Aniversarea la Veneţia a 100 de ani de la înfiinţarea catedrei de italiană a Universităţii din Bucureşti

La împlinirea a 100 de ani de la lecţia inaugurală a catedrei de italiană a Universităţii din Bucureşti, profesorul Ramiro Ortiz (1 iulie 1879, Chieti – 26 iulie 1974, Padova), primul titular al catedrei, a fost omagiat vineri 30 octombrie, în cadrul unei manifestări organizate de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia.

ramiro ortiz

Specialist în filologie romanică, Ramiro Ortiz a fost, timp de 24 de ani, profesor la Universitatea din Bucureşti, unde a înfiinţat seminarul de limba şi literatura italiană şi revista „Roma” (1921 – 1933). Este considerat, totodată, părintele Institutului Italian de Cultură de la Bucureşti. Din 1933 până la finele vieţii, a fost profesor la prestigioasa catedră de filologie romanică a Universităţii din Padova, unde, în 1937, a înfiinţat lectoratul de limba şi literatura română.
Pentru Ramiro Ortiz, România a fost a doua sa patrie. Pe de o parte, a promovat în mediul cultural, universitar şi academic românesc scriitori clasici şi moderni italieni iar, pe de altă parte, a dus o neobosită activitate pentru a face cunoscută în Italia istoria şi literatura românilor.
Despre personalitatea lui Ramiro Ortiz au vorbit prof. univ. dr. Doina Condrea Derer, unul din cei mai importanţi italienişti din România (În slujba a două culturi: Ramiro Ortiz) şi Lorenzo Renzi, nume de referinţă în studiile de lingvistică comparată şi neoromanică (Pentru o antologie a scrierilor lui Ramiro Ortiz).
În a doua parte a manifestării, a fost prezentat volumul Ramiro Ortiz – Nina Façon. Carteggio / Corespondenţă, ediţie îngrijită, cuvânt înainte, traducere, tabel cronologic şi note de Doina Condrea Derer, prezentare de Alberto Castaldini (Editura Jurnalul Literar, colecţia „Folio“, Bucureşti, 2007). Corespondenţa între Ramiro Ortiz şi discipola sa, Nina Façon (5 august 1909, Ploieşti – 24 noiembrie 1974, Bucureşti), de asemenea o personalitate remarcabilă a relaţiilor culturale româno-italiene, pune în evidenţă episoade dramatice din viaţa şi activitatea distinsului profesor.

 

r ortiz

Ramiro Ortiz

„Nu poate preţui oricine valoarea unui învăţământ ca al lui, aşa de iubitor, de atent, capabil de a crea oameni de ştiinţă şi de conştiinţă. Cărţile sale, în care aşa de adese ori e trecutul şi scrisul nostru, preţuirea părţii pe care am adus-o în mersul general al lumii, nu sunt la nivelul comun. Dar pe omul de onoare şi pe omul de inimă, pe acela atâţia l-au putut cunoaşte şi admira: pe omul care n-a bârfit, n-a săpat, n-a jignit, în atâţia ani de zile pe nimeni.”– Nicolae Iorga.

„Stând în România, d. Ramiro Ortiz făcea acest serviciu remarcabil tinerimii universitare de a o întreţine într-o permanentă bucurie de muncă şi într-o vastă perspectivă europeană. Un francez ar fi fost plin de literatura lui naţională şi ar fi simţit o datorie de a o răspândi şi aici după toate regulile pedagogiei franceze. D. Ortiz, nu. Cu o cultură literară uriaşă, cu o curiozitate şi o simpatie şi mai remarcabile, dânsul înfăţişa toate cu aceeaşi căldură. Literatura franceză o cunoştea până la cei din urmă moderni, pe cea română în toate ascunzişurile. În România, d. Ramiro Ortiz putea să mai exercite multă vreme o binefăcătoare înrâurire prin marele lui spirit comparativ.”  – George Călinescu.

domeniu: 
categorie: