Punctul pe Y - Calendarul de proteste - de Octavian ANDRONIC

Pentru liderii sindicali e bine când e rău. Atunci când Guvernul dă din colţ în colţ, neştiind cum să împartă banii puţini pe care-i încasează de la plătitorii de taxe. Pentru că e criză şi pentru că managementul pe care-l asigură Executivul este de proastă calitate. Rupt de realitate. Este genul tipic de situaţie în care numărul şomerilor creşte, când veniturile oamenilor scad şi când nemulţumirile de tot felul se acumulează. Este genul tipic de situaţie în care liderii sindicali îşi lasă baltă propriile interese şi se întorc la origini pentru a demonstra lumii că sunt o forţă cu care nu e bine să te joci.

Există chiar şi o ierarhie a liderilor sindicali: la vârf sunt cei mai vocali, cei mai intransigenţi, cei care nu negociază, ci bat cu pumnul în masă. „Nu acceptăm nimic! Dacă nu îndepliniţi condiţiile nostre ieşim în stradă!”. Si sindicaliştii atât aşteaptă, lasă şi ei baltă ce mai fac, se urcă în autobuze şi debarcă în faţa Guvernului, înzestraţi cu recuzita de rigoare. Pentru că protestele au început şi ele să capete un aer tot mai performant: fluiere stridente, pancarte atent executate, cu sloganuri şlefuite de specialişti şi vorbitori (pentru TV) atent selecţionaţi. Strategia sindicală e simplă şi eficientă: nu li se îndeplinesc cererile, blochează străzi, artere, pichetează ministere (de nu mai au miniştrii curaj să se arate la faţă) şi dau buzna în studiourile de televiziune ce dezbat 24 de ore din 24 aspectele semnificative ale actualităţii.

Mai nou, sindicaliştii au o problemă. Una organizatorică: calendarul de proteste. Să nu se facă aiurea, cum îi vine fiecăruia! Acestea trebuie atent organizate şi planificate, ca să ocupe un interval de timp cât mai lung şi să nu lase Guvernului niciun moment de respiro. Numai aşa se pot obţine rezultatele dorite. Nu prin concesii. Cum să faci concesii unui Guvern care dă oamenii afară? Să-i lipsească de lefuri şi de slujbe? Unde vor ajunge liderii sindicali dacă nu vor mai avea sindicalişti?

Grea misie, trebuie să recunoaştem.