7 Septembrie - Ziua Naţională a Braziliei

Brazilia - oficial Republica Federativă a Braziliei - este o republică federativă formată din 27 de unităţi federative — Districtul Federal şi 26 de state.

Ţara este împărţită administrativ în 5.564 de municipii. În 2008 avea o populaţie de 189.612.814 de locuitori şi o suprafaţă de 8.511.965 km², ocupând 47% din teritoriul continentului sud-american. Comparată cu celelalte ţări ale lumii, Brazilia ocupă locul al cincilea după numărul populaţiei şi aceeaşi poziţie după suprafaţă[8]. Fiind a noua putere economică din lume şi cea mai mare din America Latină, Brazilia are astăzi o influenţă internaţională mare, atât la nivel regional cât şi la nivel global. De asemenea, aproximativ 15-20% din biodiversitatea mondială se concentrează aici, exemple ale acestei bogăţii fiind Pădurea Amazoniană, Pantanal şi Cerrado.

 

Brazilia se învecinează cu Venezuela, Guyana, Surinam şi Guyana Franceză la nord, cu statul columbian la nord-vest, cu Peru şi Bolivia la vest, cu Paraguay şi Argentina la sud-vest şi cu Uruguay la sud. Dintre ţările Americii de Sud, doar Chile şi Ecuador nu au frontieră comună cu această ţară. La nord-est, est şi sud-est, Brazilia are ieşire la Oceanul Atlantic. De asemenea, în larg, departe de coastă, ţara posedă şi câteva arhipelaguri, cum ar fi Fernando de Noronha.

Înainte ca portughezii să ajungă în Brazilia, acest teritoriu era locuit de aproximativ 5 milioane de amerindieni. Oficial, cel care a descoperit Brazilia este Pedro Álvares Cabral. La 22 aprilie 1500, Cabral a luat în stăpânire coastele orientale braziliene, teritoriu care astăzi corespunde, aproximativ, cu zona în care se află oraşul Porto Seguro (statul Bahia). Colonizarea a început în 1532 odată cu fondarea cetăţii São Vincente de Martim Afonso de Sousa. Mai târziu, la 7 septembrie 1822, Brazilia şi-a declarat independenţa şi a devenit o monarhie constituţională. Imperiul Brazilian a avut o existenţă de 67 de ani, perioadă în care a fost condus de doi împăraţi. În 1889, o lovitură de stat militară a cauzat demisia primului ministru Afonso Celso de Assis Figueiredo. Apoi, sub influenţa mişcării republicane, mareşalul Deodoro da Fonseca a proclamat republica şi a forţat exilul familiei imperiale. După lovitura de stat, Imperiul Braziliei s-a transformat în Republica Statelor Unite ale Braziliei, Deodoro da Fonseca devenind primul preşedinte al Braziliei. În secolul al XX-lea s-au remarcat personalităţi politice precum Getúlio Vargas şi Juscelino Kubitschek.

În ciuda faptului că Brazilia este a cincea ţară a lumii ca populaţie, ea are una dintre cele mai mici densităţi ale populaţiei. Majoritatea locuitorilor trăiesc în zonele situate de-a lungul litoralului, pe când interiorul şi partea de vest se caracterizează printr-o populare extrem de scăzută.

Brazilia este unica ţară americană în care limba oficială este portugheza, acest lucru fiind rezultatul colonizării portugheze. Religia predominantă este romano-catolicismul, Brazilia fiind statul cu cel mai mare număr de catolici de pe Glob. Există însă şi reprezentanţi ai altor culte, în special protestanţi, dar şi atei. Societatea braziliană este, printre altele, una dintre cele mai diverse din punct de vedere etnic, fiind formată din descendenţii europenilor, popoarelor autohtone, africane şi asiatice.

Începutul colonizării portugheze pe teritoriul brazilian este reprezentat de prima invazie lusitană. Până în acel moment, Brazilia (sau „Pindorama”, semnificând „Ţara Palmierilor”) era dominată de tribul de indieni numiţi tupi. Tupii s-au opus dominaţiei portugheze de multe ori, spre exemplu în Războiul Barbarilor, dar fiindcă nivelul lor de dezvoltare tehnologică a fost mult sub cel al colonizatorilor, nu au avut nicio şansă să recupereze dominaţia lor asupra teritoriilor acaparate de coloniştii portughezi.

În secolul al XVII-lea au avut loc câteva acţiuni militare împotriva francezilor care încercau să stabilească baze proprii în America de Sud, baze destinate pirateriei şi afacerilor cu fernambuc, această intenţie ducând la un război între Franţa şi Portugalia. Totul a culminat prin expulzarea francezilor conduşi de către Nicolas Durand de Villegagnon (ei au construit Fort Coligny în oraşul Rio de Janeiro de astăzi) şi confirmarea hegemoniei portugheze în regiune.

Tot în secolul al XVII-lea s-a dezvoltat şi agricultura. Au apărut primele fazende (ferme), care foloseau ca forţă de muncă sclavii negri aduşi din Africa, unde s-a cultivat tutun şi mai ales trestie de zahăr[32] în statele actuale Bahia, Pernambuco şi, mai târziu, Rio de Janeiro. Expediţiile din São Paulo, ai căror participanţi erau numiţi bandeirantes (stegari), au dus la descoperirea aurului şi plantelor medicinale în Minas Gerais.

Partea de nord-est a Braziliei a fost ocupată de olandezi în 1624 şi mai apoi între 1630 şi 1654. Forţele militare conduse de Maurits van Nassau au fost forţate să părăsească teritoriile braziliene după Bătălia de la Guararapes. Atunci a fost fondat Quilombo dos Palmares, comandat de Zumbi, războinicul care a unit mii de negri ce au fugit din fazende, mulţi amerindieni şi albi săraci sau indezirabili. Quilombo a fost apărat cu eroism şi violenţă, dar în cele din urmă a fost distrus de către bandeirantes conduşi de Domingos Jorge Velho. Deşi Zumbi a fost omorât şi decapitat, în rândul sclavilor a circulat o legendă despre evadarea lui.

În secolul al XVIII-lea, deşi producerea zahărului nu-şi pierduse importanţa sa economică, atenţia Coroanei s-a concentrat asupra regiunii Minas Gerais unde au fost descoperite bogate filoane de aur. Acest fapt a dus la îmbogăţirea rapidă a Regatului Portughez. Totuşi, filoanele aurifere s-au epuizat înainte de sfârşitul secolului.

În noiembrie 1807, trupele lui Napoleon Bonaparte au forţat curtea portugheză să se refugieze în Brazilia. Regele Ioan al VI-lea a sosit în Rio de Janeiro în 1808 după semnarea alianţei defensive cu Anglia. În acelaşi an s-au deschis porturile braziliene vaselor naţiunilor împrietenite, marcând sfârşitul epocii coloniale. Când oraşul Rio de Janeiro a fost declarat capitală a Regatului Unit al Portugaliei, Braziliei şi Algarve, Brazilia s-a transformat de jure din colonie în metropolă, act fără precedent în istoria omenirii.

Noua situaţie politică a nemulţumit multe grupări influente ale societăţii portugheze, stare ce a culminat prin Revoluţia Liberală de la Porto declanşată în 1820. Liberalii au cerut regelui să revină în Portugalia şi să restabilească statutul de colonie pentru Brazilia. Ioan al VI-lea a revenit în ţară în 1821, fiul lui, Petru, fiind numit în funcţia de regent al Braziliei. Deşi a purtat titlul regal, Ioan al VI-lea a pierdut aproape întreaga putere în urma revoluţiei, având în continuare doar rol simbolic şi reprezentativ. Liberalii au încercat să-l forţeze şi pe regent să-şi stabilească reşedinţa la Lisabona, ceea ce ar fi dus la pierderea tuturor privilegiilor şi implicit la revenirea la statutul de colonie al Braziliei. Petru a refuzat să dea curs solicitărilor Lisabonei şi ca reacţie a promulgat o lege conform căreia orice decizie emisă de Lisabona cu privire la fostele teritorii coloniale, pentru a se putea pune în aplicare, trebuia ratificată în Brazilia. În cele din urmă, la data de 7 septembrie 1822, Petru a declarat independenţa Braziliei, proclamându-se ca primul împărat al noi ţări.

După lovitura de stat, Imperiul Brazilian s-a transformat în Republica Statelor Unite ale Braziliei, Deodoro da Fonseca devenind primul preşedinte al Braziliei. O perioadă a Republicii Vechi a fost cunoscută sub denumirea de „republica de cafea cu lapte”, ceea ce făcea aluzie la alternarea controlului asupra preşedinţiei între reprezentanţii statelor dominante São Paulo şi Minas Gerais. Junta militară a început să conducă republica în 1930. Getúlio Vargas a fost ales preşedinte ceva mai târziu şi a rămas în funcţie, ca dictator, până în 1945. După restaurarea unei formei de guvernare democratice, Vargas a fost ales preşedinte încă o dată în 1951 şi a rămas în funcţie până în 1954, când s-a sinucis.

După 1930, guvernele braziliene s-au concentrat pe dezvoltarea interiorului ţării. Mandatul lui Juscelino Kubitschek s-a remarcat prin campania politică a cărei deviză a fost „cincizeci de ani în cinci”. Atunci, în 1956, a demarat construirea oraşului Brasília, care ulterior a devenit capitala Braziliei, în 1960; perioada preşedinţiei lui Kubitschek s-a caracterizat şi prin intensiva dezvoltare a industriei.

Militarii au acaparat încă o dată controlul asupra statului după o lovitură de stat în 1964 şi au rămas la putere până în 1985 când au fost înlăturaţi în urma luptelor dintre regim şi elitele braziliene. În 1967, numele statului a fost schimbat la cel actual, Republica Federativă a Braziliei. Democraţia a fost restabilită în 1988 când a fost promulgată actuala constituţie, iar primul preşedinte democratic ales după dictatura militară a fost Fernando Collor de Mello. În 1992, Congresul Naţional a votat pentru impeachment-ul împotriva lui Collor, după ce acesta a fost implicat într-o serie de scandaluri dezvăluite de mediile de informare. Itamar Franco, succesorul lui, a implementat Plano Real, un plan economic al cărui scop primordial a fost îmbunătăţirea situaţiei financiare a statului. Una dintre reformele introduse prin acest plan a fost înlocuirea monedei de până atunci, cruzeiro, cu cea nouă, denumită real, la început fixată ca valoare la paritate cu dolarul american. Preşedintele actual al Braziliei este Luiz Inácio Lula da Silva, ales în 2002 şi reales în 2006.

Relaţii bilaterale România - Brazilia

Relaţii diplomatice

România a stabilit relaţii diplomatice cu Brazilia, la nivel de legaţie, la 7 ianuarie 1928, fiind prima reprezentare diplomatică română în America Latină. La 9 mai 1974, relaţiile diplomatice au fost ridicate la rang de ambasadă.

Ambasada României la Brasilia este condusă de domnul Mihai Zamfir (prezentarea scrisorilor de acreditare la 21.11.2007)

Ambasadorul Braziliei la Bucureşti: domnul Victor Candido Paim Gobato (4 septembrie 2007).

În Brazilia funcţionează, de asemenea, un Consulat General al României la Rio de Janeiro – (în present locul este vacant), precum şi un Birou Comercial la São Paulo.

Există un consulta onorific la Belo Horizone.

Ataşatul militar al României la Washington a fost acreditat şi la Brasilia, în anul 1996.

Relaţii politice

Vizite pe linie de stat

23-27 iulie 2000, preşedintele României a vizitat Brazilia;
14-16 octombrie 2004, vicepreşedintele Braziliei a vizitat România.
Vizite la nivel de prim-ministru

Primul ministru al României a vizitat Brazilia în  1991, 1994, 2003.

Vizite parlamentare

1993, preşedintele Senatului României a vizitat Brazilia;
1994, o delegaţie parlamentară braziliană a vizitat România;
1999, preşedintele Comisiei de politică externă a Senatului României a vizitat Brazilia;
2000, vicepreşedintele Comisiei de Relaţii Externe şi Apărare Naţională a Senatului Federal a vizitat România.
Alte vizite

În Brazilia: ministrul comerţului (1994); ministrul industriilor (1992 şi 1996); preşedintele Curţii Supreme de Justiţie (1997); ministrul culturii (1999); ministrul justiţiei (2003), ministrul IMMPTL (august 2008)

În România : ministrul brazilian al infrastructurii (1990), secretarii (miniştrii) pentru industrie şi comerţ din statele Rio de Janeiro (1993) şi Pernambuco (1997); Preşedintele Tribunalului Suprem Federal (2001); Ministrul-şef al Cabinetului de Siguranţă Instituţionalizată al Preşedinţiei Braziliei (septembrie 2001 şi mai 2004).

Relaţii economice

Din 2003, funcţionează Camera de comerţ Brazilia - România.

Întâlniri ale Comisiei Mixte Economice 

mai 2001, a III-a reuniune a Comisiei mixte economice, Belo Horizonte.

Cadrul juridic

Comercial/economic

Acord comercial şi de cooperare economică (1994);
Acord guvernamental privind cooperarea în domeniul turismului (2006);
Convenţie guvernamentală de cooperare în domeniul plantelor (2000).;
Convenţie guvernamentală de cooperare în domeniul sanitar-veterinar (2000).
Consular 

Schimb de note verbale referitoare la renunţarea la viza consulară în facturile comerciale (1970);
Înţelegere privind scutirea reciprocă de taxe de viză, cu excepţia călătoriilor turistice şi pentru vizita la rude (1973);
Acord privind scutirea, pe bază de reciprocitate, de taxe aeroportuare (1976);
Acord privind ridicarea nivelului de reprezentare consulară a României la Rio de Janeiro, de la Serviciu Consular la Consulat (1991);
Acord privind desfiinţarea, reciprocă, a vizelor pentru paşapoarte diplomatice şi de serviciu (1991);
Acord privind înfiinţarea Consulatului general al României la São Paulo (1994);
Acord privind desfiinţarea vizelor pe paşapoartele simple (semnat la 16 octombrie 2003, ratificat de partea română în 2004 şi în curs de ratificare de către partea braziliană).
Cultural

Acord cultural (1992);
Acorduri de cooperare între Universitatea Bucureşti şi Universităţile din Brasilia şi São Paulo (2000), precum şi între Universitatea Craiova şi Universităţile din Brasilia, Anápolis, Goiânia, Manaus, São Paulo şi Foz de Iguaçu (2000);
Acord de cooperare între Fundaţia Culturală Română şi Fundaţia Naţională de Arta - FUNARTE din Brazilia (2000);
Protocol de cooperare în domeniul radiodifuziunii între societăţile guvernamentale din cele două ţări (2000);
Protocol de colaborare între ROMPRES şi RADIOBRAS (2000);
Alte acorduri

Acord referitor la transferarea de tehnologie în domeniul farmaceutic (1975);
Acord guvernamental privind transporturile maritime (1977);
Acord de cooperare ştiinţifică şi tehnologică (1983). Partea română a propus reactualizarea documentului printr-un nou Acord, dar partea braziliană a comunicat, în 2001, că ar prefera încheierea unui Memorandum, la nivel ministerial;
Memorandum de înţelegere pentru stabilirea unui mecanism de consultări între ministerele de externe român şi brazilian (1991).
Acord între Guvernul României şi Guvernul Braziliei privind cooperarea în combaterea producerii, traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, a folosirii inadecvate şi a farmacodependenţei (1999);
Acord de extrădare (2003).
Acord între EXIMBANK şi Banca Naţională de Dezvoltare Economică şi Socială - BNDES (oct. 2003);
Acorduri de cooperare între Camera de Comerţ şi Industrie a României şi/sau Camerele de Comerţ din diferite judeţe ale României şi instituţiile braziliene similare din São Paulo, Rio de Janeiro, Belo Horizonte etc.

Menţiuni speciale

Regimul vizelor

Acord privind desfiinţarea, reciprocă, a vizelor pentru paşapoarte diplomatice şi de serviciu (1991);
Acord privind desfiinţarea vizelor pe paşapoartele simple (semnat la 16 octombrie 2003, a intrat în vigoare la 3 decembrie 2007).

Ambasadorul României în Brazilia este Mihai Zamfir.
Ambasadorul Braziliei în România este Vitor Candido Paim Gobato.

domeniu: 
categorie: