La Colegiu îi urmăreşte pe ăia de-au făcut poliţie politică, iar la Cetate pe cei care fac vin, ca la orice fermă. Ce are biblioteca cu vinoteca?

Ce n-a înţeles ANI este următorul lucru: că Mircea Dinescu este într-o neîntreruptă incompatibilitate, de când s-a creat CNSAS. Fie că a făcut afaceri de presă, fie ca s-a ocupat de agricultură, a avut întotdeauna preocupări pragmatice în nume propriu. Numai că nu l-a deranjat nimeni. Datorită prestigiului său artistic, dar mai ales datorită gurii lui mari. Ca şi colegian, Dinescu lua leafă de la stat şi făcea emisiuni la televiziunile diverşilor moguli. Când Voiculescu a refuzat să-i satisfacă pretenţiile salariale, l-a dat în gât ca securist, influenţând vădit votul din Colegiu (unii erau de părere că n-ar fi fost chiar aşa). Mai mult, tot ca slujbaş al statului, într-o demnitate publică, Mircea Dinescu s-a angrenat în diverse campanii politice - ultima dată ca susţinător al lui Geoană în alegerile prezidenţiale. Deşi sunt numiţi pe criterii politice, membrii Colegiului nu prea  au voie să facă politică, sau nu li se recomandă să facă la modul ostentativ în care a făcut-o Dinescu. Ideea este că în tot acest timp, distinsul poet s-a considerat în afara regulilor comune, scutit de obligaţiile care revin altora, sinecura de la Colegiu considerând-o un fel de ofrandă publică adusă talentului său. Deloc un miel blând, i s-a părut firesc să sugă şi la ţâţa statului şi la cea a sectorului privat - de unde şi uimirea cu care a primit vestea de la ANI, pe care sunt sigur că o va combate cu toate mijloacele care-i stau la dispoziţie. Şi cu argumente pe măsură: vezi bine, se urmăreşte eliminarea sa de la Colegiu. De către securişi, bineînţeles.