Alexandru Farcaş:'România va fi un beneficiar net în primii ani de la aderare'

Interviu acordat de ministrul Alexandru Fărcaş pe tema costurilor şi beneficiilor aderării. R: Care sunt costurile aderării?

Alexandru Fărcaş: Acest lucru ne costă şi ne va costa. E vorba de toate transformările care au avut loc în acest an în România. Atâţia oameni au trebuit să-şi schimbe locul de muncă dintr-o întreprindere de stat, unde erau obişnuiţi cu un anumit mod de desfăşurare a lucrurilor, în sectorul privat, unde condiţiile sunt mult mai drastice şi nu le-a fost uşor. În prezent, bugetul naţional suportă costuri pentru calificarea funcţionarilor, reforma administraţiei, pentru realizarea compatibilităţii instituţiilor, dar aceste costuri sunt resimţite, deja, de micii întreprinzători, de către oamenii de afaceri, în sensul unor investiţii suplimentare în echipamente care să asigure respectarea standardelor de calitate din UE şi al unor instalaţii care să respecte condiţiile de mediu.

Costurile sunt mari, dar ele trebuie puse în balanţă cu investiţiile pe care UE a consimţit să le facă pentru dezvoltarea României. Şi vorbim de perioada 2004- 2009, de un volum total de investiţii de aproape 11 miliarde de euro, bani care vor fi dirijaţi către infrastructură, şosele, căi de acces, dezvoltare rurală, comunicaţii în general, tot mai multe programe SAPARD la sate. Se merge pe ideea de a crea noi locuri de muncă la sate, locuri care să dea alternative celor agricole existente în prezent. Vor continua investiţiile în modernizarea şi capitalizarea IMM-urilor, iar comunităţile rurale şi cele urbane vor fi dotate cu utilităţi moderne, vor fi făcute investiţii în administraţie. Este vorba de sume importante care vor fi investite în oameni, în formarea şi perfecţionarea specialiştilor din cele mai diferite domenii.

Este o balanţă între costuri şi beneficii şi vorbim, sigur, de viitor. Avem câteva repere, dar învăţăm mult din experienţa celorlalte ţări care au intrat în UE (Ungaria, Polonia). M-am întâlnit cu omologul meu polonez care mi-a spus că fermierii de acolo şi lumea rurală în general s-au pronunţat hotărât împotriva aderării la UE. Se ştie că agricultura europeană e subvenţionată. În cadrul politicii agricole comune fermierii primesc subvenţii. Aceste subvenţii au început să fie plătite, începând din mai, şi fermierilor polonezi. Colegul meu spunea că după câteva luni de flux al subvenţiilor s-au constatat mutaţii în atitudinea ţăranului polonez care e convins acum de utilitatea integrării în UE. Credem că acelaşi lucru se va petrece şi la noi. În aceşti ani cheltuim ca să construim Agenţia Agricolă de Plăţi care se va dezvolta pe baza actualei agenţii SAPARD, ne cheltuim banii din bugetul statului şi din programele co-finanţate cu UE pentru ca un număr mare de funcţionari să fie formaţi şi specializaţi. Dar, din 2007, subvenţiile pentru producătorii din domeniul agriculturii vor fi un fapt şi la noi. E foarte bine că am reuşit să încheiem în primăvara acestui an capitolul „Agricultura”.

Au fost fixate baremurile de produse la lapte, carne, aşa încât în primele zile, săptămâni, luni după momentul aderării nu vor fi, aparent, schimbări extraordinare. S-a vorbit în ultima vreme despre ceea ce s-a întâmplat la vecinii noştri unguri, unde preţurile au crescut. Trebuie să fim, totuşi, atenţi: preţurile au crescut doar la anumite produse, cum ar fi zahărul, uleiul şi au crescut numai în Ungaria. Am văzut că în Polonia şi în Ţările Baltice nu s-a întâmplat acest lucru pentru că se pregătiseră mai bine, iar impactul, inclusiv cel asupra preţurilor, a fost nuanţat. Nu există un mecanism automat: intrăm în UE şi cresc preţurile. Aşa ceva nu există. Prin toată politica guvernului nostru de sporire a veniturilor, a pensiilor, de păstrare a echilibrului monetar, investiţiile care se fac în agricultură, inclusiv în programele europene, ideea de bază este să pregătim acest impact.

R: Ce garanţie aveţi că nu vor creşte preţurile, că nu se va întâmpla şi la noi ca în Ungaria?

Alexandru Fărcaş: Suntem conştienţi de acest risc şi, prin urmare, nu putem să dăm o garanţie de 100 % că nu se va întâmpla aşa, dar ne preocupă în mod serios acest subiect. În ultimii ani, România a înregistrat o creştere economică la fiecare 12 luni şi această tendinţă va continua şi în 2007 şi 2008. Fiind vorba de o creştere economică, în mod firesc, se vor crea condiţii pentru un buget de stat mai mare, dar şi condiţii pentru creşterea salariilor. Pensiile, diferitele programe sociale vor continua să fie aplicate în aşa fel încât în caz de derapaj al preţurilor venitul real al populaţiei să nu fie afectat. Perspectiva legată de UE este cea privitoare la dezvoltare. Evident, nu va fi o dezvoltare peste noapte, dar există o tendinţă de creştere, iar preocuparea guvernanţilor este aceea ca aderarea la UE să se facă în sensul îmbunătăţirii nivelului de trai şi în România.

R: Ne-aţi vorbit mai devreme despre modul în care, după aderare, vor apărea noi locuri de muncă în mediul rural. Cum se va face acest lucru?

Alexandru Fărcaş: Este vorba de programul SAPARD prin care se alocă fonduri pentru infrastructură, cum ar fi cele pentru reabilitarea şoselelor sau alimentarea cu apă. Fiecare program face posibilă apariţia câtorva locuri de muncă în localitatea respectivă. Dar cea mai mare parte a fondurilor SAPARD sunt destinate sprijinirii grupărilor de producători şi fermierilor care, modernizându-şi echipamentele, determină apariţia de noi locuri de muncă mai bine calificate şi mai bine plătite.

R: La ţară întâlnim, deja, mentalitatea potrivit căreia oamenii nu mai vor să se asocieze, nu mai vor CAP-uri, ferme, fiecare vrea să fie stăpân pe bucăţica sa de pământ. Credeţi că se va schimba această mentalitate?

Alexandru Fărcaş: Mentalităţile se schimbă foarte greu. În perioada negocierilor am avut în vedere două categorii de probleme; pe de o parte, ne-am propus să protejăm, în măsura posibilului, modul de trai şi modul de producţie tradiţional. Omul poate în continuare să-şi facă ţuica la el acasă, să-şi taie porcul după cum s-a obişnuit, cu condiţia ca aceste produse să le folosească exclusiv pentru consumul propriu şi nu să le comercializeze. Acest lucru e asigurat. Înţelegerea cu UE şi tratatul pe care îl încheiem păstrează posibilităţile la care m-am referit. Cealaltă problemă la care m-am referit este asigurarea unui flux de finanţare pentru cei care au iniţiative, care vor să se dedice agriculturii moderne şi care vor să se dezvolte. Aici e vorba atât de culturi vegetale, de piscicultură, de viermi de mătase şi de orice alt domeniu care e competitiv în agricultura europeană. Lucrul cel mai important pe care l-am realizat este că, prin negocieri, România şi-a făcut loc în politica agricolă comună a UE, am obţinut o nişă de piaţă. Şi atunci există şi fondurile pe care le investeşti în acea infrastructură, în acces, în capitalul firmelor. Totul depinde de ambiţia şi de iniţiativa producătorilor care vor să se modernizeze.

R.: Cum va ajuta statul investiţiile în orice domeniu? Să luăm un exemplu, la ţară: se asociază trei fermieri care vor să-şi facă o mare fermă de vaci. Se va implica şi statul, aceştia vor primi un ajutor financiar sau vor strânge ban pe ban pentru investiţie?

Alexandru Fărcaş: Trebuie să fie foarte clar că din anul 2007 e vorba de politica agricolă comună a întregii Uniunii Europene. România va fi parte a acesteia. Nu va exista un joc separat sau contrar al statului român faţă de politica agricolă comună. Fondurile sunt puse la un loc, de fapt jumătate din bugetul actual al Uniunii Europene merge pe susţinerea agriculturii. Acelaşi lucru se va aplica şi la noi. După cum vă spuneam, e vorba de investiţii în dezvoltarea rurală, de subvenţii pentru producători, pentru grupe de producători, pentru respectarea condiţiilor de mediu la producătorii agricoli. Dar e foarte important de reţinut faptul că ceea ce reuşim să dăm noi ca subvenţie în aceşti ani pentru agricultura românească în cadrul politicii agricole comune va fi de 10 ori mai mare ca valoare. Absolut sigur, din 2007 fondurile vor curge în agricultura românească. Sigur, acolo provocarea principală este respectarea condiţiilor de calitate. Fără încadrarea în condiţiile europene de calitate nu există un acces real pe piaţă.

R: Ce înseamnă acest lucru?

Alexandru Fărcaş: Aceasta înseamnă că cel care vrea să vândă carne, de exemplu, trebuie să o producă după regulile europene de calitate, sacrificarea să se facă în condiţii acceptate de UE, tranşarea şi toate celelalte operaţiuni să intre în unităţile de procesare a cărnii care şi ele sunt controlate să se încadreze în standardele europene.

R: Am văzut că după 2007 România va primi sprijin financiar de la UE, aşa numitul pachet financiar pentru România: câţi bani vor veni în ţară şi pentru ce?

Alexandru Fărcaş: Noi am reuşit să discutăm şi să finalizăm pachetul financiar. Este vorba de fondurile pentru agricultură, pentru stabilitatea monetară şi de fondurile structurale şi de coeziune. Practic, aici ne referim la investiţiile din bugetul UE pentru dezvoltarea României (în infrastructura de transport, în cea de mediu, în comunităţile locale, în dezvoltarea locală şi cea regională, în instituţii şi formarea personalului. Sumele sunt foarte importante. Alocările totale se apropie de 11 miliarde de euro, iar acest lucru înseamnă că noi trebuie să continuăm pregătirile, să formăm personalul calificat la nivel central, regional şi local pentru derularea programelor cu fonduri europene şi foarte multe depind de posibilităţile autorităţilor locale şi centrale de a prezenta proiecte viabile care să fie în stare să absoarbă aceste fonduri. În UE sunt state ca Islanda, care reuşesc să absoarbă peste 90% din fonduri dar sunt şi regiuni în Franţa sau în alte ţări care nu reuşesc să absoarbă decât 50 sau 60% . Totul depinde de seriozitatea, competenţa şi conlucrarea dintre autorităţile centrale şi cele locale în derularea programelor.

R: Ce se întâmplă cu aceste fonduri dacă nu sunt absorbite?

Alexandru Fărcaş: Fondurile merg înapoi la bugetul uniunii. La UE nu există sancţiuni fizice. Sancţiunile sunt cele mai drastice, pentru că merg direct la buzunar. Au apărut banii aceştia şi nu au fost cheltuiţi, atunci îi dai înapoi.

R: România va plăti contribuţia la bugetul Uniunii la fel ca şi celelalte state membre. Ce înseamnă acest lucru?

Alexandru Fărcaş: E o cotizaţie pe care o vom plăti pentru 2007 şi anume 800 de milioane de euro. Dar tot în anul 2007, intrările vor fi de peste 2,5 miliarde de euro. Aceasta înseamnă că România, având în vedere nivelul actual de dezvoltare, va fi un beneficiar net în primii ani de la aderare. Sunt alte state bogate, care au nivelul de trai mediu de 3-4 ori mai mare decât al românilor, care plătesc mai mult şi primesc mai puţin de la bugetul Uniunii. Dar pentru noi, care suntem un stat angajat în dezvoltare şi în cursa aceasta de a creşte nivelul mediu de trai şi de dezvoltare, aderarea la UE înseamnă fluxurile de investiţii.

R: Se va îmbunătăţi nivelul de trai al românului , va avea condiţii mai bune de trai, preţuri nu atât de mari ca acum, va merge pe drumuri mai bune? Cum va influenţa aderarea viaţa românului?

Alexandru Fărcaş: Ne chinuim zi de zi tocmai pentru că merită. Avem speranţa şi perspectiva că viaţa noastră, a societăţii româneşti în cadrul UE, se va îmbunătăţi sigur. Avem, deja, libertatea de circulaţie. Atunci vor dispărea opreliştile care încă mai există, diplomele şcolilor şi universităţilor noastre vor fi recunoscute din momentul aderării şi acest lucru va facilita o mobilitate pe tot cuprinsul UE. Ca urmare a programului de investiţii în infrastructură cea mai mare parte a drumurilor şi autostrăzilor se va realiza pe bani europeni şi vom avea ocazia să circulăm aşa cum este normal în Europa. Va trebui să vedem şi ceea ce se întâmplă în administraţie, în justiţie, în toate aceste domenii care ţin de viaţa noastră de zi cu zi şi care sunt şi ele supuse unui proces de modernizare. Sunt într-o comună, sunt cetăţean european, am tot dreptul ca diverse acte pe care trebuie să le primesc de la primărie, de la oficiul de pensii sau de la Direcţia Agricolă să fie procesate rapid, să nu trebuiască să aştept prea mult iar funcţionarii trebuie să fie corecţi. Acesta este sensul spre care se îndreaptă această dezvoltare a României în cadrul UE. Uniunea Europeană va fi prezentă în judeţele şi în localităţile din ţara noastră. Condiţia este ca statul şi economia să funcţioneze pe baza aceloraşi reguli ca în UE. Acest lucru se va face prin munca noastră comună.

R: Aţi vorbit despre recunoaşterea diplomelor şi de libera circulaţie a persoanelor. Credeţi că după aderare vor mai fi români care să meargă la muncă în străinătate aşa cum se întâmplă acum?

Alexandru Fărcaş: La început va exista acest fenomen. Să ne amintim cum s-au petrecut lucrurile în Spania şi Portugalia. Acum 20 de ani când se punea problema aderării Spaniei, groaza cea mare în Piaţa Comună era legată de accesul milioanelor de spanioli pe piaţa de muncă. Acest fenomen e acum încurajat, pentru că reprezintă un câştig şi pentru o parte şi pentru cealaltă. Pe de o parte, sunt state sau regiuni care sunt foarte dezvoltate unde e nevoie de forţă de muncă mai mult sau mai puţin calificată. Pe de altă parte, de acest lucru au beneficiat, deja, mulţi români şi sunt zone întregi în România care se schimbă la faţă, se modernizează tocmai datorită muncii în străinătate a locuitorilor acestora. Dar aş spune că intrarea în UE ne va aduce şi o schimbare mentală, mai ales că suntem obişnuiţi să vedem că ţara noastră este de la Bucureşti la Botoşani şi de la Satu Mare la Constanţa. Cam acesta este spaţiul la care ne-am obişnuit să ne gândim. Restul e străinătate. Or, din momentul aderării suntem cetăţeni europeni, e aceeaşi uniune, nu mai este o străinătate propriu-zisă şi atunci e firesc să existe o confluenţă, un schimb. Una dintre regulile UE, în materie de învăţământ, de exemplu, este ca, în mod obligatoriu, un semestru să fie urmat de studenţi la o facultate similară dintr-o altă ţară membră. Regula va fi aplicată şi studenţilor şi elevilor români. Apoi, sigur că vor fi schimbări şi pe piaţa forţei de muncă. La noi, piaţa muncii este încă destul de rigidă şi mental ne-am obişnuit să credem că toată viaţa vom avea acelaşi loc de muncă. Or, în cadrul UE, va fi o mare mobilitate, care să-ţi permită să lucrezi într-o ţară sau alta, apoi să revii.

R: Ca o concluzie: viaţa românilor va fi mai bună sau mai proastă după aderare?

Alexandru Fărcaş: Viaţa românilor trebuie să fie mai bună. Dar acest lucru trebuie să-l facem noi, nu UE sau Guvernul României. Viaţa noastră va fi mai bună atunci când vom lucra mai bine, ne vom organiza mai bine şi democraţia va funcţiona mai bine. Repet, perspectiva de aderare a României la UE e o perspectivă de modernizare, de dezvoltare, de îmbunătăţire a calităţii vieţii.

domeniu: 
categorie: