Calendarul Plantelor

După cum destinele oamenilor sunt trasate de zodiacuri diferite aşa şi plantele, după puterile tămăduitoare, utilizare şi semnificaţii ritualice, îşi au perioade calendaristice propice dezvoltării. RECOLTA

Zilele in care se considera ca plantele de leac aveau calitati tamaduitoare maxime se situau la sarbatorile de hotar ale timpului. Perioada de recoltare a plantelor cultivate la incheierea ciclului lor vegetal, ne spune dl profesor Ion Ghinoiu, de la Institutul de Etnografie si Folclor 'Constantin Brailoiu' din Bucuresti, varia de la an la an cu cateva zile, in functie de conditiile meteorologice, de data semanatului si de alti factori locali. Spre deosebire de acestea, plantele de leac, incarcate cu diferite semnificatii magice, se culegeau dupa un calendar exact, cu zile si momente ale zilei fixate riguros de traditie (echinoctiile de primavara si de toamna) si, mai ales, la sarbatoarea care marca solstitiul de vara, Sanzienele.

TRADITIE. Zilele marcate de sarbatori, cand se culegeau si anumite plante de leac si tinctoriale, se aflau in perioada echinoctiului de primavara (Caii lui Santoader, Florii, Joimari, Sangiorz), in preajma solstitiului de vara (Todorusale, Ispas, Sanziene, Ilie Palie, Foca) si la echinoctiul de toamna (Santamarie Mica, Ziua Crucii). Unele plante se culegeau si in miezul verii (Circovii de Vara). Traditia preciza nu numai zilele favorabile pentru culegerea plantelor folosite in medicina si cosmetica populara, ci si momentele zilei (noaptea, la rasaritul soarelui). Erau neeficiente plantele culese la Rusalii sau in preajma Rusaliilor, intrucat, sustine traditia, 'erau piscate de iele'.

RITUAL. Culesul plantelor era un ritual care se desfasura in anumite conditii de timp si de loc (terenuri neumblate, unde nu se aud cainii latrand). Persoanele care le rupeau trebuia sa fie curate trupeste si sufleteste, sa spuna anumite cuvinte, sa aiba o anumita tinuta vestimentara (imbracate, dezbracate pana la brau sau de tot, cu capul descoperit), sa rasplateasca pamantul pe care a crescut floarea rupta sau smulsa cu paine, sare, seminte. 'Pentru a surprinde obiceiurile legate de culegerea plantelor de leac am efectuat o ancheta in vara anului 1968, in satul Runcu, judetul Gorj', ne impartaseste dl Ion Ghinoiu.

SECRET. 'Intrucat, la acea data, ritualul culegerii plantelor de leac era un secret profesional, mi-a trebuit mult timp pentru a castiga increderea a doua informatoare ca sa accepte sa le insotesc in noaptea de Sanziene. Am plecat din sat pe la ora 3 noaptea, spunandu-mi-se ca este tarziu deja. Pana la pajistile inflorite, pe undeva in zona Sohodolului, nu s-a scos nici un cuvant. Fusesem prevenit ca nu trebuie sa ne latre cainii. Mi-am dat seama ca motivul pentru care eram dus 'pe muteste' facea parte din insusi ritualul culegerii plantelor de leac. Inainte de ivirea zorilor am ajuns intr-o imensa pajiste, adevarat laborator farmaceutic al naturii. Dintr-o traista au fost scoase o naframa si o oala noua din lut. Una dintre batrane a inceput sa traga de naframa pe deasupra florilor in timp ce spunea cuvinte neinteligibile. Cand naframa se uda de roua, era stoarsa in oala de lut. Cu aceasta licoare astringenta isi mentineau femeile prospetimea tenului, prin ungerea fetei in dimineata sarbatorilor. Batranele au inceput apoi sa culeaga plante de leac (pentru dureri de maini si de picioare, bube, dureri de dinti, umflaturi, muscatura de sarpe, fertilitate sau sterilitate) si pentru diferite practici magice (de dragoste, pentru spor la munca, pentru vise urate). De la unele plante se recoltau florile, de la altele frunzele, tulpinile, bulbii, rizomii. In momentul culegerii plantelor se sopteau cateva cuvinte.

EXPERIENTA. In drum spre casa, insotitoarele mele mi-au aratat de cateva ori locurile unde 's-au tavalit fete si femei tinere, ca sa fie dragastoase tot timpul anului'. Ne-am intors cu o recolta bogata, desi mi s-a spus ca mai toate plantele folosite la vindecarea bolilor se gaseau in partea muntoasa a satului. Planul nostru de a urca in al doilea an pe cheile Sohodolului, in zona de munte, a ramas, din nefericire, neimplinit, intrucat una dintre informatoare a decedat intre timp. Aceasta experienta de neuitat ne-a permis sa formulam cateva concluzii calendaristice. Practicile de medicina populara aveau o sansa in plus de a se implini cu plante culese la Sanziene, intrucat sarbatoarea isi are locul in mijlocul verii, la solstitiul de vara.

DRAGAICA. Puterea ciclului vegetativ la 45 de grade lat. nordica o reprezinta, fara indoiala, ziua de 24 iunie (Sanziene), care cade in imediata apropiere a solstitiului de vara. Fiind ziua cea mai lunga din intreg anul, in natura se produc fenomene biologice spectaculoase: infloresc, se parguiesc si se coc recoltele si plantele. Desi se poate vorbi despre o putere obiectiva a timpului in ziua de Sanziene (Dragaica), poporul invoca atunci si o putere magica, supranaturala.

CALITATE. Sa urmarim acum si latura de suprasolicitare magica a calitatilor plantelor, ne mai explica Ion Ghinoiu, nu numai prin recoltarea lor in puterea anului (solstitiul de vara), ci si in puterea noptii. In mentalitatea magico-religioasa, timpul de trecere, fie ca este vorba de scurgerea timpului uman (nasterea, casatoria, moartea), fie de scurgerea timpului calendaristic (diurn, saptamanal, lunar, sezonal, anual), reprezinta un moment de criza.

De pilda, conform unor credinte arhaice romanesti, intre caderea serii si miezul noptii se desfasoara un timp enigmatic, populat de numeroase forte malefice. Miezul noptii, numit, era momentul critic cand fortele si deci sansele de victorie ale binelui si raului erau puse in cumpana. Unii practicieni ai medicinii populare credeau ca in acest moment de adanci prefaceri pot transforma fortele malefice, a caror putere era atunci maxima in 'leac' sau putere de vindecare a bolilor prin insusi ritualul culegerii plantelor la miezul sau in puterea noptii. Treptat, spatiul nocturn se purifica, fortele binelui ies invingatoare, fiind in plenitudinea lor la ivirea zorilor. De altfel, acest moment au dorit informatoarele mele sa-l surprinda.

SCHIMBARI. Culegerea plantelor de leac noaptea, oricum inainte de rasaritul soarelui, este o operatie incomoda, care nu ar fi fost efectuata de nici un initiat in medicina populara daca nu ar fi asteptat de la aceasta actiune anumite avantaje, reale sau imaginare. Introducand in calcul un alt element important al schimbarilor, Luna, s-ar parea ca unele avantaje 'reale' ar fi fost posibil de obtinut.

LEACURI. Practicile magice la care se recurgea adesea pentru vindecarea bolnavilor (inhumarea terapeutica, trecutul prin calus, de pocitura) se asociau cu practicile pozitive de medicina populara, inclusiv cu folosirea plantelor de leac. Se stie ca poporul roman a cunoscut si a gasit leacuri vegetale pentru 120 de boli (Butura, 1979). Medicina populara ramane insa un domeniu al culturii noastre arhaice fata de care avem datorii nu atat din punct de vedere al gasirii retetelor de vindecare a diferitelor boli, cat in ceea ce priveste recuperarea unor valoroase elemente ale spiritualitatii romanesti transmise peste secole impreuna cu preocuparea vitala a oamenilor: lupta impotriva bolilor.

'Macul, recunoscut opiaceu, era folosit din vechime ca sedativ, analgezic si somnifer, iar Canepa, unul dintre psihotropele si halucinogenele cele mai cunoscute consemnate de istoricii antici. Cele doua plante prezinta si proprietatI farmacopeice deloc de neglijat.
Ion Ghinoiu, profesor

'Sarea este aurul alb al descantatorilor si antidotul universal al deochiului si raului. Focul si ceara curata, sfintite in biserica, alaturi de canepa si usturoi, slujesc indeplinirii unor gesturi de protectie ce inchid intr-un cerc magic intreaga gospodarie a taranului
Ion Ghinoiu, profesor

IARBA DE DESCHIS LACATE

Iarba fiarelor este o planta fictiva invocata de hoti sa inmoaie fierul si sa deschida lacatele. Ea ar creste pe terenuri greu accesibile. Este descoperita prin viclesug: se trage prin iarba o sfoara pe care sunt legate lacate de fier. Cand se descuie lacatele inseamna ca s-au atins de ea. Vitele care o mananca se umfla si mor. Oamenii care intra in posesia ei nu sunt atinsi de sageti si gloante si inteleg limba animalelor si plantelor. Ar fi avut-o si haiduci vestiti ca Pintea Viteazul. Ca planta autentica, Iarba fiarelor creste prin livezi, paduri, tufarisuri si este folosita pentru vindecarea taieturilor si vatamaturilor. Planta trebuie culeasa noaptea, in ajunul unor mari sarbatori.

PLANTA DESCANTATORILOR

Matraguna este o planta miracol folosita inca din Antichitate de medicina empirica. Ea este invocata pentru dragoste, casatorie sau sa desparta, sa semene ura. Culegerea ei se desfasoara dupa un ritual strict: descantatoarea merge, in deplina curatenie, departe de sat, cauta matraguna si o insemneaza cu fir rosu. Intr-o zi de marti, merge singura sau cu cei care au nevoie de ajutor inainte de ivirea zorilor, pe tacute si pe nemancate. Femeile o saluta cu respect, se dezbraca, se despletesc, fac matanii, se imbratiseaza, se mangaie, iar descantatoarea cere ajutor plantei.

ANTIDOT PENTRU STRIGOI

Usturoiul este o pavaza vegetala redutabila impotriva raului de orice natura ar fi el. Spiritele nu sufereau mirosul usturoiului, de aceea nu cutezau sa se apropie de casele imbibate cu aceasta aroma. Toate gospodinele isi iau masuri de aparare: mananca usturoi, se ung pe frunte, pe piept, pe spate. Ung ferestrele, usile, clantele usilor, boii si vacile la coarne. Usturoiul poarta semnul sfinteniei, crucea, 'arma cea mai temuta si puternica a lui Hristos', dar si a omului impotriva duhurilor noptii. El este inzestrat cu atribute esentiale care tin de medicina empirica, intre care cele antiseptice si profilactice.

domeniu: 
categorie: