Alexandru RUŞI: Internet mon amour: Spectrul foametei!

O adevărată armadă, nevăzută, adastă în negurile ce învăluie coastele unor continente. Vasele sunt cenuşii, negre, în fine au culori sumbre şi…aşteaptă! Aşteaptă semnalul pentru a porni în cursa astâmpărării fometei mondiale. Dar, atenţie, foamea se astâmpără, se potoleşte cu argint şi aur!

Nimic pe lumea aceasta nu-i gratis, absolut nimic! Iar alimentele, de la carne la vegetale şi preparatele ori semipreparatele lor, costă. O avere costă. Pe care cei puternici, potenses, o vor aduna exploatând cel mai vechi flagel al omenirii, foametea, foamea endemică. Reală, adevărată sau, cum este cea de-acuma, fabricată, construită, imaginată. Vasele cele negre cu pântecele pline, sunt în aşteptarea semnalului de marş. Noua revoluţie ce însângerează continentul negru, Africa, se va termina cu  mizerie de nedescris şi cu foamete care se va extinde rapid în Europa. Vasele cu hrană sunt, răbdătoare, în aşteptarea lor!
Acum stau cu ele la porţile continentului, departe de focurile izbucnite peste noapte. Incendiul s-a întins cu repeziciune din Tunisia până-n Egipt. Au murit oameni şi vor mai muri. În numele Revoluţiei sunt împinşi sub şenilele de tanc.
Trei ştiri, aparent fără legătură, mi s-au încurcat în memorie săptămâna trecută. Prima a fost despre criza alimentară. Preţurile cresc, tot cresc şi suntem în pragul unei foamete globale. Explicaţiile, atât de stupide, sunt înghiţite imediat. Fenomenele meteorologice extreme, deprecierea dolarului şi alte cauze prezentate cu atâta emfază de marii specialişti în economie. Niciun cuvânt despre faptul că, în acest moment, peste 50% din cerealele comercializate
în întreaga lume sunt folosite pentru hrana animalelor sau biocombustibili. Că numai Statele Unite produc atâtea cereale că ar putea hrăni 2 miliarde de oameni. Cam tot pe-atât se scoate şi din pământurile Braziliei, Chinei sau ale Australiei.
A doua ştire a venit de la Constanţa. Acolo, americanii de la gigantul CHS au dat 45 de milioane de euro pe un terminal de cereale. Nu suma contează. E un nimic. Informaţia adevărată e la final. Americanii şi-au mărit rezerva de porumb şi de grâu, prin această achiziţie, cu 2 milioane de tone.Sunt ferm convinsă că cerealele nu vor ajunge în stomacul celor de peste ocean. Am vaga senzaţie că, în curând, noi sau alţii ca noi vom cumpăra, desigur la un preţ pe măsură, porumb şi grâu de la ei.
A treia ştire a venit de pe Wall Street. Ziarul cu acelaşi nume anunţa că în acest moment clasa de mijloc din Africa este noua oază de profituri ale marilor companii. Africanii prind gustul mesajelor trimise de pe telefonul mobil, al meselor luate la restaurant şi al cumpărăturilor la supermarket, a anunţat gazeta americană. Estimările arată că în 10 ani piaţa de consum va ajunge la uriaşa sumă de 1.400 de miliarde de dolari. Ştirea e îngropată însă imediat.
Căci Africa e în clocot. Revoluţia a început. Oamenii ies în stradă pentru că preţurile alimentelor au sărit în aer. Vor libertate, vor o viaţă mai bună.
Adică, pentru ceea ce am luptat şi noi în urmă cu 20 de ani. Să trăim ca-n Occident. Să avem ce au cei din Vest. Şi ni s-a dat. Iluzia unei vieţi mai bune, sub forma unui telefon mobil, a unui televizor color cu 110 programe şi a unei case pentru care vor plăti şi copiii noştri. Avem de toate,însă ceea ce avem este cumpărat cu bani împrumutaţi. Fiecare împrumut are o dobândă şi dăm înapoi dublu. Pentru asta ne luăm 2-3 joburi şi ne rupem organismul până la 50 de ani. Ni se strigă-n urechi că suntem liberi. De fapt, ne-am născut cu lanţuri la picioare. Suntem sclavii celor puternici, celor care dau.
În Africa, marile companii au descoperit o nouă oază de profituri. După ce au pus lanţuri prin Europa de Est, se pregătesc acum pentru continentul negru. Dar asta nu se poate face în linişte. E nevoie de sânge. Pentru ca omul de rând să creadă din toţi rărunchii lui că e liber şi că va fi fericit. PS. Importurile din Egipt, de fructe şi de legume, ale Uniunii Europene, în ultimii zece ani, au crescut de la 247.512 de tone la 481.439 de tone. Egiptul a devenit al treilea cel mai mare furnizor de legume pentru UE, după Maroc şi Israel.

A consemnat Ruşi Alexandru.

 

 

 

 

 

domeniu: 
categorie: