Album: Istoria lalelei

Frumuseti olandeze.


Click pe imagine...

 


 

Scrierea istoriei exacte a lalelelor a fost o încercare destul de grea din cauza lipsei documentelor de încredere, deşi există lucrări de artă chiar din secolul al XII-lea care oferă unele indicii.
Ce au putut istoricii să stabilească este că lalelele au apărut, pentru prima dată, acum sute de mii de ani într-o zonă coridor care se întindea de-a lungul paralelei de 40 de grade latutudine, între nordul Chinei şi sudul Europei.

Lalelele sunt flori remarcabile care par să aibă puterea de a captiva inimi, dar şi de a le  distruge. Deşi obsesia olandezilor pentru lalele este foarte cunoscută, lalelele au avut perioade în care "au fost la putere" şi în alte ţări. Prima dată, acest lucru s-a întâmplat în Turcia, în anii 1500, perioada în care exista Imperiul Otoman, condus de sultanul Suleiman I (1494-1566). Lalelele au devenit flori foarte cultivate şi îngrijite pentru că îi plăceau foarte mult sultanului şi anturajului său. În timpul domniei turcului Ahmed al III-lea (1703-1730), se crede ca laleaua a fost ridicată la rangul de simbol al bogăţiei şi prestigiului, iar perioada respectivă s-a numit "Era Lalelelor". De asemenea, denumirea florii vine dintr-un cuvânt turcesc care înseamnă turban.

Turcii aveau legi stricte în ceea ce privea cultivarea şi vânzarea lalelelor. Se spune că, în acele timpuri, laleaua era considerată a fi mai valoroasă decât viaţa. La începutul anilor 1700, turcii au organizat ceea ce a fost primul Festival al Lalelelor, care se ţinea noaptea, la lumina lunii pline. În timp ce turcii ţineau deja festivalurile lalelelor, olandezii de abia începeau să experimenteze cultivarea acestor flori. În ce-a de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, vestea despre această floare extraordinară a atins Europa, iar la un moment dat, câteva seminţe de lalele au fost expediate prefectului Clusius, care ingrijea Grădinile Medicinale Regale din Praga. Acesta a fost momentul care a marcat sosirea lalelei în Europa.

Câţiva ani mai târziu, în 1593, Clusius a fugit în Olanda, cerând azil pe motive religioase şi devenind curatorul Grădinii Botanice din Leiden. Clusius a adus cu el în Olanda marea sa colecţie de lalele (despre care se zice că ar fi fost cea mai impresionantă din vestul Europei la acel moment) şi a plantat-o în grădina din Leiden. Istoricii spun despre Clusius că ar fi fost un grădinar foarte egoist pentru că ţinea lalelele numai pentru el şi refuza să le vândă sau să le împartă cu alţii, în ciuda ofertelor cu adevărat generoase. Cum popularitatea florilor a devenit din ce în ce mai mare, unii horticultori pasionaţi şi ajunşi la disperare au furat câteva lalele. Se pare că acest act l-a dezgustat atât de mult pe Clusius, încât acesta a renunţat la îngrijirea lalelelor şi nu le-a mai cultivat niciodată.

Odată cu acel furt, lalelele au fost eliberate din "închisoarea" în care erau ţinute şi au început să fie cultivate de toată lumea care îşi permitea. Lalelele au fost iniţial o curiozitate şi un hobby pentru oamenii foarte bogaţi. Fascinaţia pentru lalele, mutaţiile sale şi misterul nemăsurat le-au dat acestor flori o valoare din ce în ce mai mare. Speculaţiile pe seama bulbilor de lalele au început să apară imediat, cum clasa mijlocie şi de sus a populaţiei le vedeau ca pe un simbol ultim al bogăţiei şi prosperităţii.

Până în anul 1630, bulbii de lalele se cultivau şi comercializau numai între cunoscători şi oameni de ştiinţă, pasionaţi de horticultură; în scurt timp însă, din ce în ce mai mulţi comercianţi au observat că pentru unii bulbi se plăteau sume foarte mari de bani şi s-au gândit să se îmbogăţească rapid. Astfel, popularitatea lalelelor a crescut şi mai mult. Nu a durat mult până majoritatea olandezilor au devenit, cu adevărat, obsedaţi de aceste flori. Cei care nu îşi permiteau să cumpere bulbi de lalele sau chiar lalele, se mulţumeau cu lucrări de artă, piese de mobilier, broderii şi obiecte de ceramică pe care apărea silueta delicată a florii.

Cum bulbii se vindeau la kilogram, majoritatea oamenilor făceau speculaţii pe viitoarea greutate a acestora, odată ce erau scoşi din pământ. Tot ce trebuiau să facă investitorii era să planteze bulbii şi să aştepte ca aceştia să crească în pământ. Era ca şi cum ar fi făcut bani din aer, aşa că aceasta a devenit cunoscută cu numele de "comerţul cu vânt".

În perioada dintre 1634 şi 1637, preţurile bulbilor de lalea au crescut uimitor de mult, pentru că "febra" lalelelor s-a răspândit şi mai mult. Bulbi care în mod normal ar fi costat 1-2 guldeni ajunseseră să fie chiar şi 100 de guldeni. Aceste speculaţii absurde au constituit un fenomen atât de intens, încât istoricii şi economiştii de astăzi încă nu îşi pot explica ce s-a întâmplat. Atât de absurdă devenise situaţia, că la apogeul ei, un singur bulb să valoreze cât o casă sau o proprietate situată în cea mai bună zonă din Amsterdam (echivalentul salariului unui zidar pe 15 ani).

Inevitabila scădere a preţului lalelelor a avut loc în 1637, când un grup de vanzători nu a putut să obţina sumele de bani pe care le doreau pentru vânzarea unor bulbi - a fost momentul în care parcă toată lumea şi-a dat seama de situaţie. Toţi au vazut că preţul lalelelor erau "artificiale" şi că valoarea lor era trecătoare. Mulţi şi-au pierdut toată averea pe care o aveau. Totuşi, pentru mulţi alţii, mania lalelelor nu a avut nici un efect când a venit vorba de aprecierea plantei în sine; ea a rămas o floare plină de graţie şi frumuseţe, iar varietăţile rare încă mai atingeau preţuri ridicate. De exemplu, în 1640 (când se considera că mania lalelelor deja trecuse) varietatea de lalea Semper Augustus ajungea la 1.200 de guldeni.

În timpul secolelor XVII-XVIII, laleaua încă mai domnea în Europa, dar dramaticul sfârşit al secolului XVIII şi începutul secolului XIX, reprezentate de Revoluţia Franceză şi invazia şi ocuparea Olandei de către Napoleon, au schimbat modul în care lumea privea floarea. În următoarele decade, interesul pentru lalea a variat, olandezii rămânând singurii care şi-au păstrat "devotamentul" pentru aceste flori (astăzi, exportul de lalele olandeze atinge 1,2 bilioane de bulbi, anual). De aceea laleaua este atât de legată de Olanda. Imigranţii olandezi sunt, în mare parte, răspunzători de răspândirea popularităţii lalelei în toate colţurile lumii.

domeniu: 
categorie: