Pe 29 iulie 1848, "Desteapta-te, romane!" a fost cantat pentru prima data in Parcul Zavoi din Ramnicu Valcea. Interzis de regimurile totalitare timp de aproape o jumatate de secol, "Desteapta-te, romane!" a fost ales, imediat dupa Revolutia din Decembrie 1989, imnul national al Romaniei, fiind consacrat prin Constitutia din 1991.

În varianta prescurtată imnul este intitulat Deşteaptă-te române şi conţine 4 strofe, selectate din cele 11 strofe ale poeziei Un răsunet al cărui autor este poetul Andrei Mureşanu.

Compozitorul părţii muzicale este Anton Pann.
 
Textul imnului este recitat şi interpretat numai în limba română.

Imnul se interpretează de către cor şi fanfară în următoarele situaţii:
- cu ocazia ceremoniilor oficiale naţionale,
- cu ocazia competiţiilor sportive oficiale internaţionale,
- cu ocazia deschiderii unei sesiuni a camerei Parlamentului,
- la începutul programului zilnic în şcolile primare şi gimnaziale de stat şi particulare, la radio şi posturile de televiziune,
- la începutul manualelor şcolare se tipăreşte textul imnului naţional al României.

Istoria imnului naţional al României

Ideea unui imn national a aparut în prima parte a veacului al XIX-lea cu ocazia festivitatilor oficiale la care participau domnitorii români. Prin 1862 a fost organizat un concurs public pentru imnul noului stat constituit prin unirea Valahiei cu Moldova.

Câstigatorul acestuia a fost compozitorul Eduard Hübsch cu piesa "Mars triumfal si primirea steagului si a Mariei Sale Printul Domnnitor". Aproape 20 de ani mai târziu, poetul Vasile Alecsandri scria "Imnul regal", care devenea imnul de stat al României, fiind intonat pentru prima data în 1884. Acordurile lui s-au auzit în România pâna în 1947.

În perioada comunista au fost intonate mai multe imnuri de stat. Amintim aici pe cel datorat poetilor Eugen Frunza si Dan Desliu, "Te slavim Românie" (1953-1977) sau pe cel care i-a urmat pâna în 1989, "Trei culori cunosc pe lume", care era o varianta modificata a unui cântec patriotic al compozitorului Ciprian Porumbescu.

Versurile imnului national actual al României apartin lui Andrei Muresanu (1816-1863), poet romantic, jurnalist, traducator, un adevarat tribun al epocii Revolutiei de la 1848. Muzica a fost compusa de Anton Pann (1796-1854), cunoscut poet si culegator de folclor.

Poemul "Un rasunet" al lui Andrei Muresanu, scris în vremea Revolutiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile de Anton Pann si cântat pentru prima data pe 29 Iunie 1848 la Râmnicul Vâlcea (la 18 zile dupa izbucnirea revolutiei).

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!