre creştere economică, dar acest efort se face cu costuri şi le vedem astăzi. După numai câteva luni de guvernare, a fost necesară o remaniere consistentă a miniştrilor principalului partid de guvernare. Eu vreau să le mulţumesc tuturor celor şase miniştri pentru apartenenţa la această echipă sacrificată de la bun început pe situaţia economică dificilă creată de criza globală. Vreau să ştiţi că nicio clipă nu accept ideea, pentru că nu corespunde realităţii, că guvernul n-ar fi făcut ce trebuie în perioadă de criză. A făcut ce trebuie, în limita resurselor pe care le-a avut. Din păcate, România a intrat în criză cu un buget puternic afectat de legislaţie populistă emisă în perioada 2007-2008, legislaţie care a angajat cheltuielile salariale şi cheltuielile sociale dincolo de limitele pe care România le putea suporta. Cu această fotografie bugetară, guvernul a trebuit să intre în plină criză economică la începutul anului 2009 şi să ia măsuri impopulare. Foarte mulţi au spus: Guvernul, Premierul, Preşedintele nu au inimă, nu se gândesc la oameni. Răspunsul meu este: dimpotrivă, ne gândim la oameni, ne gândim la România. Măsurile care s-au luat sunt măsuri care nu puteau fi evitate dacă doream şi dorim ca România să nu intre într-un colaps financiar. Şi acum, cu toate măsurile luate, toată resursa financiară se duce în acest tip de costuri.

Nu avem încă o clară perspectivă a resursei financiare destinate investiţiilor pentru anul 2011, a investiţiilor din bugetul de stat, pentru simplul motiv că deficitul bugetar stabilit pentru anul 2011, 4,4% din produsul intern brut, va fi consumat pentru acoperirea deficitului fondului de pensii, care va fi între 3,2 şi 3,6 miliarde de euro, pe deficitul fondului de şomaj, care va fi şi el circa 600 de milioane de euro, şi pe plata arieratelor, care depăşesc un miliard de euro. Aceasta este fotografia în momentul de faţă, ceea ce mă face să cer Guvernului, dar şi dumneavoastră, ca proaspeţi miniştri în cabinetul Emil Boc, să fiţi solidari pentru măsurile de austeritate care trebuie să continue. În lipsa unor măsuri de austeritate care să vizeze inclusiv cheltuielile sociale - şi aici sunt destule zone în care se poate acţiona - pot să vă spun că vom avea o creştere de 1%, maxim 2% în 2011, ceea ce nu va angrena forţă de muncă suplimentară. Va trebui să explicăm românilor că austeritatea trebuie să caracterizeze acţiunea guvernamentală, dar şi a fiecărui român în parte şi în anul 2011. Numai prin austeritate putem obţine o creştere mai mare de 1%-2%. Eu sper într-un 3%-4% dacă Guvernul va continua să ia măsurile care se impun pentru a crea condiţi de investiţii din bugetul de stat.

Alături de nevoia de a contribui cu bani din bugetul de stat la investiţii, atragerea fondurilor europene este fundamentală. Sigur, ea nu poate fi  proiectată fără o resursă internă care să acompanieze banii europeni, aşa cum ne obligă legislaţia Uniunii. De aceea, fac apel la fermitate, dar şi la capacitatea de a explica românilor că avem nevoie de încă un an de austeritate şi solidaritate, un an care să fundamenteze premisele de creştere economică sănătoasă şi solidă în favoarea fiecărui român. Trebuie să se înţeleagă că o perioadă de criză nu poate fi trecută de o naţiune fără solidaritate. Şi dacă vorbim de solidaritate, vreau să fac câteva observaţii, mai ales că un nou ministru de Finanţe, un nou ministru al Muncii se instalează în fotolii începând de astăzi. S-a mers pe ideea reducerii veniturilor salariaţilor bugetari cu 25%. În aceste condiţii, mi-a fost foarte greu să înţeleg sau să accept ceea ce s-a întâmplat luna trecută. Plata stimulentelor pentru cei din Ministerul de Finanţe şi pentru cei din Ministerul Muncii, ca şi cum Finanţele realizaseră veniturile în bugetul de stat, iar Ministerul Muncii eliminase munca la negru. Mi se pare inadmisibil ca anumite sectoare să-şi prezerve drepturi, favoruri care oricum nu se justifică. De aceea, vă cer ferm, celor doi miniştri, să nu repetaţi eroarea de sfidare a opiniei publice care s-a petrecut luna trecută la acele două ministere. Vă rog să mă credeţi că mi s-a părut penibil că în acest condiţii demnitari ai statului îşi donează integral salariile, iar cele două ministere acordă stimulente pentru brava activitate de nerealizare a veniturilor şi de înflorire a muncii la negru. Este o atenţionare pe care o fac către toţi membrii Cabinetului şi ea pleacă de la ideea că nu putem cere solidaritatea românilor atâta timp cât noi protejăm anumite categorii de salariaţi bugetari. De altfel, nici bugetarii nu ar mai găsi justificarea să fie solidari cu măsurile care s-au luat.

Aş vrea să plec tot de la o întâmplare de curând, când zeci de mii de oameni au fost trimişi în mod ridicol la ghişee să-şi plătească dările către stat, să-l atenţionez pe noul ministru al Comunicaţiilor că există o hotărâre a CSAT care obligă la unificarea infrastructurilor de transmisie baze de date până la sfârşitul anului. Vă rog să faceţi o prioritate din acest lucru şi să punem în valoare infrastructurile sectoriale care au fost create pe bani foarte mulţi şi sunt prost utilizate, sub capacitatea lor. Transporturile au propriul lor sistem de comunicaţii, Electrica are propriul ei sistem de comunicaţie, Educaţia, propriul sistem de comunicaţii, şi accesul populaţiei este minimal la aceste sisteme. Deci, vă rog să faceţi o prioritate din unificarea infrastructurilor de transmisie de date şi deschiderea lor către public. Nu în ultimul rând. aş mai face o ultimă menţiune: niciun ministru nu este lansator de subiecte de dezbatere atâta timp cât ele n-au fost stabilite în Guvern. Nu poţi să lansezi nici idei de introducere a impozitului progresiv, nici nu ştiu ce alte idei despre Ministerul Muncii, activităţi la Ministerul Muncii atâta timp cât ele nu sunt stabilite în Guvern. Unitatea echipei guvernamentale este fundamentală pentru încrederea populaţiei în acest Guvern. Iar populaţia are nevoie de un guvern în care să creadă, să creadă că poate scoate ţara din criză economică. Şi semnele sunt bune: avem creştere economică în industrie, o creştere consistenă, România are o producţie industrială acum la nivelul producţiei din 2008, deci de dinainte de intrarea în criză.

Marea problemă rămâne în zona construcţiilor, şi eu cred că este o reveniure înceată şi care trebuie să se oprească acolo unde este rezonabil să se oprească. Unul din marile falsuri ale creşterii economice a României au fost „boom-ul” imobiliar, speculaţiile imobiliare care ajunseseră să facă dintr-un apartament în Bucureşti preţuri de parcă era în centrul Parisului, 4.000-5.000 de euro pe metru pătrat. Cred că economia se aşază pe o structură sănătoasă, ca urmare a crizei, rămâne în responsabilitatea dumneavoastră să puneţi şi bugetul într-o structură sănătoasă.

Eu vă asigur de tot sprijinul meu pentru Guvern, în continuare. Vă asigur că, în continuare, sunt dispus să-mi asum alături de dumneavoastră dificultatea acţiunii guvernamentale în zona de austeritate. Nu vă voi împinge pe dumneavoastră să anunţaţi, să luaţă măsuri dificile pe care eu să nu mi le asum sau să stau deoparte şi să spun: „ia uite ce face Guvernul”. Nu, voi fi partenerul dumneavoastră atâta timp cât măsurile sunt luate cinstit şi în spatele lor nu se produc excepţii. Şi atenţionez că, deşi s-a anunţat că există o lege a salarizării care a comprimat sporuri, care a aşezat oarecum ierarhia în stat pe nişte trepte de salarizare, constat în fiecare lună că încă sunt ministere la care funcţionari, fie ei şi directori, încasează 13 milioane de lei net, în timp ce salariul ministrului este 4.200 de lei net. Măcar în perioada de austeritate aplicaţi austeritatea pentru toţi. Este ceea ce vă cer, domnule Prim-ministru, în modul cel mai ferm. Austeritate pentru toţi!

Altfel, sunt optimist. Aşa cum vă spuneam, economia reală a început să crească, în servicii se constată o diminuare a creşterii negative, aşa că nu avem decât să continuăm. Drumul este corect, trebuie mai bine explicat şi trebuie să încercăm să-i facem pe români să înţeleagă că nu luăm măsuri împotriva lor, ci dimpotrivă, pentru a avea în anii următori creştere economică aducătoare de bunăstare şi de venituri mai mari, inclusiv de pensii mai mari. Soluţia este să facem acum ce trebuie. Dacă nu facem acum ce trebuie, nu vom putea creşte nici pensii, nici salarii în 2012, 2013, şi aşa mai departe. Nu vom putea, iar inflaţia va înghiţi şi resursele pe care fiecare familie le are acum. De aceea, apelul meu la Guvern este la responsabilitate şi acţiune, chiar dacă ea înseamnă erodare. Atâta timp cât nu veţi explica atât cât trebuie exact ce trebuie şi miniştrii se vor lansa în teme colaterale fără să explice de ce fac ceea ce fac, de ce iau măsuri de austeritate, nu aveţi şanse să vă solidarizaţi populaţia. În speranţa că lucrurile vor merge mai bine în continuare, vă doresc succes şi atenţie la aplicarea corectă, uniformă a măsurilor de austeritate, la continuarea lor şi la utilizarea banilor europeni. Vă doresc mult succes!”