Publicat: 16 Noiembrie, 2016 - 15:43

Patrimoniul este atât un drept, cât și o datorie a statului român. Patrimoniul cultural și natural reprezintă o miză cât se poate de actuală și înseamnă o moștenire lăsată de generațiile care ne-au precedat și pe care avem datoria de a-l transmite intact generațiilor viitoare.
UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură) s-a constituit în 1945, la data de 16 noiembrie, când reprezentanții a 44 de state participante la Conferința de la Londra au semnat Actul constitutiv al UNESCO, document ce a intrat în vigoare pe 4 noiembrie 1946.
În ziua de 16 noiembrie este sărbătorită Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO în România, dată instituită printr-o lege inițiată de Comisia permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO.
România este membră UNESCO din 1956, iar anul acesta sărbătorim 60 de ani de relații cu UNESCO.
Patrimoniul Mondial UNESCO include 7 obiective din România, ce însumează 32 de monumente din diferite zone ale țării și multe altele sunt pe lista de așteptare. Înscrise în patrimoniul UNESCO sunt: Bisericile pictate din nordul Moldovei, Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei, Centrul istoric al Sighișoarei, Mănăstirea Hurezi, Sate cu biserici fortificate din Transilvania, Bisericile de lemn din Maramureș, Rezervația Biosferei Delta Dunării. 
România este prezentă pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO cu Ritualul Căluşului, Doina, Ceramică de Horezu, Colindatul în ceată bărbătească, Feciorescul de Ticuș.
Cooperarea UNESCO-România acoperă toate sferele de interacțiune: guvernamentală, parlamentară, academică și la nivelul societății civile.
Un alt element important este includerea României în diverse organisme subsidiare UNESCO, participând astfel efectiv la luarea de decizii în cadrul organizației.
 
Având în vedere ceea ce s-a realizat până în prezent, pe linie UNESCO, considerăm că obiectivele României pentru perioada următoare ar trebui să fie:
 
Stabilirea principalelor direcţii de acţiune pentru avansarea dosarelor curente de obiective de pe lista tentativă a UNESCO (Ansamblul Monumental „Calea Eroilor” de la Târgu Jiu, Centrul istoric al Sibiul şi situl Roşia Montană). 
 
Susţinerea dosarului Parcul Natural Porţile - de Fier - ca rezervaţie a biosferei UNESCO, proiect bilateral cu Serbia. 
 
Urmărirea dosarului “Pădurile virgine de fag – patrimoniu natural comun al Europei”. 
 
Promovarea patrimoniul cultural imaterial din România prin înscrierea în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO a cât mai multe elemente de patrimoniu imaterial naţional, precum şi urmărirea actualelor propuneri : Mărţişorul, Cămaşa cu altiţă (ia), “Scoarţele” - dosar multinaţional România - Moldova, un dosar care se referă la tradiţia ţesutului si dosarul “Pelerinajul de la Şumuleu - Ciuc”, dosar care se referă la un ritual specific de Rusalii. 
Includerea României în comitete UNESCO relevante pentru noi. 
Dezvoltarea relaţiilor cu Statele Membre UNESCO prin acţiuni de diplomaţie, vizite oficiale. Scopul final ar fi susţinerea României în proiectele acesteia privind UNESCO (viitoarele propuneri pentru Lista Patrimoniului Mondial sau Lista Patrimoniului Imaterial, includerea în comitete UNESCO relevante pentru România). 
Participarea, promovarea şi organizarea de conferinţe, seminare pe probleme de educaţie, cultură, ştiinţă şi comunicare în colaborare cu organizaţii  naţionale şi internaţionale. Pentru o vizibilitate mărită a obiectivelor UNESCO propunem organizarea de întâlniri de lucru, conferinţe, mese rotunde.   
Identificarea acţiunilor de cooperare UNESCO - România care pot duce la o mai bună valorificare a patrimoniului cultural şi natural în scopul dezvoltării turismului şi al dezvoltării durabile, în general. 
 
Constituirea unui grup de lucru inter-instituţional compus din reprezentanţi ai instituţiilor statului, ONG-urilor şi asociaţiilor profesionale care să permită o dezvoltare a domeniilor specifice de activitate. Se impune crearea unui focal point, a unui feedback informaţional între toţi actorii implicaţi în acest domeniu pentru a stabili o strategie comună de abordare şi rezolvare a problemelor 
 
Susţinerea iniţiativelor şi proiectelor cu tematică UNESCO dezvoltate de către autorităţile locale şi ONG-uri. 
 
Promovarea importanţei patrimoniului naţional de valoare universală la nivelul publicului prin toate mijloacele posibile (mass-media, proiecte de promovare turistică la nivel naţional şi internaţional etc.). 
 
Stabilirea unor strategii inter-instituţionale (Ministerul Culturii, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Ministerul Educaţiei, Comisia Naţională a României pentru UNESCO, Ministerul Afacerilor Externe, etc.) pe termen mediu şi lung pentru promovarea şi protejarea monumentelor de patrimoniu naţional de pe Lista tentativă UNESCO şi Lista Patrimoniului Mondial. 
 
Concluzionând, în dorinţa de a promova o viziune integratoare a societăţii româneşti prin susţinerea culturii, educaţiei şi ştiinţei ca elemente fundamentale ale naţiunii române, considerăm că trebuie să ne ghidăm după următoarele idei:
 
Protejarea şi conservarea efectivă a monumentelor din patrimoniul naţional înscrise în Lista Patrimoniului Mondial sau pe Lista tentativă UNESCO; 
Sprijinirea necondiţionată şi prin toate mijloacele a creşterii calităţii educaţiei şi a cercetării ştiinţifice; 
Promovarea valorilor culturale româneşti şi a bunurilor româneşti înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO ; 
Susținerea intereselor naţionale la nivelul UNESCO. 
 
Pentru realizarea acestor deziderate este necesară elaborarea unei strategii naţionale susţinute de efortul conjugat al tuturor instituţiilor naţionale implicate în problematica UNESCO.