Publicat: 6 Iunie, 2020 - 07:50
Share

În cadrul unei ședințe festive a Prezidiului, Academia Română a marcat un secol de la semnarea Tratatului de la Trianon, prin care s-a recunoscut pe plan internațional unirea Transilvaniei cu România.

Prezidiul Academiei Române rememorează astfel evenimentele petrecute la începutul secolului al XX-lea, care au condus la crearea României Mari și consolidarea statului român modern.

Unirea cea Mare, înfăptuită de poporul român în anul 1918, a avut nevoie – ca și în cazul actelor similare întreprinse de cehi, slovaci, croați, polonezi, sloveni, lituanieni, letoni, estonieni etc. – de o legitimare internațională, care s-a realizat în anii 1919-1920, prin cele cinci tratatele de pace încheiate la Paris. Tratatul cu Ungaria, ultimul dintre ele, semnat la Trianon în 4 iunie 1920, a consfințit destrămarea Imperiului Austro-Ungar și formarea unor state independente ori întregirea altora. Între aceste state întregite s-a aflat și România, căreia prin tratatul menționat i s-a recunoscut între altele, frontiera de apus. Decizia românilor de unire a Transilvaniei cu România s-a făcut pe baza aplicării principiului dreptului popoarelor la autodeterminare, recunoscut de comunitatea internațională, în urma inițiativei președintelui american Woodrow Wilson. Tratatele de pace dintre puterile aliate și asociate, pe de o parte, și Austria și Ungaria, pe de altă parte, nu au făcut decât să oficializeze – nu fără anumite dificultăți – rezoluțiile popoarelor român, polonez, croat, ceh, slovac, sloven etc., care reprezentau majorități etno-demografice în teritoriile desprinse din fostul imperiu. Evident, pentru elita ungară, destrămarea Austro-Ungariei și reducerea Ungariei independente la granițele sale etnice a însemnat o mare pierdere și a condus la o mare frustrare, care, în anumite cercuri, nu s-a stins încă. Pe de altă parte, recunoașterea internațională, în 1920, la Trianon, a hotărârilor fostelor popoare supuse, ajunse să trăiască după 1918 în propriile state independente, a fost mereu confirmată de noile tratate încheiate din perioada de după cele de-al Doilea Război Mondial și până astăzi. Astfel, poporul român, fără să se bucure de tristețea nimănui, este liber să-și celebreze împlinirea sa istorică, recunoașterea dreptății sale alături de dreptatea altor popoare din vecinătate, angajate astăzi în construirea noii Europe unite.

Deși Academia Română – ca și alte instituții din țară și din lume – nu a putut marca așa cum s-ar fi cuvenit importanța, după un secol, a Tratatului de la Trianon-Paris, înaltul for aduce în fața națiunii prinosul său de recunoștință față de toți acei mari oameni de stat, români și străini, care au edificat România modernă, unită prin voința poporului român. Important este să nu uităm jertfele lor și să le ducem mai departe mesajul de dreptate, pace și înțelegere.

 

Tag-uri Institutii: