Domnișoara reporter, mică de înălțime și cu năsucul în vânt, își face repede loc și ajunge în față. Doi cetățeni cumsecade se dau la o parte, la cererea sever formulată a domnișoarei, dându-și seama cât de importantă e misia dumneaei. Și domnișoara reporter își începe importantul interviu cu sărbătoritul. Interviu, desigur, în exclusivitate, așa va sta scris unde trebuie.
„Domnule X, astăzi împliniți frumoasa vârstă de 50 de ani...” „Mulțumesc, domnișoară, sunteți generoasă cu mine, dar voi împlini mâine ceva mai mulți”, zice sărbătoritul. „A, da, mâine, și v-am făcut mai tânăr, domnule X...”, râde cu voce zglobie domnișoara reporter cu năsucul în vânt. „Cu zece ani, vă mulțumesc pentru compliment”, surâde sărbătoritul. „Domnule X, sunteți poet și scriitor. Lumea vă citește și vă admiră. Care este cheia succesului în profesiunea dvs.?”, întreabă pe același ton săltăreț domnișoara reporter. Răspunsul vine îndată: „Cum adică poet și scriitor? Nu înțeleg.” După un moment de ușoară derută, domnișoara își ia elanul necesar și explică tot cu voce zglobie: „Adică sunteți autorul unor cunoscute volume de poezii, povestiri, teatru, scenarii de film...” „Sunteți amabilă, domnișoară, spune sărbătoritul, dar eu n-am scris decât romane.” „A, da, romane, sigur, sigur, toată lumea le cunoaște, zice râzând ca un clopoțel domnișoara reporter. O ultimă întrebare, domnule X: la ce lucrați, dacă nu sunt indiscretă?” „Știți, domnișoară, răspunde sărbătoritul, din superstiție nu-mi fac publice proiectele. Dar, fiind o zi specială, vă spun: scriu un roman pe teme contemporane, va fi, sper, o amplă radiografie socială.” „A, da, o radiografie, acum, la 50 de ani...” „60”, o corectează sărbătoritul. „Da, 60, 60, ce mai contează câțiva ani, domnule X, vă mulțumesc pentru acest interviu.” Și domnișoara mică de înălțime, cu năsucul în vânt, se întoarce și îi privește o clipă pe invitații sărbătoritului. Dând din cap și surâzând.
Comentarii