Biografia cărturarului Adrian Marino

Născut la Iaşi în anul 1921, este licenţiat (1944) al Facultăţii de Litere la Iaşi şi Bucureşti. Între 1944 şi 1947 este asistent suplinitor la catedra de Istoria Literaturii Române, condusă de G. Calinescu, cu care nu s-a ”împăcat”. A debutat în 1939 la “Jurnalul Literar”, director : G. Călinescu. A obţinut titlul de doctor în 1946 cu teza “Viaţa lui Alexandru Macedonski”. Arestat în 1949 pentru activităţi ilegale în cadrul TUNT (Tineretul Universitar Naţional Ţăranist), pentru multiplicare şi difuzare de texte ale “Şcolii de cadre”. A fost închis până în 1957, după care a fost deportat în Băragan, în satul Latesti, alţi şase ani (1957-1963). Nu va avea drept de semnatură până în 1965, când debutează la 44 de ani cu „Viaţa lui Al. Macedonski”.Este reabilitat juridic în 1969. A fost premiat de Academie şi de Uniunea Scriitorilor. Între 1971 şi 1972 face o specializare în Elveţia. Între 1973 şi 1980 întemeiază, redactează şi conduce prima revistă de studii literare în limbi străine de circulaţie “Cahiers roumains d 'etudes literaires”. În 1985 obţine Premiul Herder. Publică în ţară şi străinătate volume de teorie literară şi comparatistică. Este primul autor al unei cărţi româneşti şi franceze despre Mircea Eliade : „Hermeneutica lui Mircea Eliade” (1980), versiunea în l.franceză în 1981. Cele 7 volume „Biografia ideii de literatură” (1987-1989) reprezintă prima enciclopedie românească literară completă. Este cel mai tradus critic literar roman. După 1989 publică doar cărţi de ideologie proeuropeană şi proliberară şi critică de idei : „Evadări în lumea liberă” (1993), „Pentru Europa” (1995), „Cenzura în România” (2000), „În dialog cu Sorin Antohi” (2001). Este membru al Senatului Alianţei Civice.A încetat din viaţă cărturarul Adrian Marino

domeniu: 
categorie: