1 Septembrie - Ziua Naţională a Slovaciei

Slovacia este o ţară fără ieşire la mare din Europa Centrală, cu o populaţie de peste 5 milioane de locuitori, şi o suprafaţă de aproximativ 49.000 km². Ţările învecinate sunt Ucraina la est, Polonia la nord-est, Cehia la nord-vest, Austria în vest şi Ungaria la sud. Capitala şi cel mai mare oraş este Bratislava, în sud-vestul ţării. Slovacia este membru al Uniunii Europene, NATO, OCDE, OMC şi a altor organizaţii internaţionale.

Poporul de origine slavă a ajuns pe teritoriul actualei Slovacii între secolele V şi VI d.Hr., în timpul Epocii Migraţiilor. Mai multe regiuni ale Slovaciei au aparţinut Imperiului lui Samo, prima entitate politică a slavilor, apoi Moraviei Mari, Regatului Ungariei, Imperiului Habsburgic, Imperiului Austro-Ungar şi apoi Cehoslovaciei. Slovacia şi-a obţinut independenţa pe 1 ianuarie 1993, în urma Divorţului de Catifea.

 

Începând cu aproximativ 450 î.Hr., pe teritoriul actual al Slovaciei s-au aşezat celţii, care au construit oppida puternice în Bratislava şi Havránok. Biatecii, monezile de argint cu numele regilor celţi, reprezintă cea mai veche formă de scriere cunoscută în Slovacia. Din anul 6 d.Hr., Imperiul Roman, aflat în plină expansiune, a construit şi menţinut un lanţ de avanposturi în jurul Dunării. Regatul Vannius, un regat barbar fondat de tribul germanic Quadi, a existat în Slovacia vestică şi centrală din 20 până în 50 d.Hr.

Populaţia de origine slavă s-a aşezat în teritoriul actual al Slovaciei în secolul V d.Hr.. Slovacia de vest a fost centrul Imperiului lui Samo din secolul VII. Un stat slovac, cunoscut ca Principatul Nitra, a apărut în secolul VIII, şi conducătorul lui, Pribina, a consacrat prima biserică creştină de pe teritoriul Slovaciei în 828. Împreună cu Moravia învecinată, a constituit nucleul Moraviei Mari, începând cu anul 833. Apogeul acestui imperiu slavonic a fost găzduirea sfinţilor Chiril şi Metodiu în 863, în timpul domniei prinţului Rastislav, precum şi expansiunea teritorială din timpul regelui Svatopluk I.

După dezintegrarea Moraviei Mari, la începutul secolului X, maghiarii au anexat treptat teritoriul actual al Slovaciei. La sfârşitul secolului X, Slovacia de sud-vest a fost încorporată în Principatul Ungar, aflat pe atunci în expansiune (după anul 1000 devine Regatul Ungariei). Mare parte din Slovacia a fost integrată în Regatul Ungariei până în c.1100, iar regiunile din nord-est până în c.1300. Datorită nivelului său de dezvoltare economică şi culturală ridicat, Slovacia şi-a menţinut o poziţie importantă în cadrul noului stat. Timp de aproximativ două secole, s-a bucurat de autonomie ca Principatul Nitra, în cadrul Regatului Ungariei. Aşezările slovace s-au extins până în zona nordică şi sudestică a Ungariei actuale, în timp ce maghiarii au început să se stabilească în sudul Slovaciei actuale. Compoziţia etnică s-a diversificat prin aşezarea germanilor carpatici (din secolul XIII), a valahilor (din secolul XIV), şi a evreilor.

Rezultatul invaziei mongole din 1241, şi al foametei derivate, a fost o pierdere masivă de populaţie. Cu toate acestea, Slovacia medievală a fost caracterizată mai degrabă de oraşe active, construcţia multor castele de piatră, şi dezvoltarea artelor. În 1467, regele Matei Corvin a fondat prima universitate în Bratislava, dar instituţia a fost desfiinţată după moartea acestuia.

După ce Imperiul Otoman şi-a început expansiunea pe teritoriul Regatului Ungariei, ocupând Buda la începutul secolului al XVI-lea, centrul Regatului s-a mutat către Slovacia, iar Bratislava (cunoscută ca Pressburg, Pozsony, Pressporek sau Posonium pe atunci) a devenit capitala „Ungariei Regale” în 1536. Dar războaiele otomane şi revoltele frecvente împotriva Monarhiei Habsburgice au cauzat distrugeri, în special în zonele rurale. Pe măsură ce turcii s-au retras din Ungaria în secolul al XVIII-lea, importanţa Slovaciei în cadrul regatului a scăzut, deşi Bratislava şi-a menţinut statutul de capitală a Ungariei până în 1848, când Budapesta a fost declarată noua capitală.

În timpul revoluţiei din 1848-49 slovacii au fost de partea împăratului austriac, deoarece scopul lor era separarea de partea ungară a monarhiei austriece, dar nu şi-au putut îndeplini obiectivul. În timpul Dualismului Austro-Ungar (1867-1918), slovacii au avut de suferit de pe urma politicii dure de maghiarizare a guvernului ungur.

Slovacia şi Republica Cehă au constituit din noiembrie 1918 până în decembrie 1992 Cehoslovacia (cu excepţia perioadei 1939 - 1945, când a existat Republica Slovacă (1939-1945)). Ţara a redevenit independentă în 1993, prin separarea de Cehia, la trei ani după Revoluţia din 1989, care a pus capăt regimului autoritar comunist impus de către sovietici după Primăvara de la Praga din august 1968. Semnificaţia expresiei Primăvara de la Praga se referea la "dezgheţul" pe care mişcarea democratică l-a produs în conştiinţa cehilor şi a slovacilor (respectiv, a ceho-slovacilor, cum erau denumiţi oficial pe vremea aceea) referitor la democratizarea ţării şi încercarea, pe atunci prematur de naivă, că se poate scăpa de influenţa sovietică.

Slovacia face parte din Uniunea Europeană de la 1 mai 2004, precum şi din NATO.

Slovacia este o republică, condusă de un preşedinte, ales prin vot direct şi universal la fiecare cinci ani. Puterea executivă este exercitată de către prim-ministru, care este de obicei şeful partidului sau al coaliţiei majoritare din parlament, numit fiind de preşedinte. Restul guvernului este numit de către preşedinte la recomandarea primului ministru.

Puterea legislativă este constituită de Consiliul Naţional al Republicii Slovace (Národná Rada Slovenskej Republiky), parlament monocameral format din 150 de membri. Parlamentarii sunt delegaţi pentru un mandat de patru ani proporţional cu voturile obţinute.

Puterea judecătorească este reprezentată de către Curtea Constituţională (Ústavný súd), care decide chestiunile constituţionale. Cei 13 membri ai săi sunt numiţi de preşedinte, de pe o listă de candidaţi realizată de Parlament.

Capitala sa este Bratislava (vechiul Presburg), cu o populaţie de 430.000 locuitori. Celălalte oraşe importante sunt Ko¹ice (Caşovia), Pre¹ov, Nitra, ®ilina, Banská Bystrica, Trnava şi Martin.

Peisajul slovac este foarte contrastant la nivelul reliefului. Carpaţii (la poalele cărora se află Bratislava) se întind pe cea mai mare parte a nordului ţării. Printre aceştia, se disting Munţii Tatra (Tatry), care sunt o destinaţie foarte populară pentru schi şi care de asemenea conţin numeroase lacuri şi văi, precum şi cele mai înalte puncte ale Slovaciei, Gerlachovský (2.655 m) şi Krivan, simbol al ţării.

Câmpiile se găsesc în sud-vest (de-a lungul Dunării) şi sud-est. Cele mai mari râuri slovace, altele decât Dunărea (Dunaj) sunt afluenţii acestuia, Váh şi Hron, precum şi Morava care formează frontiera cu Austria.

Clima slovacă este temperată, cu veri relativ răcoroase şi ierni friguroase, înnorate şi umede (precipitaţii abundente sub formă de ninsoare).

Relatii bilaterale România - Slovacia
România şi Cehoslovacia au stabilit relaţii diplomatice la 30 ianuarie 1920. După dezmembrarea Cehoslovaciei şi instituirea protectoratului german asupra actualului teritoriu al R. Cehe, în 1939, relaţiile diplomatice au încetat, fiind reluate la 7 iunie 1945.

La 1 ianuarie 1993, relaţiile diplomatice dintre România şi Republica Slovacă au fost restabilite, odată cu proclamarea Slovaciei ca stat independent şi suveran.

II. Reprezentarea diplomatică.

Ambasada României în Republica Slovacă
Ambasada Republicii Slovace în România

III. Cooperarea bilaterală.

Dialogul politico –diplomatic.

Vizite la nivelul şefilor de stat:

În România: 1997, 2002, 2009.
În Slovacia: 1993, 2000, 2005.
Vizite la nivelul primilor-miniştri:

În România: 1993, 2003, 2004
În Slovacia: 1994, 1999, 2003
Vizite la nivelul miniştrilor afacerilor externe:

În România: 2000, 2009.
În Slovacia: 1993, 1999, 2002, 2004, 2006
Cadrul juridic general: Tratatul privind relaţiile de prietenie şi colaborare dintre România şi R. Slovacă (semnat la Bratislava, la 24 septembrie 1993), document intrat în vigoare la 23 mai 1994.

Protocolul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind valabilitatea tratatelor, acordurilor, convenţiilor şi a altor înţelegeri încheiate de România cu Cehoslovacia, la care Republica Slovacă este succesoare (semnat la Bratislava, la 16 aprilie 1999).

Relaţiile economice:

Acorduri: Protocol de constituire a Comisiei Consultative Interministerială, (semnat la Bratislava, 30 ianuarie 2007), for care a preluat activitatea Comisiei Mixte interguvernamentale de Colaborare Economică şi Tehnologică, care se va reuni în sesiuni anuale, la nivel de experţi din cadrul ministerelor economice.

Dinamica schimburilor comerciale

La 31 octombrie 2009, volumul total al schimburilor comerciale româno-slovace a fost de 685,84 milioane Euro. Exporturile româneşti au totalizat 246,55 milioane Euro, iar importurile au însumat 439,29 milioane Euro.

Soldul balanţei comerciale a fost la data mai sus menţionată, în valoare de – 192,74 milioane Euro.

Comparativ cu perioada similară din anul precedent, exporturile româneşti au scăzut cu 36,92%, iar importurile au scăzut cu 40,30%. Slovacia deţine o pondere de 1,03% la export şi de 1,38% la import.

Investiţiile directe

La data de 30 noiembrie 2009, în România erau înregistrate 294 societăţi comerciale cu capital slovac, având un volum al capitalului social subscris de 5,80 mil. USD, Slovacia ocupând locul 63 în clasamentul investitorilor străini din România.

Conform datelor statistice slovace, la 30 iunie 2009, investiţiile de capital românesc în Slovacia erau de circa 2,15 milioane USD, cel mai important investitor fiind compania Romanian Cable System (DIGI TV), cu un capital investit de circa 2,1 milioane USD. 

Cooperare sectorială:

Relaţiile cultural-ştiinţifice: Cooperarea se desfăşoară pe baza Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind colaborarea în domeniile ştiinţei, învăţământului, culturii şi sportului (semnat la Bratislava, la 3 martie 1994) şi Programului de cooperare între Ministerul Culturii şi Cultelor din România şi Ministerul Culturii din Republica Slovacă pe perioada 2006-2008 (semnat la Bratislava, 30 noiembrie 2006). Este în atenţie reînnoirea Programului de cooperare între Ministerul Culturii şi Cultelor din România şi Ministerul Culturii din Republica Slovacă pe perioada 2009-2010.

Relaţiile româno-slovace în domeniul culturii şi învăţământului s-au concretizat, în special, în schimburi de studenţi, perfecţionarea de cadre didactice, cetăţeni români de etnie slovacă, în Republica Slovacia, participare la cursuri de vară şi funcţionarea de lectorate de limbă, literatură şi civilizaţie română la Universitatea Comenius din Bratislava şi, respectiv, de limbă, literatură şi civilizaţie slovacă la Universitatea din Bucureşti

Relaţiile în domeniul protecţiei mediului: Cooperarea în domeniul protecţiei mediului a început în anul 1993, prin încheierea Acordului Interguvernamental privind cooperarea în domeniul protecţiei mediului, semnat în data de 4 septembrie 1993, la Bucureşti. Până în prezent, cooperarea s-a concretizat printr-un schimb de experienţă privind implementarea Convenţiei Ramsar, Convenţiei de la Berna, Convenţiei Carpatice şi Convenţia privind Diversitatea Biologică, precum şi implementarea Reţelei Natura 2000. 

Relaţiile în domeniul afacerilor interne: Cooperarea în domeniul afacerilor interne se desfăşoară pe baza Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind readmisia persoanelor, document care a intrat în vigoare la 4 octombrie 2005 şi a Protocolului între Ministerul Administraţiei şi Internelor din România şi Ministerul de Interne din Republica Slovacă pentru implementarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind readmisia persoanelor, care a intrat în vigoare la 28 octombrie 2005.

Comunitatea română din Republica Slovacă: Specificul comunităţii româneşti din R. Slovacă este determinat de faptul că aceasta este compusă în majoritate din etnici slovaci care au emigrat din România, cei cca. 2.500 de membri fiind bine integraţi în societatea slovacă. Aceasta a început să se formeze imediat după cel de-al II-lea Război Mondial (1945-1947) când a avut loc primul val de repatriere a slovacilor din România. În deceniul şapte a avut loc un al doilea val de repatriere ca urmare a înrăutăţirii situaţiei economice şi sociale din România. Începând cu anul 1990, s-a produs cel de-al treilea val de repatrieri. Anual, comunitatea slovacilor originari din România se măreşte.

Începând cu 1 ianuarie 2003, autorităţile slovace nu mai solicitată renunţarea la cetăţenia română pentru dobândirea celei slovace, fiind acceptată dubla cetăţenie.

În Slovacia funcţionează următoarele asociaţii:

- Asociaţia Slovacilor Originari din România, al cărei preşedinte este Jaromir Novak.

- Societatea culturală româno-slovacă al cărei preşedinte este Jana Palenikova, profesor şi traducător. Obiect de activitate: promovarea limbii, culturii şi identităţii culturale româneşti.

Nu există şcoli în limba română ci numai o catedra de Limba Română în cadrul Universităţii Comenius din Bratislava.

În Slovacia se află la studii circa 40 de studenţi şi doctoranzi români (în majoritate etnici slovaci) la diferite facultăţi din Bratislava, Nitra, Banska Bystrica, Kosice, Zilina.

În Republica Slovacă, în special în partea centrală a ţării, se află cimitire şi morminte militare, monumente, troiţe, plăci comemorative şi obeliscuri ale ostaşilor români căzuţi în cel de-al doilea război mondial.

Monumentele dedicate memoriei militarilor români sunt bine întreţinute de autorităţile locale. Odată cu semnarea, la 30 noiembrie 2006, a Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind mormintele de război, partea română poate contribui la întreţinerea acestora.

Singurul cimitir militar dedicat militarilor români din R. Slovacă, cel mai mare de acest fel din Europa, este situat în oraşul Zvolen, unde sunt înhumaţi aproximativ 11.000 de militari români.

În localitatea Nitra, în incinta Mănăstirii Sf. Nicolae, există un basorelief al omului de cultură de origine română Nicolaus Olahus.

Accesul cetăţenilor români pe piaţa locală a  forţei de muncă

Slovacia a fost a treia ţară care a luat decizia de a-şi deschide piaţa forţei de muncă pentru lucrătorii români, începând cu 1 ianuarie 2007.

Ambasadorul Slovaciei în România este Dagmar Repcekova.

 
Ambasadorul României în Slovacie este Florin Vodiţă.

domeniu: 
categorie: