Butoaie şi calupuri - de Costin TUCHILĂ

Respectivele au devenit tomberoane şi au fost aşezate la porţile cetăţenilor, fapt esenţial pentru mersul înainte şi modernizarea României. Dar asta nu e totul, curiozitatea macazului de serviciu, prietenul meu de care vă mai vorbeam, este uriaşă. Prin urmare, inevitabil, îl întreabă pe inevitabilul corespondent: „La toamnă butoaiele revin la fostele obiceiuri?”

Probabil că da şi, conformându-se „fostelor obiceiuri”, după ce au sprijinit substanţial activitatea gunoierilor, redevin ideale pentru conservarea murăturilor. După umila mea părere, în aceste butoaie care, ca în desenele animate, au ajuns să aibă însuşiri omeneşti, ba chiar şi tabieturi, ar intra foarte bine „calupul de ştiri”, ştirile fiind şi ele, de cele mai multe ori, din acelaşi registru „senzaţional”, de un neştirbit interes general pentru naţiune: ce culoare au (scuzaţi!) chiloţeii vedetei Y, care se vând la licitaţie, de ce s-a sinucis papagalul vedetei Z, care nu s-a vândut la licitaţie, cât au costat papucii de plajă ai politicianului Cutărel, cu ce limuzină a plecat în vacanţă fotbalistul Găluşcă, dacă era închiriată sau nu, câte găluşti lipseau din supă la ancheta organului abilitat, ce amendă a dat organul abilitat, cât de beat era pietonul care a traversat strada pe sub o maşină, cu cât la sută a crescut preţul la pătrunjel ş.a.m.d.

Calupul din butoi fiind epuizat şi butoiul neavând obiceiul de a deveni mai încăpător, oricât ar fi de tomberon, este anunţată după îndelungi pregătiri ştirea esenţială a zilei, aflată în topul alcătuit instantaneu. Asta chiar este o ştire, cum se spune în mod curent, cu mare dragoste în glas şi în privire: „Herghelia va zumzăi de glasurile micuţilor care vor veni să ia lecţii de echitaţie.” Acolo – se precizează – micuţii vor consuma numai „produse ecologice şi biodegradabile”, pentru a deprinde de la bun început normele europene.

Plăcutul zumzăit printre apetisantele tentaţii „biodegradabile” este întrerupt fatalmente de vestea că, în sfârşit, s-a găsit soluţia salvatoare: „Semafoarele cântătoare au fost înlocuite cu sensuri giratorii.” Această – realmente – revoluţie ar merita un eseu amplu, scris desigur de bunii mei amici, autori de „esee” zilnice. Ca orice revoluţie, a eliminat ceva: infinita poezie a „semafoarelor cântătoare”.