17 Iunie - Ziua Naţională a Islandei

Insula a fost descoperită de exploratori irlandezi în jurul secolului IX. Cei dintâi colonişti au fost celţii, cărora le-au urmat vikingii, în anul 874.

La scurtă vreme, în anul 930, a fost înfiinţat cel mai vechi sistem parlamentar al Europei, aşa-numitul Althing, marcând sfârşitul perioadei de colonizare. Întâlnirile anuale ale Althing se ţineau la Tingvellir, punctul central al istoriei Islandei pentru o lungă perioadă. În anul 982, Eric cel Roşu, exilat de către Althing din Islanda pentru omor, porneşte pe mare şi descoperă Groenlanda, devenind câţiva ani mai târziu întâiul colonist al acestui imens ţinut. Fiul său, Leif Eriksson ("Eric cel Norocos"), a fost unul din conducătorii expediţiilor vikinge care au ajuns, în jurul anului 1000, până pe coasta continentului nord-american (urmele unei aşezări temporare a acestora au fost descoperite în nordul insulei Newfoundland).

În anul 1000, misionari itineranţi, susţinuţi de regele creştin al Norvegiei, impun creştinismul drept nouă religie.

Perioada iniţială de independenţă a Islandei (până în secolul XIII, când a trecut sub stăpânire norvegiană), a fost cea mai rodnică din punct de vedere cultural şi spiritual. Printre cele mai valoroase scrieri timpurii, datând de la începutul secolului XII, se numără cel dintâi "Tratat de Gramatică", Íslendingabók ("Cartea Islandezilor"), Landnámabók ("Cartea colonizărilor"). Între 1120-1230 în Islanda au fost transpuse în scris, atât în versuri, cât şi în proză, vechile creaţii poetice ale anglo-saxonilor şi ale vechilor germanici, precum şi vechile saga scandinave, cunoscutele Edde. Edda Poetică, cuprinsă în Codex Regius, şi Edda în Proză, descriind subiecte mitologice şi mari eroi ai trecutului teutonic, reprezintă şi astăzi monumente ale culturii europene.

În anul 1262, slăbită de lupte interne, Islanda trece sub stăpânire norvegiană, păstrându-şi totuşi o largă autonomie. Un secol şi un sfert mai târziu, la 1397, prin Uniunea Kalmar, Islanda trece sub autoritatea Coroanei Daneze. Între secolele XV - XVIII molimele, exploatarea comercială şi catastrofele naturale au redus populaţia Islandei la mai puţin de 40.000 de locuitori. Abia secolul XIX, deşi dramatic în evoluţia lui, aduce revigorarea naţiunii islandeze. Întrerupte de către regele danez la 1800, întrunirile Althing-ului sunt reluate în 1843, odată cu renaşterea naţionalismului islandez. În 1874 Islanda adoptă o constituţie proprie. Erupţia vulcanului Askja, în 1875, devastează economia insulei, provocând o foamete îndelungată, în urma căreia 20% din populaţie hotărăşte să emigreze, cei mai mulţi în Canada şi SUA.

La 1 decembrie 1918, Danemarca recunoaşte Islanda ca stat suveran, însă continuă s-o ţină legată de ea. După ce Danemarca fusese ocupată, în 1940, de Germania, iar apărarea insulei fusese preluată, începând din 1941, de către SUA, Islanda îşi declară deplina independenţă la 17 iunie 1944, la Tingvellir.

Alăturându-se Naţiunilor Unite în 1946, Islanda este şi unul dintre fondatorii NATO, în 1949. După o îndelungată dispută politică, islandezii au permis SUA, în conformitate cu Tratatul Mutual de Apărare din 1951, să păstreze o bază aeriană la Keflavik, în schimbul preluării de către SUA a sarcinii apărării ţării, Islanda fiind singurul membru NATO care nu dispune de o armată proprie. (În vara anului 2006, SUA şi-a retras prezenţa militară permanentă din insula, continuând, însă, să garanteze securitatea militară a Islandei).

În 1970, Islanda a fost primită în EFTA. Încercarea Reykjavik-ului de a-şi extinde limitele Zonei Economice Exclusive (pentru pescuit) de la 3 la 200 mile nautice a condus, în perioada 1972 – 1976, la disputele cu Marea Britanie cunoscute sub numele de «Războaiele Codului», terminate prin recunoaşterea de către Londra a drepturilor de pescuit pretinse de islandezi.

În octombrie 1991, Islanda şi ceilalţi membri EFTA reuşesc să finalizeze negocierile cu Uniunea Europeană şi formează Spaţiul Economic European (EEA).

Capitala şi principalele oraşe: Reykjavik (capitala), Hafnafjordur, Kopavogur.
Suprafaţă şi diviziuni teritoriale: 103,000 km²
Populaţia: 319,7561 locuitori (octombrie 2009)
Limba oficială: islandeza.

Ziua naţională: 17 iunie – data la care Islanda a fost proclamată republică.
Forma de guvernământ: republică parlamentară
Situaţia politică internă: Şeful statului: Ólafur Ragnar Grímsson (a fost ales prima dată în 1996, fiind apoi reales în 2000, 2004 şi 2008). Ultimele alegeri prezidenţiale: au avut loc la 28 iunie 2008; următorul scrutin general se va desfăşura în luna iunie 2012.
Parlamentul: este cel mai vechi Parlament din lume, înfiinţat în anul 930. Are o structură unicamerală, numărul parlamentarilor fiind 63, aleşi printr-un sistem de vot proporţional. Preşedintele Parlamentului: Ásta R. Jóhannesdóttir (din 2009). Membru al Alinaţei Social-Democrate.

Ultimele alegeri legislative: au avut loc la 25 aprilie 2009; următorul scrutin general se va desfăşura în luna aprilie 2013.

La guvernare se află coaliţia de stânga, alcătuită din: Alianţa Social-Democrată şi Mişcarea Verde de Stânga. În opoziţie: Partidul Independenţei, Partidul Progresist şi Partidul Liberal.

Guvernul: Condus de Jóhanna Sigurðardóttir (din 1 februarie 2009). Membră a Alianţei Social-Democrate. Ministrul afacerilor externe: Össur Skarphéðinsson (din februarie 2009). Membru al Alianţei Social-Democrate.

Principale repere ale vieţii politice islandeze în 2009: criza economică şi financiară , preluarea puterii de către o coaliţie politică de stânga şi cererea de aderare la UE (16 iulie 2009).

Relaţii Bilaterale între România şi Islanda
La 16 mai 1956, între România şi Republica Islanda s-au stabilit relaţii diplomatice la rang de legaţie, care au fost ridicate la rang de ambasadă la 31 decembrie 1963.
Reprezentare diplomatică (enumerare de link-uri):
Ambasade:      
·Reprezentarea diplomatică a României în Islanda este asigurată de ambasada României la Copenhaga.
·Reprezentarea diplomatică a Islandei în România este asigurată de ambasada Danemarcei la Bucureşti.
 
Consulate onorifice:
Consulate onorifice ale României în Islanda:      
·Reykjavik
Consulate onorifice ale Austriei în România:
·Bucureşti
 
Cooperare economică:
La 31 decembrie 2009, în România erau înregistrate 43 societăţi cu capital islandez, cu un capital total subscris de 13,6 milioane euro (locul 46). La 30 septembrie 2009, volumul total al schimburilor comerciale româno-islandeze a fost de 1,6 milioane euro (scădere de -45,5% faţă de aceeaşi perioadă în 2008), din care export 0,8 milioane euro (scădere de -59,5%) şi import 0,8 milioane euro (scădere de -16,9%). Soldul balanţei comerciale a fost 0.

Principalele domenii în care există posibilităţi de cooperare: energii „curate”, exploatarea ecologică a resurselor marine, dezvoltarea durabilă, infrastructură, construcţii.
 
Minoritatea/Comunitatea română
Numărul românilor stabiliţi în Islanda este de aproximativ 60 de persoane. Aceştia au domiciliul şi îşi desfăşoară activitatea lucrativă atât în capitala Reykjavik, cât şi în nordul insulei. Domeniile de activitate predilecte: inginerie, construcţii, antrenare echipe sportive, industria peştelui.
 
Accesul cetăţenilor români pe piaţa locală a forţei de muncă:
Islanda a preluat prevederile din Tratatul de Aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, respectiv o perioadă de tranziţie de 7 ani (în format 2+3+2). În prezent, s-a intrat în a doua etapă temporală a măsurilor tranzitorii.

Reprezentarea diplomatică a României în Islanda este asigurată de Ambasada României în Danemarca
Abasadorul României în Danemarca: Alexandru Victor Micula

Reprezentarea diplomatică a Republicii Islanda în România este asigurată Ambasada Danemarcei
Ambasadorul Danemarcei în România: Michael Sternberg

Sursa: mae.ro

domeniu: 
categorie: