10 ani de la moartea sopranei Arta Florescu

arta florescu micAstăzi, 6 Iulie, comemoram 10 ani de la moartea sopranei Arta Florescu.

Născută la 10 martie 1921, la Bucureşti, Arta Florescu a urmat Conservatorul din Bucureşti (1939–1942), unde i-a avut profesori pe Elena Saghin (canto), Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii), Mihail Jora (armonie, contrapunct), Mihail Vulpescu (operă). „S-a perfecţionat la Bucureşti (1942–1950) cu Maria Neri (canto) şi Lidia Lipkovska (repertoriu de operă), la Geneva (1946) cu Anna Maria Guglielmetti (canto), la Viena (1947) cu prof. Kurt Nasor (canto), Balzer (corepetiţie pian) şi Josef Krips (repertoriu). A debutat la Radio Bucureşti (20 martie 1939) într-un recital vocal, acompaniată de pianistul Nicolae Rădulescu, în program figurând lieduri de Duparc, Schumann şi Al-fred Alessandrescu, apoi în alt recital public la Ateneul Român din Bucureşti (1941) cu pagini de Hugo Wolf, Duparc, Chausson, Richard Strauss, Joseph Marx, Reynaldo Hahn, Stravinski, Enescu, la pian fiind Nicolae Rădulescu. Au urmat debuturile în oratoriu („Stabat Mater” de Giovanni Clari, sub bagheta lui Ionel Perlea, Ateneul Român, 29 martie 1942) şi în operă „(Lucia di Lammermoor” de Donizetti, la Opera Română, sub conducerea lui Jean Bobescu, 5 decembrie 1942). Solistă la Societatea Corală „România” din Bucureşti (1937–1942), solistă (1942–1945) şi prim-solistă (1945–1968) la Opera Română din Bucureşti, conferenţiar (1950–1954), profesoară (1955–1986), profesoară atestată (1965) şi şef de catedră de canto (1963–1985) la Conservatorul din Bucureşti, profesoară la Opera din Istanbul, Turcia (1976). A continuat să apară în recitaluri (Tokio, 1970) şi spectacole extraordinare (Rio de Janeiro, 1967). Repertoriul său lirico-dramatic a cuprins „Lucia di Lammermoor”, „Răpirea din Serai”, „Nunta lui Figaro”, „Don Giovanni”, „Ifigenia în Aulida” (Gluck), „Wilhelm Tell”, „Trubadurul”, „Traviata”, „Aida”, „Rigoletto”, „Forţa destinului”, „Don Carlo”, „Otello” (Verdi), „Paiaţe”, „Manon”, „Louisa”, „Freischütz”, „Faust”, „Lohengrin”, „Maeştrii cântăreţi din Nürnberg”, „Boema”, „Madama Buterffly”, „Tosca”, „Turandot”, „Mefistofele”, „Cavalerul rozelor” ş. a.


arta florescu 1 

„A cântat pe scenele Teatrului Balşoi din Moscova, Staatsoper din Berlin, Theâtre Royal de La Monnaie din Bruxelles, Teatrul Municipal din Rio de Janeiro, Staatsoper din Leipzig şi din Dresda, Theâtre des Champs Elysees din Paris, Wiener Staatsoper, Teatrul Capitole din Toulouse, Teatrul Academic „Kirov ”din Sankt-Petersburg etc. A colaborat în spectacole şi concerte cu dirijorii Hermann Abendroth, Ferenc Fricsay, Rudolf Kempe, Borislav Klobucar, Richard Krauss, Louis Fourestier, Karl Etti, Glauco Curiei, Tomaso Benitende-Neglia, Roger Gayral, Paul Jasmin, Erzi Semkov, Komor Vilmos, Romeo Raicev, Santiago Guerra, cu soliştii Patricia Johnson, Helge Roswaenge, Anton Dermota, Irina Arhipova, Nikola Nikolov, Gabriel Baquier, Albert Lance, Regina Sarfaty, Biserka Cvejic, Salvatore Pumov, Josip Gostic, Dimităr Uzunov, GastoneLimarilli, Maurice Maievsky, Aklo Protti, Pavel Lisiţian, Ernest Blanc, Germain Ghislain, Tony Blankenheim, Gyorgy Losonczy, Wily Domgraf-Fassbender, Kim Borg, Giovanni Foiani, Ivan Petrov, Gyorgy Melis, Uia Iosifov, Jambor Laszlo, Ivan Dimov, Krystina Jamroz ş.a. A întreprins turnee artistice în Franţa, Japonia, Austria, Ungaria, URSS, Polonia, Cehoslovacia, Italia, Anglia, Bulgaria, China, Brazilia, Germania, Belgia, Israel, Iugoslavia, Elveţia, Albania, Turcia. Cântăreaţă cu largi disponibilităţi vocale în toate genurile şi formele muzicale, nu a cunoscut graniţe între creaţia clasică şi contemporană, între muzica universală şi muzica românească, între operă şi operetă, între lied şi oratoriu. Dispunând de un fizic excepţional, de o inteligenţă scenică particulară, de o probitate profesională exemplară, F. a realizat eroine de neuitat în teatrul liric românesc (Mareşala din „Cavalerul rozelor”, Desdemona din „Otello”, Margareta din „Faust”, Nedda din „Paiaţe”, Musetta din „Boema”, Violeta din „Traviata”, Contesa din „Nunta lui Figaro”, Eva din „Maeştrii cântăreţi”, Tosca, Cio-Cio-San din „Madama Butterfly).” – Viorel Cosma, „Interpreţi din România”, lexicon, vol. I, Bucureşti, Editura Galaxia,1996. În 7 iulie 1998, luând cuvânt în Camera Deputaţilor, Eugenia Moldoveanu spunea despre Arta Florescu: „A fost nu numai cea mai mare artistă a generaţiei sale, generaţia de aur, şi vă reamintesc câţiva dintre acei mari artişti: Petre Ştefănescu-Goangă, Dinu Bădescu, Valentina Creţoiu, Şerban Tassian.Doamna Arta, aşa cum i-am spus întotdeauna, Doamna a fost însemnată de destin de la naştere, purtând acest nume, care a predestinat-o, acest nume care a devenit simbolul unei importante părţi a culturii româneşti – arta lirică.


arta florescu 2 

Această femeie, de o amplitudine unică, printr-o inteligenţă, printr-o forţă, printr-un curaj, printr-o voinţă care s-au transformat pentru noi, elevii, ca un motor, ne-a făcut să păşim în fiecare zi mai sus, acolo unde harul fiecăruia dintre noi ne-a aşezat de-a lungul anilor.A fost nu numai prima artistă a Operei Române, dar cred că adevărata ei vocaţie, cea care face ca astăzi să omagiem numele ei, este aceea de profesoară. De-a lungul a 50 de ani, această femeie a pregătit toţi artiştii români lirici – cei foarte importanţi, cei care au făcut o mare carieră, cei care au fost slujitorii de zi cu zi, zeci de ani, în teatrele româneşti şi chiar cei care au devenit pe urmă profesori.”

domeniu: 
categorie: