130 de ani de la naşterea lui Traian Vuia

Românul care a deschis cerul!
Vorbind despre Tra­ian Vuia în cadrul unui simpozion, cu mai mulţi ani în urmă, generalul aviator Gheorghe Ne­gres­cu şi-a pus întrebarea cum de i-a fost dat unui român să facă o ase­menea invenţie epocală. Şi tot el a dat un răspuns amuzant, punând totul pe seama intuiţiei extraor­dinare a poporului nostru.
În basmele românilor, Făt Frumos intră în her­ghelie cu o tavă cu jăra­tic, iar calul cel mai slab, de-i numărai coastele, o mă­nân­că, după care, cu stă­pâ­nul în spate, zboară o dată până la nori, iar a do­ua oară până la Lună. Ge­neralul Negrescu ve­dea în tava cu jăratic in­tui­ţia po­porului român că zbo­rul se poate face nu­mai cu mo­tor cu ar­dere in­ternă, în calul slab de-i numărai coastele că ra­por­tul între greutatea a­pa­ratului şi numărul de cai putere trebuie să fie mic, iar în zborul până la nori, urmat de zborul pâ­nă la Lună, că după ae­ronautică va urma astro­nautica. Lăsând gluma la o parte, amintim că în ur­mă cu 130 de ani, la 29 august 1872, se năştea la Surducul Mic, în jude­ţul Timiş, unul dintre cei mai mari inventatori şi oameni de ştiinţă ro­mâni.

Traian Vuia şi-a început studiile la şcoala confesională din loca­litatea Bujor (localitate care astăzi îi poartă nu­mele), apoi la şcoala ger­mană din Făget, după care s-a transferat la Lu­goj, unde a absolvit Li­ceul maghiar.
Şi-a înce­put studiile universitare la secţia mecanică a Şco­­lii Politehnice din Bu­da­pesta, dar a fost nevoit să se retragă după un an din cauza lipsei de bani şi a obligativităţii frec­venţei.
S-a înscris în schimb la facultatea de drept şi, în paralel, a lucrat pentru a-şi plăti studiile.

În 1901 a obţinut titlul de doctor în drept, cu distincţia magna cum laude.

Cu toate acestea, conceperea şi realizarea unui aparat mai greu ca aerul, care să decoleze cu mijloace mecanice proprii de bord, a rămas preocuparea sa princi­pală.
Pentru că în ţară nu avea documentaţia nece­sară, în 1902 a plecat la Paris, care era centrul cel mai activ al mişcării ae­ronautice. În scurt timp, Vuia a constatat că există toate elementele pentru realizarea zborului meca­nic şi chiar se întreba de ce îşi mai pierd timp oamenii cu dirijabilele.

În iarna 1902/1903, maşina era deja concepută în toate detaliile, iar în fe­bruarie 1903 a adresat un memoriu Academiei de Ştiinţe din Paris, în care arată că problema navigaţiei aeriene pentru aparate mai grele ca ae­rul se împarte în trei sub­probleme: o viteză ori­zontală suficient de ma­re, un raport relativ mic între greutatea aparatului şi puterea motorului, un echilibru stabil în aer cu centrul de presiune situat în permanenţă deasupra centrului de greutate.

So­lu­ţiile la aceste pro­bleme au reprezentat chiar pro­iectul aeroplanului-auto­mobil, pe care Traian Vuia îl vedea capabil să înainteze pe pământ ca un automobil obişnuit şi să se ridice în aer, la înălţimea dorită de pilot, aplicaţiile sale fiind nu­meroase şi evidente.

A­ca­demia Franceză a con­siderat însă proiectul ca fiind o himeră, astfel în­cât memoriul a fost cla­sat.
Graţie încrederii şi patriotismului lugojenilor, s-au putut aduna fon­durile necesare pentru construcţia maşinii, iar la începutul anului 1906 aceasta a fost finalizată,

Traian Vuia realizând e­po­calul zbor la data de 18 martie 1906, la Mon­tes­son, în Franţa; eve­nimentul a fost relatat pe larg în revista „L’Aero­phi­le“ din aprilie 1906.
Apa­ratul, „Vuia - I“, a fost primul din lume care a decolat şi a aterizat folo­sind mijloace proprii de bord, grupul motor pro­pulsor şi trenul de ate­rizare cu roţi.
Aeroplanul a parcurs atunci 12 m în aer, la o înălţime de 1 m.

Tot Traian Vuia a realizat prima aripă de avion cu incidenţă variabilă în zbor, a susţinut şi aplicat la aparatul său principiul unei singure elice tractive şi a realizat primul ae­roplan cu aripi pliante.

În august 1906 a construit aeroplanul „Vuia I bis“, care i-a permis să facă numeroase experienţe, iar aparatul „Vuia II“, con­struit în 1907, cu perfor­manţe superioare, a fost expus la primul Salon aeronautic de la Paris.
O lungă pe­rioa­dă, Vuia a fost preocu­pat de reali­zarea unui elicopter, cer­cetările în acest sens fiind începute în 1907.
Şi de această dată s-au găsit „spe­cia­lişti“ care au considerat că preocu­pările tehnice ale lui Traian Vuia sunt uto­pice şi că nu se poate realiza un zbor ver­ti­cal. Între 1918-1921 a realizat două elicoptere experi­mentale, aparate prin in­ter­mediul cărora a adus o contribuţie esen­ţială la progresul zborului ver­tical.

Ideile sale au fost fo­lo­site ulterior de alţii, care au realizat eli­cop­tere în 1928.

O altă mare in­ven­ţie a sa a fost genera­torul de abur cu combustie internă şi ar­dere catalitică, cu aju­to­rul căruia a reali­zat ge­ne­ratoare de aburi de foarte înaltă presiune, 100-120 de atmosfere, faţă de 10 atmosfere cât se practica în epocă.

In­venţia lui Vuia se apli­că şi astăzi în toa­te centra­lele termice.
În anul 1946 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, dar în acelaşi an s-a îm­bolnăvit grav, fiind pa­ra­lizat la mâna stângă şi la piciorul stâng.

A dorit de mai multe ori să revină în ţară, dar ceea ce l-a îm­pie­dicat a fost părerea deloc favorabilă pe care a avut-o mereu despre viaţa politică din ţara noastră, în întreaga perioadă inter­belică. În 1950 a fost adus în ţară, iar în acelaşi an, în 2 septembrie s-a stins din viaţă. Sufletul său însă e nemuritor şi, probabil, ne priveşte de undeva de sus, unde şi-a dorit întot­deauna să ajungă.

Manifestări aniversare
Manifestările oma­giale dedicate împli­nirii a 130 de ani de la naşterea lui Traian Vuia se vor desfă­şu­ra în zilele de 17-18 au­gust, după urmă­torul program:

Sâmbătă, 17 au­gust, la Făget - la ora 9 - depunerea de co­roane la bustul inven­tatorului, din faţa Li­ceului „Traian Vuia“; la ora 10 - vizită la expoziţia omagială din incinta liceului; la ora 11 - simpozionul oma­gial „Traian Vuia, per­sonalitate marcantă a secolului XX“, la Casa de Cultură, moderator fiind prof. dr. Ale­xan­dru Mironov, secretar general al Comisiei UNESCO pentru Ro­mânia.

Duminică, 18 au­gust
- la ora 10 - de­pu­nere de coroane la bustul lui Traian Vuia, din localitatea cu a­celaşi nume;
la ora 11 - vizită la locul naşterii lui Traian Vuia din sa­tul Surducul Mic;
ora 12 - miting aviatic şi exerciţii de săritură cu paraşuta pe plat­oul din vecinătatea Căminului Cultural;
ora 14 - paradă mili­tară;
ora 15 - spec­tacol muzical şi horă bănţeană pe platoul din vecinătatea Cămi­nului Cultural.

2006 - Anul Vuia
Fundaţia Culturală „Traian Vuia“, princi­palul iniţiator al mani­festărilor ani­versare, are planuri îndrăzneţe şi pentru viitor.
În con­textul în care festivită­ţile au loc într-un mo­ment foarte tensionat, cu atacuri dure la a­dresa lui Vuia, apărute din păcate chiar şi în presa ro­mâ­nească, a­ta­curi care pun la în­doială întâie­tatea sa în ceea ce priveşte pio­nieratul a­vi­aţiei, fun­daţia îşi pro­pune rea­ducerea lui Traian Vu­ia pe locul pe care îl merită.

În acest sens, cu sprijinul UNESCO, anul 2006, când se mar­chează centenarul a­via­ţiei, va fi declarat A­nul Internaţional Traian Vuia.

De asemenea, pentru pregătirea ace­lui an, după ce univer­sităţile îşi vor începe activitatea, studenţilor de la arhitectură le va fi lansat un concurs cu premii în valoare de 20 de milioane de lei, pen­tru realizarea proiec­tului unui muzeu al ae­ru­lui, ce ar urma să fie construit în localitatea Traian Vuia, până în anul 2006.

Aici se va încerca aducerea în­tre­gii opere a lui Traian Vuia, inclusiv a tezei sale de doctorat, dis­părută fără urmă încă din 1950.

domeniu: 
categorie: