Publicat: 30 Ianuarie, 2015 - 12:34

Suspansul care durează de la reţinerea lui Dorin Cocoş în dosarul Microsoft pare că a luat sfârşit: cea mai aşteptată audiere a avut loc. Elena Udrea a fost “săltată”, spectaculos, de acasă şi dusă-pachet la DNA pentru a i se aduce la cunoştinţă acuzaţiile. Cred că a fost o uşurare şi pentru ea, care de atâtea luni a trăit emoţiile unei aşteptări stresante. De acum, cel puţin ştie la ce întrebări trebuie să răspundă.

Publicat: 29 Ianuarie, 2015 - 13:16

Apariţia numelui lui Gabriel Sandu în dosarul Microsoft i-a nedumerit pe cei care nici nu-şi mai aminteau că purtătorul acestui nume a fost ministru în cabinetul Boc.

Publicat: 27 Ianuarie, 2015 - 12:48

Aşa a declarat într-un interviu pentru presa străină. Că-şi doreşte ca PNL să intre la guvernare ca să poată pune în operă proiectul său politic. Dacă ceva mai înainte a fost prudent, lăsând o portiţă deschisă pentru posibilitatea ca acest lucru să se întâmple după alegeri, ca o consecinţă a acestora, de data aceasta pare chitit pe o nouă „soluţie imorală”. Adică pe schimbarea raportului de forţe din Parlament prin mijloace devenite „clasice”: racolarea de parlamentari.

Publicat: 26 Ianuarie, 2015 - 11:10

Maniera în care proaspăt reconfirmatul director al Serviciului Secret de bază atacă Curtea Constituţională este fără precedent. Atunci când, în 2012, Curtea a luat o decizie în favoarea lui Băsescu, a fost supusă unui adevărat tir care a stârnit ecouri şi comentarii dezprobatoare până la Bruxelles, iar fostul ambasador american Gitenstein a făcut o adevărată criză, confundând Curtea Constituţională cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi clamând că aşa ceva nu este de acceptat.

Publicat: 23 Ianuarie, 2015 - 12:55

În primul rând pentru că i-a făcut dreptate preşedintelui Iohannis, pe nedrept acuzat de ANI pentru incompatibilitate. Adică a repus lucrurile în ordinea lor firească, chiar dacă a fost nevoie să nu ţină cont de definiţia incompatibilităţii, care spune, în mod profund eronat, că un primar nu poate fi şi membru al consiliilor de administrare ale firmelor instituţiei. Uite că poate, iar ANI a comis un evident abuz atunci când a făcut recurs, ţinând-o pe-a ei, că neapărat Johannis trebuie să stea pe tuşă trei ani, în timp ce el se pregătea intens pentru cei zece ani de mandat. Ba, mai mult, Înalta Curte a avut înţelepciunea de a trage cât s-a putut de termenul de judecată pentru a nu se naşte – Doamne fereşte! – nişte confuzii legate de calitatea lui Johannis de simplu candidat, situaţie în care era posibil ca vreun magistrat lipsit de responsabilitate să zică altceva decât trebuie.

Publicat: 22 Ianuarie, 2015 - 12:58

Avalanşa de cercetări, acuzaţii şi investigaţii urmate de reţineri de personaje cu funcţii înalte dă senzaţia că brusc, undeva s-a deschis un robinet. Că toate aceste ilegalităţi erau cunoscute, demonstrate, dar că abia acum procurorii şi poliţiştii au primit, de undeva, OK-ul: pe ei!

Publicat: 21 Ianuarie, 2015 - 11:35

Istoria partidelor din România postrevoluţionară prezintă o schemă simplă: primele formaţiuni s-au născut, fie din „emanaţia” revoluţionară, fiind din reconstituirea unei entităţi istorice prin supravieţuitori. În afara acestei scheme, toate partidele care au apărut şi au dispărut s-au desprins din „trunchiul” unora deja existente. Cele mai notorii rămân APR-ul, format din „coasta” PSD-ului înfrânt în alegerile din 1996, sau Mişcarea Populară, creată de disidenţii democraţi susţinuţi de Băsescu. Adevăraţii creatori de partide sunt câţiva, care au intrat sau intră treptat în istorie: Iliescu, Coposu, Câmpeanu sau chiar Vadim.

Publicat: 20 Ianuarie, 2015 - 12:55

Nu a făcut-o nici acum. După festivităţile de rămas bun de la Cotroceni, s-a retras la o berărie cu amicii ca să sărbătorească noua sa condiţie de om liber. A doua zi, tot PMP-ul era în păr, la sediu, unde se întinsese deja covorul roşu şi se pregătise călimara şi tocul cu care urma să-şi semneze adeziunea. N-a venit nici a doua, nici a treia şi nici chiar până astăzi, punând-o pe Elena Udrea în situaţia delicată de a-i găsi scuze: ba că n-are nevoie să se înscrie în propriul partid, ba că a constatat că e prea mare pentru un partid „atât de mic” (n-a spus-o, dar s-a subînţeles). Până când zilele trecute, blonda preşedintă a anunţat că nici ea nu va mai candida pentru funcţie la apropiatul congres. Oportuniştii au considerat că o face pentru a lăsa locul unui tânăr... pensionar. Nu era vorba despre aşa ceva. Ci despre un „bye-bye PMP” în trepte. Un PMP fără Băsescu şi fără Elena Udrea. Ce mai rămâne atunci din „principalul partid de opoziţie şi singurul” cum îl caracteriza mai deunăzi chiar Elena Udrea? Tomac şi Diaconescu? Să fim serioşi: cu o asemenea „armătură” umană va merge singur în tabăra „zecimalelor”.

Publicat: 19 Ianuarie, 2015 - 12:58

Bomba aprecierii bruşte a francului elveţian i-a lovit fără milă pe debitori, care s-au trezit în cea mai imposibilă dintre situaţiile posibile: pe de o parte, bunurile pe care le-au achiziţionat prin aceste împrumuturi (case, maşini) şi-au înjumătăţit, practic, valoarea, în intervalul trecut de la contractarea creditelor, în timp ce valoarea francului s-a dublat! Ceva mai rău nu se poate imagina: chiar dacă renunţă la credite şi cedează băncilor bunurile creditate, oamenii tot rămân datori!

Publicat: 16 Ianuarie, 2015 - 12:55

Într-un singur an prin cabinetul ministrului Culturii s-au perindat nu mai puţin de şase persoane. Una dintre acestea, deşi nominalizată, n-a mai apucat să fie instalată (mama “bipezilor” – Rozalia Biro). Alta a stat doar o săptămână, stabilind un record (Hegedus Csilla). Liderul UDMR şi-a dat o dată demisia şi apoi a revenit pentru a pleca de bună voie. Poate doar la Ministerul Sănătăţii să se mai fi înregistrat o asemenea fluctuaţie.

Publicat: 15 Ianuarie, 2015 - 11:35

Cu intuiţia specifică geniilor, Mircea Geoană a descoperit Legea Gravitaţiei Politice, care, foarte probabil, îi va purta numele.

În viziunea sa politica este ca un pom încărcat de poame care atârnă pe crengile sale gata de a fi culese. Rodul excepţional dat de pomul politic românesc se datorează „micului horticultor” Băsescu care i-a turnat la rădăcină vitamina uninominală. Doar că a cam greşit concentraţia, pentru că la ultima recoltă, în loc de 300 de poame rotunjite şi bine crescute, pomul s-a trezit încărcat cu vreo 600, dintre care unele chircite şi cu aspect necomercial.

Publicat: 14 Ianuarie, 2015 - 14:17

A doua preocupare americană ţine de modul în care aceleaşi ţări care beneficiază de protecţia NATO pun ele însele la bătaie buzunarul bugetului pentru a se dota corespunzător din sursele binecunoscute (marile companii cu producţie strategică din Vestul Vestului). Şi aici suntem pe fază: preşedintele îi va putea înmâna distinsei sale vizitatoare o copie a acordului pe care se regăsesc toate semnăturile – inclusiv cea a lui Dan Diaconescu – din care reiese că nu vom avea grijă bugetară mai mare decât să dăm Armiei ce i se cuvine.

Publicat: 13 Ianuarie, 2015 - 12:57

Semnalul a fost recepţionat şi de Băsescu, care a profitat de el ca să-i mai tragă un perdaf final „mincinosului” de la Moscova, fără a se da însă de ceasul morţii, din simplul motiv că nu mai era treaba lui. Era a celui care-i prelua moştenirea lăsată în crama Cotrocenilor. Aşa s-a făcut că noul preşedinte şi-a notat în agendă, la priorităţi, această temă delicată. Cu atât mai delicată cu cât noul buget abia se copsese şi cu chiu cu vai în el au mai fost adăugaţi vreo 0,2% pentru cheltuieli urgente cu securitatea cibernetică pe care ne-am oferit să le-o asigurăm prietenilor noştri din Insula Şerpilor şi de pe canalul Bâstroe.

Publicat: 12 Ianuarie, 2015 - 12:14

La Paris am avut de-a face cu o cu totul altă categorie de acţiuni teroriste. În primul rând una care a fost îndreptată nu asupra statului, ci asupra unei entităţi nesemnificative din punct de vedere strategic. Şi operată primitiv de o grupare infimă de fanatici religioşi, neasumată cu seriozitate de nici una dintre entităţile de profil. N-am nici o îndoială că investigaţiile nu vor da de urma unei veritabile conspiraţii, prin gestul lor cei doi fraţi algerieni dorind mai degrabă să se facă remarcaţi în mediile teroriste. Dealtfel, din ecuaţie a lipsit elementul principal al unei astfel de acţiuni: asumarea expresă a sacrificiului personal. Fraţii au dorit în mod evident să scape pentru a se bucura de laurii acţiunii lor şi doar convingerea că nu au cum să scape vii din încercuire (se ştie că dintre terorişti nu se iau prizonieri) i-a făcut să accepte finalul “glorios”.

Publicat: 9 Ianuarie, 2015 - 12:43

Nu mai suflă nimeni vreun cuvinţel despre “închisorile CIA”. Să fie de vină doar atentatul de la Paris?

Publicat: 8 Ianuarie, 2015 - 12:41

Chestiunea, însă, cred că trebuie văzută şi dintr-un alt unghi. Acela al minimului respect faţă de valori fundamentale. Din păcate, civilizaţia vestică acceptă ideea că absolut totul poate fi supus criticii şi satirei în virtutea dreptului la exprimare liberă. Ceea ce civilizaţia islamică nu înţelege şi nu acceptă. Cum se poate ajunge la un consens general în această privinţă fără ca acte de felul celui din Franţa să nu se mai repete? Care ar putea fi elementele în general acceptate care vor proteja sentimentele şi sensibilitatea tuturor – dacă aşa ceva va fi posibil?   

Publicat: 7 Ianuarie, 2015 - 10:51

Din nefericire lucrurile nu stau deloc aşa. Justiţia este încă departe de a inspira încredere publicului, atâta timp cât membrii de vază ai săi continuă să fie cercetaţi şi condamnaţi. Să nu uităm că peste o sută de magistraţi au fost condamnaţi definitiv doar în ultimii ani şi că un număr important – în frunte cu şefa DIICOT (fostă) îşi aşteaptă rândul. În continuare, sectoare importante ale justiţiei adoptă comportamentul de tarabă, deciziile putând fi negociate în valută sau chiar în moneda naţională. Cei care au de-a face direct cu mecanismele sale nu-şi fac iluzia că vor beneficia de un tratament corect, pentru că ştiu ce se întâmplă în culise. Condamnările unor persoane care păreau de neatins, datorită protecţiei politice, au adus un val de speranţă, dar nici aceasta suficient de convingătoare.

Publicat: 5 Ianuarie, 2015 - 12:14

De ce am remarcat aceste lucruri? Pentru că ele nu se regăseau în textul pe care l-am scris şi l-am trimis în tipografie. Mărturisesc, tardiv şi cu regret, că însuşi Ceauşescu ar fi fost mulţumit de modul constructiv în care l-am redactat şi am acoperit aspectele pozitive ale acţiunii. Nici un moment nu mi-a trecut, atunci, prin cap, să introduc în el elementele „anecdotice”. Tiparul gazetăresc comunist era prea adânc înrădăcinat în mintea noastră de gazetari şi ar fi fost greu să ne debarasăm de el în doar câteva zile. Destul că reuşisem să înlăturăm rezervele mentale legate de condamnarea „fermă” a dictatorului şi dictaturii.