4 Februarie - Ziua Naţională a statului Sri Lanka

Sri Lanka este o ţară insulară  situată în sudul Asiei, în Oceanul Indian. Are coaste la Golful Bengal, în est, Oceanul Indian în sud şi vest şi Strâmtoarea Palk în nord-est, care o separă de India. Capitala Sri Lankăi este Colombo.

Evoluţia istorică a insulei este strâns legată de cea a subcontinentului indian. Primii locuitori aparţin populaţiei preistorice vedda, întâlnită din India până în arhipelagul Filipinelor. Din mileniul 2 î.Hr. se stabilesc în Ceylon triburi singhaleze (de origine indo-europeană) originare din India septentrională. O dată cu ele se răspândeşte şi cultura orezului.

În secolul al VI-lea î.Hr. se constituie un puternic regat singhalez cu reşedinţa la Anuradhapura. Acesta adoptă în vremea suveranului Devampiya Tissa (247 - 207 î.Hr.) ca religie oficială budismul, la a cărui răspândire în Asia se sud est Ceylonul va contribui plenar în secolele următoare. Începând din secolul al III-lea î.Hr., în nordul insulei pătrund triburi tamile, de limbă dravidiană, originare din sud Indiei. Populaţia singhaleză constituie elementul majoritar, hegemon, elementul tamil rămânând grupat în peninsula Jaffna din nord. Dualismul singhalezo-tamil se va menţine timp de două milenii, conducând în ultimele decenii ale secolului al XX-lea la o situaţie explozivă în ţară. Graţie poziţiei sale geografice, insula Ceylon joacă încă din antichitate, un rol cheie în comerţul Indiei şi Chinei cu Europa. Profitând de fărâmiţarea feudală (în secolele XIII - XVI se înfruntau trei regate rivale, unul tamil şi două singhaleze), din 1505 se stabilesc la Colombo, de unde controlează coasta de nord şi vest a insulei, portughezii. În 1658 ei sunt înlocuiţi de o nouă putere colonială, Olanda, la rândul ei eliminată de Marea Britanie, care ocupă în 1795 - 1796 insula, declarând-o în 1802, colonie britanică. În 1815 este supus şi regatul autohton cu centrul la Kandy.

 

Marea Britanie introduce în secolul al XIX-lea plantaţii de arbori de cafea, ceai şi cauciuc, aducând ca forţă de muncă muncitori muncitori tamil din sud - estul Indiei.

La 4 februarie 1948 insula Ceylon îşi proclamă independenţa în cadrul Commonwealth-ului. Din 14 decembrie 1955 devine membru O.N.U.. În timpul guvernelor, de orientare prosovitică, conduse de Solomon Bandaranaike (1956 - 1959), apoi, după asasinarea sa, de către propria soţie, Sirimavo Bandaranaike (prim-ministru in perioada1960 - 1965 şi 1970 - 1977), sunt iniţiate o serie de reforme radicale iar noua constituţie, adoptată la 22 mai 1972, proclamă republică Sri Lanka (noul nume al ţării) şi rupe legăturile instituţonale cu Londra, fără a părăsi însă Commonwealth-ul. Adâncirea disensiunilor interednice între singhalezi (circa 75% din populaţia insulei, în majoritate covârşitoare budistă) şi tamili, grupaţi în nord şi est (de religie hindusă, care solicită crearea unei provincii autonome în nord-sudul insulei, şi chiar a unui stat independent), degenerează, după 1978, într-un sângeros război civil de o rară cruzime, soldat până la sfârşitul anului 2000 cu peste 60.000 de victime fără a se profila perspectiva unei soluţionări reale a disensiunilor pe calea tratativelor. Încercarea Indiei de a sprijini, printrun corp expediţionar (Indian Peace Keeping Forces), trimis în insulă între 1987 şi 1990, găsirea unei soluţii paşnice, s-a încheiat cu un eşec. Între 1997 şi 2001, luptele dintre rebelii tamili şi forţele guvernamentale au continuat. După un armistiţiu propus în decembrie 2000 ostilităţile sunt reluate de ambele părţi, în aprilie 2001, cu o înverşunare sporită, fără a se întrevedea o soluţie militară a conflictului. Ministrul Apărării anunţa, ca bilanţ al războiului civil pentru anul 2001, un număr de 3.753 de victime. Alegerile prezidenţiale din decembrie 1999 o reconfirmă pe Chandrika Kumaralunga (fiica unei cunoscute militante, Sirimavo Bandaranaike), pentru un nou mandat de 6 ani, în funcţia de şef al statului. Încercările şefului statului de a trece prin Parlament amendamente la Constituţie care să acorde o mai mare autonomie locală, ca premisă a încetării războiului civil, eşuează. Climatul de permanentă violenţă din ţară, cu antetatele sinucigaşe cu bombe ale rebelilor tamili în chiar inima capitalei, este dublat de relaţiile tensionate dintre Alianţa Populară, partidul preşedintei Kumaralunga, şi Partidul Naţional unit, condus de Rani Wickremasinghe, este victorios în alegerile din decembrie 2001, iar liderul acestuia devine noul prim-ministru al ţării. Reluarea în 2002 a tratativelor de pace cu rebelii tamili sub mediere norvegiană, pe fondul unui armistiţiu de încetare a focului de ambele părţi, aduce după 19 ani de confruntare, speranţa unui final al războiului civil. Speranţa se va dovedi însă iluzorie. Rebelii tamili renunţă la proclamarea unui stat independent propriu în schimbul autonomiei regiunale, în cadrul unui stat unitar după modelul Elveţiei, Canadei sau Australiei. Disensiunile dintre preşedinte şi premier, precum şi retragerea părţi tamile de la negocierile de pace provoacă o criză politică şi alegeri parlamentare anticipate organizate la 2 aprilie 2004. Alianţa electorală cu orientare de stânga a şefului statului doamna Kumaralunga iese victorioasă în noua confruntare obţnând 105 din cele 225 de locuri ale legislativului (45,8% din sufragii), iar Mahinda Rajapakse devine noul prim-ministru. Și în cadrul separatiştilor tamili izbucnesc în 2004 ciocniri armate între grupări rivale.

Pe 26 decembrie 2004, coastele de sud şi de vest ale Sri Lankăi au fost afectate de o serie de valuri tsunami provocate de un cutremur cu o magnitudine de 9,0 grade pe scara Richter. Tsunami-ul din 26 decembrie 2004 provoacă în regiunea de coastă moartea a circa 300.000 de persoane şi importante daune materiale.

Relaţii bilaterale

Între România şi R.D.S. Sri Lanka s-au stabilit relaţii diplomatice în 1957. În 1966, nivelul de reprezentare a fost ridicat la rang de ambasadă, iar în 1976 a fost deschisă Ambasada României la Colombo, condusă de un însărcinat cu afaceri a.i. Până în 1996, când activitatea oficiului diplomatic românesc din Sri Lanka a fost suspendată temporar, România a fost reprezentată numai prin ambasadori cu reşedinţa la New Delhi. La 1 Februarie 2002, Ambasada României la Colombo şi-a reluat activitatea.

Înainte de 1989, între România şi Sri Lanka au existat schimburi de vizite la nivel înalt. Relaţiile au fost intense în special în anii 1970, în contextul interesului României faţă de mişcarea de nealiniere.

În perioada de după 1990, relaţiile bilaterale s-au caracterizat printr-un nivel relativ redus de contacte politice şi economice.

Ambasada României în Republica Democratică Socialistă Sri Lanka
Reprezentarea diplomatică a Republicii Democratice Socialiste Sri Lanka: asigurată de Ambasada acestui stat la Varşovia. Ambasador: Pamela J. Deen

De la sfârşitul anilor 1970 şi până în anii 1990, România a exportat în Sri Lanka peste 950 de vagoane de călători, deţinând în perioada respectivă aproximativ 80% din piaţă.

Exportul de produse româneşti în Sri Lanka a înregistrat în 2010 valoarea de 1,45 milioane USD şi o creştere de 16,11% faţă de anul trecut, iar importul la valoarea de 840 mii USD, şi o scădere de 46,58% faţă de anul trecut. 

Exporturile româneşti în Sri Lanka constau, în principal, din condimente, maşini şi textile.

Importurile din Sri Lanka sunt reprezentate de cauciuc natural, fibră şi ulei de cocos.

Ambasada României în Sri Lanka: Însărcinat cu afaceri a.i.:  Ionel GOMBOS 


Ambasada Republicii Democrate Socialiste Sri Lanka în România: Ambasador: E.S. Pamela JAYASEKERA DEEN (Varşovia)

 


 Galerie foto

   
   

Foto: wikipedia.org

domeniu: 
categorie: