Publicat: 28 Septembrie, 2016 - 15:48

”Anual, în România, mor 42.000 de oameni din cauza fumatului. Asta înseamnă cam 200 de avioane prăbuşite”, spunea recent tânărul ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, într-o declaraţie dramatică, menită să zdruncine conştiinţa românilor şi să le abată atenţia de la epidemia de rujeolă, preţul medicamentelor şi viermii care colcăie prin spitale. 

Publicat: 19 Septembrie, 2016 - 14:32

Ne-am cam obișnuit ca în clasamentele Uniunii Europene să ocupăm unul dintre ultimele locuri - indiferent despre ce este vorba.Mă refer la aspectele pozitive. Iată, însă, unul în care întâietatea nu ne poate fi contestată, cel puțin, deocamdată: România are cel mai înalt șef de stat (ba chiar și de guvern) din Uniune! Acest lucru s-a văzut cel mai clar în fotografia de ”familie” de la Bratislava, în care Iohannis al nostru îi privea de sus pe ai lor. Considerând, probabil că, cu asemenea interlocutori nici măcar nu merita să aducă vorba  despre ce ne doare cel mai tare și constituie o prioritate a acestui moment: aderarea la spațiul Schengen. Nu s-a scos o vorbă în plen pe această temă - a mărturisit, la întoarcere chiar președintele. S-a abordat doar în discuții informale. Cu cine? Nu ne spune nici asta șeful nostru de stat, dar cu siguranță nu cu reprezentanții Germaniei, Olandei sau Finlandei (francezii parcă s-au mai înmuiat) - care ne blochează. Cu ceilalți degeaba vorbim. Nu sunt interesați de subiect, iar când o fac, sunt declarații circumstanțiale, de politețe, pentru că susținerea lor nu are nici o valoare, atâta timp cât unul se opune. Îndrăznesc să cred că subiectul merită să fie abordat, chiar cu o doză de obrăznicie, a la Orban, și chiar dacă risca să o irite pe doamna Merkel, cea care a produs dezastrul migrației. Pentru că, spre deosebire de alte țări din spațiul Schengen, precum Grecia sau Italia, prin care migranții au trecut ca prin brânză, granițele externe ale Uniunii din România nu au fost afectate. Și asta nu doar pentru că migranții nu doresc să rămână pe primitoarele noastre meleaguri, ci pentru că controlul frontierelor este relativ bine pus la punct. Ar fi fost, cel puțin acesta, un argument pentru modificarea atitudinii acelor țări care își maschează refuzul cu argumente politice și nu tehnice, cum ar fi normal. Ba chiar, s-ar fi putut merge ceva mai departe avertizând că dezamăgirea românilor ar putea merge până acolo încât să creeze condiții favorabile unui flux de migranți alternativ, cu scuza că nu putem face față presiunii, cum dealtfel nu au putut nici celelalte țări afectate.

Iohannis nu a facut-o și nici nu o va face atâta timp cât consideră că ”licuricii” mijlocii și mici nu trebuie iritați și deranjați cu atitudini gen Vișegrad. Este străvechiul sindrom al ”capului plecat” care te ferește de ce e mai rău, dar nu-ți aduce mai binele. Și dacă tot ești cu un cap mai înalt decât ceilalți, e bine să îl apleci, ca să nu pară o sfidare...

Sătul să i se mai reproșeze apetitul pentru plimbări externe, Iohannis a renunțat să participe la summit-ul UNICEF de la ONU. Unde, de regulă, sunt prezenți șefii de state, la o reuniune mai degrabă protocolară, dar favorabilă contactelor bilaterale informale.
Ion Iliescu a fost primul președinte român care a luat parte la această manifestare internațională. Era în 1990, la scurt timp după mineriade și după Piața Universității, iar o întâlnire a sa cu omologul american părea exclusă din capul locului. Iscusința fostului ambasador la ONU, Aurel Dragoș Munteanu a facut însă ca în înghesuiala de dinaintea deschiderii să se intersecteze cu traseul președintelui Bush Sr. și să aibe un prim contact pe  care acesta nu îl putea refuza. ”Sunt controversatul președinte al României” - i-a spus Iliescu în timp ce-și strângeau mâînile, Bush răspunzând cu amabilitate salutului. Și ceilalți președinți - Constantinescu și Băsescu - au fost la New York, la reuniunile UNICEF. Și poate că nu ar fi fost rău ca și Iohannis să se afle acum acolo, în locul lui Cioloș, pe care l-a trimis cam degeaba, într-un moment în care acesta are suficiente lucruri de făcut în țară și în care mandatul său aflat pe final nu mai prezintă interes pentru eventualii interlocutori. Dar, decât să fie iarăși acuzat de voiaje de plăcere (mai ales că New York-ul este la... doi pași de Miami), Iohannis a preferat să rămână acasă și să mediteze la cursa pe care i-a întins-o Hollande cu ”armata europeană” și pe care el a înghițit-o transformându-se în cutia de rezonanță a controversatei tentative franco-germane.

Publicat: 14 Septembrie, 2016 - 11:08

După Revoluție, privirile românilor s-au îndreptat, în nădejdea găsirii unui sponsor continental, spre sora mai mare de gintă latină. Aveam nevoie ca de aer de o susținere externă, mai ales pe fondul reticențelor generate pe parcursul haotic, cu mineriade şi Piețe ale Universității, dar și de neîncrederea față de adeziunea democratică reală.

Publicat: 2 Septembrie, 2016 - 11:41

Până în ziua fatidică în care a avut loc accidentul căruia i-a căzut victimă polițistul Gigină, steaua norocoasă a lui Gabriel Oprea părea de neoprit în ascensiunea sa viguroasă. Fostul body-guard al lui Miron Cozma mai avea puțin și bifa funcția de premier (deși cel mai mult el și-o dorea pe aceea de director SRI) în condițiile în care genunchiul finului său Ponta părea să fi devenit călcâiul său vulnerabil.