Evenimentul, organizat de fondul ONU pentru Populaţie cu sprijinul Institutului Naţional de Statistică şi Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române, a fost dedicat exclusiv reprezentanţilor presei şi a avut ca invitat special pe prof. Joseph Troisi, diretcorul prestigiosului Institut Internaţional al ONU pentru Îmbătrânire, director al Centrului European pentru Gerontologie şi coordonator al Centrului OMS pentru Sănătate şi Îmbătrânire.

Dezbaterile au avut ca punct de plecare expunerea profesorului Vergil Voineagu, preşedintele Institutului Naţional de Statistică. Au continuat doamna Carmen Manu – director în Ministerului Muncii, profesorul Vasile Gheţău şi desigur, profesorul Troisi Joseph.

Laitmotivul  l-a constituit evidenţierea riscurilor în plan economic şi social pe care le implică un proces de îmbătrânire demografică lent, dar continuu, care face ca binecunoscută piramidă a vârstelor să se transforme, grafic, în viitorul nu prea îndepărtat, într-un cilindru al vârstelor.
Relevantă, în ceea ce priveşte mutaţiile intervenite în structura pe vârste a populaţiei României este, aşa cum a subliniat profesorul Vergil Voineagu, ponderea mereu în creştere a aşa-numitei  „vârsta a patra”, începând cu cei mai bătrâni dintre bătrâni, cu vârsta de peste 80 de ani.

Implicaţie directă a acestui proces, creşte raportul de dependenţă, sarcină pe care o are de suportat populaţia adultă pentru susţinerea unui număr tot mai mare de vârstnici, cum a demonstrat profesorul Gheţău.

Profesorul Troisi a subliniat necesitatea schimbării de optică în ceea ce priveşte bătrânii: ei nu sunt o povară, o categorie defavorizată, ci, dimpotrivă, o poveste de succes. Atenţia oricărui guvern trebuie să se concentreze nu pe discriminarea procesului de îmbătrânire, ci pe valorificarea socială a acestuia, pe calitatea lui. Cu alte cuivnte, pe asigurarea unei şanse egale pentru o îmbătrânire sănătoasă, eliminând prejudecăţile şi barierele între generaţii. Politicile trebuie orientate nu doar pe îngrijire medicală şi confort de trai, ci pe eliminarea nefinalizării lor, a sindromului de dependenţă.

Există un plan pentru a răspunde fenomenului îmbătrânirii, nu prin segregare, ci prin integrare: o societate pentru toate vârstele reprezintă viitorul omenirii. O îmbătrânire activă, bazată pe demnitate şi independenţă, iată soluţia!

Prof. Vladimir Alexandrescu