Alocuţiunea preşedintelui Iliescu la aniversarea maestrului Ion Irimescu

'Arta dumneavoastră, superbă izbândă a creativităţii naţionale, ne dă cheia acelui 'specific naţional' care nu-şi dobândeşte reală valoare şi funcţionalitate decât raportat la aspiraţiile universale'. 'Iubite Maestre,
Onorată asistenţă,

Întreaga cultură română trăieşte astăzi o dublă bucurie. În prezenţa extraordinarului şi prolificului artist Ion Irimescu, avem privilegiul să îi omagiem cu emoţie centenarul. Ne aflăm aici pentru a-i exprima cea mai adâncă şi deplină recunoştinţă pentru modul exemplar în care a slujit şi şi-a închinat creaţia sa de o viaţă patriei şi culturii române.

Nu cu mulţi ani în urmă, când o altă excepţională personalitate a vieţii noastre culturale, Cella Delavrancea, împlinea aceeaşi venerabilă vârstă s-au rostit cuvintele: „Este pentru prima oară în istoria culturii când un mare artist ia parte la sărbătorirea propriului centenar”, dar acea sărbătorire a avut un ton aproape conspirativ, dictat de contextul care monopolizase într-un singur sens toate omagiile posibile. Astăzi, prezenţa noastră, aici, în Aula Academiei Române, este menită să sublinieze tocmai voinţa de a reda culturii naţionale şi făuritorilor ei fireasca demnitate şi importanţă pe care le-au avut de-a lungul întregii noastre istorii moderne şi pe care Academia Română le-a simbolizat.

Iubite Maestre,

Aparţineţi magnificei generaţii care i-a dăruit culturii române şi universale pe Mircea Eliade, Eugen Ionescu şi Emil Cioran, ca şi pe părintele Dumitru Stăniloae, născut în acelaşi an cu Dumneavoastră. Alături de iluştri oameni de ştiinţă, literaţi şi gânditori, această generaţie a numărat şi doi mari sculptori: pe Dvs. şi pe Gheorghe Anghel, care vă era cu numai un an mai tânăr.

Sunteţi fiu al Bucovinei care a dăruit Panteonului naţional atâţia nemuritori şi care, în veacurile voievodale, a propulsat înzestrarea artistică a poporului nostru între valorile astăzi unanim recunoscute ale umanităţii. Aţi fost ucenicul şi urmaşul lui Dimitrie Paciurea, cel care, alături de Constantin Brâncuşi, a înscris sculptura românească în circuitul universal. Câştigător, prin concurs, al bursei oferite tinerilor artişti excepţionali de către Şcoala Română din Franţa - creată de Nicolae Iorga, anume spre a le da acestora posibilitatea să cunoască Europa Apuseană la ea acasă - v-aţi desăvârşit în „oraşul lumină”.

Întors în ţară, aţi rămas până la vârsta de 33 de ani în orizontul moldav, ca profesor la Paşcani, apoi aţi descins în capitală. Zestrea nepreţuită acumulată în contactul cu „oamenii pământului” dar şi cu lumea pariziană, a conferit artei Dumneavoastră o pecete originală care v-a atras preţuirea timpurie, mereu sporită de-a lungul vieţii. Aţi dat muzicalitate materiei – fie ea piatră, ghips sau bronz – aţi făcut-o să vibreze, să cuprindă acea dimensiune, complexă şi greu definibilă, pe care o numim suflet. Secretul măiestriei ni l-aţi dezvăluit când aţi mărturisit că: „o lucrare îşi trăieşte propria viaţă, care poate fi mai lungă sau mai scurtă, mai fericită sau mai puţin fericită, în funcţie de gândirea şi sentimentul care au germinat-o şi i-au impulsionat atât naşterea, cât şi anevoiosul drum al desăvârşirii. Ea niciodată nu poate oferi mai mult decât s-a investit în ea”.

Ca toţi marii fii ai culturii române, din toate domeniile şi din toate timpurile, aţi rămas credincios artei, creaţiei, în care gândul şi simţământul artistului înglobează spiritul comunităţii naţionale. Aceasta este taina extraordinarului portretist care concurează viaţa însăşi, a făuritorului de noi forme nemuritoare, taina echilibrului clasic al unei creaţii „dincolo de mode şi de timp”, cum spunea Ion Barbu.

Întreaga dumneavoastră existenţă stă mărturie adevărului că marilor creatori natura le hărăzeşte nu doar însuşiri excepţionale, ci şi forţa de a le apăra ca ele să rodească şi în condiţii mai puţin favorabile, pentru ca dincolo de restriştile istoriei să fie asigurată dăinuirea şi continuitatea culturii. V-aţi numărat printre cei expuşi unei îndelungi încercări de anihilare, de dislocare a spiritualităţii şi alcătuirii noastre sufleteşti; dar, astăzi, vă aflaţi aici pentru a transmite noilor generaţii ştafeta unei culturi româneşti care în timpul tinereţii şi maturităţii dumneavoastră atinsese un înalt pisc, cotată printre cele mai vii şi mai efervescente ale continentului nostru. Într-un moment în care încercăm să reaşezăm cultura românească pe făgaşul ei firesc şi să-i asigurăm condiţiile de a- şi regăsi matca şi a-şi defini locul şi rolul în noua Europă ce se profilează la orizont, ca patrie comună a naţiunilor care au creat un tezaur incomparabil de valori, prezenţa dumneavoastră în mijlocul nostru, prezenţa celui ce a contribuit, de-a lungul unui secol, la ascensiunea geniului creator românesc, devine un adevărat simbol. Un simbol menit să ne întărească încrederea în noi înşine, în viitorul nostru.

Arta dumneavoastră, superbă izbândă a creativităţii naţionale, ne dă cheia acelui „specific naţional” care nu-şi dobândeşte reală valoare şi funcţionalitate decât raportat la aspiraţiile universale. Opera dumneavoastră, în care aţi insuflat pietrei şi bronzului atâta viaţă şi expresivitate, îşi păstrează intactă actualitatea şi tinereţea, răsplătindu-vă, din plin, „gândul şi simţământul” investite fără odihnă şi fără cruţare de sine.

Iubite Maestre,

Destinul v-a răsplătit nu numai cu această minunată vârstă, prin care cultura română are privilegiul de a fi singura din lume şi din istorie ce-şi poate sărbători al doilea mare artist centenar, ci şi cu şansa de a vedea cum opera Dvs. îşi urmează viaţa proprie sub noua zodie a artelor române, integrate unei Europe unite. Ţara noastră poate fi mândră că poate oferi Europei, în anii ce vin, zestrea de valori acumulate din timpuri imemoriale şi până la marii creatori contemporani, între care numele dumneavoastră străluceşte şi va străluci totdeauna.

Să vă dea Dumnezeu ani mulţi şi buni de aici înainte, spre a asista la aşezarea trainică a temeliilor unei noi afirmări a geniului naţional, după modelul moştenit de la generaţia căreia îi aparţineţi!

La mulţi ani, iubite maestre Ion Irimescu!'

domeniu: 
categorie: