Amintirile Bucurescilor: O călătorie imaginară prin Capitală pe la anul 1830

Atunci când ne referim la Bucureştii de odinioară, nu putem face abstracţie de lucrarea de referinţă pentru istoria oraşului nostru, „Istoria Bucurescilor”, publicată în anul 1889, luna septembrie, rod al muncii de patru ani de cercetări prin arhivele oraşului şi prin marile biblioteci din Capitală înfăptuite de „mai jos iscălitul care, lin şi blând, îţi pofteşte ţie, cetitoriule, sănătate deplină, noroc şi voie bună, tărie neînfrântă în trudele vieţii şi linişte senină în gândurile tale …adică eu, Gheorghe I. Ionescu Gion care m-am născut în bătrânul domnesc oraş al Piteştilor, şi de 30 de ani mă îndeletnicesc cu grija şi ispitirea cărţilor în marea şi de Dumnezeu păzita cetate a Bucureştilor".

1 centrul istoric 

Astăzi, propunem cititorilor Amos News să-l însoţim pe profesorul Ionescu Gion într-o călătorie imaginară prin Bucureştii anilor 1830, aşa cum a prezentat-o el însuşi într-o conferinţă ţinută la Ateneul Român în 1896, din care am extras fragmentul următor:
„Am ocolit de atâtea ori, cu gândul, vechea Curte Domnească, începând de la Poarta de Sus, cea de fier, din uliţa Covacilor de la gura Pieţei (lângă Hanul lui Manuc) şi până la Poarta de Jos sau poarta cea mică din capătul de jos al uliţei Şelarilor ce trecea, ca şi acum, pe la Băile turceşti ce se aflau în curtea Hotelului Victoria de azi (în faţa bisericii Zlătari) lângă CEC-ul mare. O luam apoi de la puşcăria din piaţa Sfântului Anton, în sus spre Moara de lângă Bărăţie pusă în mişcare de apa ce venea tocmai de la Icoană (este vorba de vechea gârlă a Bucureştioarei), prin Târgul Cucului din spatele şi latura bisericii Sfântul Gheorghe cel Nou. Ieşeam apoi prin Boiangii în Târgul Lipscanilor şi trecând  prin ulicioarele de lângă bortele (prăvălii cu pivniţe mari care erau pe străzile Lipscani, Covaci, Blănari) acestor credincioşi ai mărfurilor din Lipsca ajungeam lângă Stavropoleos, biserică zidită ca şi Hanul lui Constantin Vodă (zona actualului Muzeu Naţional de Istorie a României) pe locurile trufaşilor Bălăceni (numiţi aşa pentru bogăţia şi demnitatea lor; unul dintre ei, mare dregător pe vremea lui Caragea Vodă, fiind mustrat de acesta că nu ştie greceşte, i-a ripostat foarte dârz că datoria lui Vodă, ca străin ce era, ar fi fost să fi învăţat mai întâi a vorbi româneşte şi apoi să fi solicitat scaunul domnesc).

2 Palatul CEC 
Foto: Palatul CEC

Încă vreo câţiva paşi şi iată-mă în Podul Braşovului, numit în vremea Brâncoveanului şi Podul Mogoşoaiei. Mă uit în faţă şi la stânga, la casele vechi ale Văcăreştilor şi privind deoparte şi de alta a podului, zăresc casele lui Damari, casele lui Meitani (sediul Poliţiei Capitalei), casele Filipeştilor, ale Cantacuzinilor (actualul Grand Hôtel du Boulevard), ale Ghiculeştilor, ale Cocorăştilor, ale Creţuleştilor (s-a mai păstrat Biserica Creţulescu), până la locul Colfocului (acolo unde se află acum fostul Palat Regal). Înaintez puţin şi iată-mă în livedea Văcăreştilor (fosta grădină a Episcopiei, prin zona Ateneului Român).

3 P-ta Sf Anton 
Foto: Piaţa Sf. Anton

Mă las la dreapta prin mahalaua Boteanului; tai la vale apucând spre Colţea şi vechea Carvasara (fosta vamă) şi, ferindu-mă la casele Corneştilor de câinii cei sălbateci ai acestor boieri, las în stânga casele Câmpinenilor, iar la dreapta alte locuri Cantacuzineşti trecute prin căsătorii, mai întâi în neamul Racoviţeştilor, apoi în cel al Şuţuleştilor (Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti) şi înaintez la vale pe lângă Hanul lui Zamfir (se afla între Spitalul Colţea şi Biserica Sfântu Gheorghe) şi pe lângă cel vestit al Sfântului Gheorghe Nou, zis Hanul Dracului. Iată-mă astfel în capul Podului Târgului de Afară (unde începea Calea Moşilor).

4 palat postei 1894
Foto: Palatul Poştei, construit în 1894 (Muzeul Naţional de Istorie a României) 

Dacă la Hanul lui Zamfir aş fi întâlnit un bătrân preot de la biserica Ghiorma-Banul, el mi-ar fi spus în taină că de la casele Băleanului şi ale Bărcănescului se întind pivniţe sub pivniţe care duc, prin gangurile subterane, până la Curtea Veche, slujind din bătrâni ca ascunzători.
Dar, nu! Prefer, la lumina scăzândă a zilei, să o iau pe Podul Târgului de Afară, cel podit totdeauna cu podine stricate, şi să cobor până la biserica Răzvan; trec gârliţa Bucureştioara pe lângă Pescăria veche şi, apucând pe lângă gârliţă prin mahalaua Domniţei Ancuţa ies la casele Băltăreţului (lângă Biserica Stelea, la care ne-am referit într-un episod anterior).
Mi-e lesne de aci, căci maidanele sunt nenumărate, să o iau pe lângă gârliţă, să tai mahalaua Lucacilor şi să ajung la biserica Oltenilor de unde, la doi paşi, dai de pădure.

5 grand hotel boul 
Foto: Grand Hôtel du Boulevard

Şi s-a făcut noapte. O tăcere adâncă se întinde asupra Bucureştilor; nimeni nu o întrerupe, decât lătratul câinilor nenumăraţi pe vremurile acelea şi, vara, orăcăitul broaştelor cicălitoare din bălţile şi băltoacele Bucureştilor şi îndeosebi din mahalaua Broştenilor” (între dealul Mitropoliei şi Chirigiu).

6 bis cretulescu 
Foto: Biserica Creţulescu

7 palat regal
Foto: Palatul Regal în timpul regelui Carol I

8 palatul sutu 1900
Foto: Palatul Şuţu pe la 1900 (Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti)

9 calea-victoriei-ved
Foto: Calea Victoriei (Podul Mogoşoaiei)

10 dealul mitropoliei
Foto: Dealul Mitropoliei în 1832

domeniu: 
categorie: