Costa Rica - ziua naţională

Costa Rica, numele oficial fiind Republica Costa Rica, este o ţară în America Centrală, mărginită de Nicaragua la nord, Panama la sud - sud est, Oceanul Pacific la vest şi la sud şi de Marea Caraibilor la est. Costa Rica a fost prima ţară din lume care prin constituţie a abolit existenţa armatei.

În timpurile pre-columbiene indigenii care locuiau în locurile cunoscute azi sub numele de Costa Rica făceau parte din zona intermediară situată între regiunile culturale mesoamericane şi andeane. Aceste lucruri au fost de curând actualizate să includă şi influenţa zonei Isthmo-Columbiene în regiunea Atlanticului de Sud a ţării, definită prin prezenţa unor grupuri care vorbesc limbi Chibchan. Este însă necunoscut care dintre aceste grupuri a creat celebrele sfere de piatră din Costa Rica, între 200 ÎC şi 1600 DC.
Ţara a fost vizitată de Cristofor Columb în 1502, în timpul celei de-a patra sa expediţie. El a ajuns la Cariay, în faţa insulei Quiribrí (astăzi Isla Uvita). Cuceririle şi colonizările următoare ale zonei a fost complicate prin distanţa şi rezistenţa feroce a indigenilor, care totuşi nu se compară cu cucerirea spaniolă a Mexicului.
În secolul 16, în zonă era o scădere pronunţată a forţei de muncă. Populaţia indigenă, sclavi la momentul respectiv, începuse să cadă pradă mulţimilor de boli aduse de colonişti, sau să moară în luptele de rezistenţă. De asemenea, lipsa de resurse minerale şi faptul că solurile fertile se aflau în partea centrală a ţării (Valea Centrală) au întârziat mult efortul de colonizare. Toate aceste circumstanţe au făcut din Costa Rica, cea mai sudică parte din Căpitănia Generală a Guatemalei, cea mai săracă şi mai lipsită de importanţă regiune. Totuşi, coloniştii care au făcut călătoria plină de greutăţi în Valea Centrală au stabilit o capitală provincială la Cartago.
În 1821, vântul libertăţii a început să bată din nord. Statele Unite ale Americii şi Mexicul îşi câştigaseră de curând independenţa şi în capitala Căpităniei Generale a Guatemalei, Guatemala City, au început protestele care cereau independenţa. La 15 septembrie 1821 ei şi-au declarat independenţa faţă de Imperiul Spaniol. La acea vreme, mai multe dintre statele mexicane ale prezentului aparţineau Căpităniei, aşa că pentru a răspândi vestea în toate statele un mesager călare a fost trimis prin America Centrală.
Pentru că Costa Rica era cea mai sudică provincie, a făcut ca vestea independenţei sale să fie primită în 13 octombrie 1821. Faptul că nici măcar o împuşcătură nu a fost necesară pentru a obţine independenţa a făcut din Costa Rica o naţiune iubitoare a păcii. Printre documentele primite din Guatemala, se afla şi un document care fusese întocmit în Nicaragua. Acest document se numeşte "Los Nublados del Dia" care înseamnă "Norii zilei". În acest document guvernul nicaraguan, care era în acea vreme mult mai dezvoltat şi din această cauză mai apropiat legilor coloniale, insista ca statul să nu îşi proclame imediat independenţa, ci să aştepte ca "norii zilei" să dispară, până să ia o decizie finală. Totuşi, din cauză ca acest document a ajuns numai în Costa Rica, el a avut o influenţă limitată.
După câştigarea independenţei, Costa Rica, alături de alte provincii ale Căpităniei, s-a alăturat pentru puţin timp imperiului mexican al lui Agustín de Iturbide. Datorită distanţei de capitala mexicană şi de existenţa altor conflicte, statele central-americane, incluzând Costa Rica au devenit state ale Provinciile Unite ale Americii Centrale între 1823 şi 1839. În 1824, capitala a fost mutată la San José.
În 1838 Costa Rica şi-a proclamat independenţa ca naţiune suverană şi independentă, sub conducerea lui Braulio Carrillo Colina.
În 1856 armata Costa Ricană, condusă de Juan Rafael Mora Porras a alungat invazia condusă de William Walker. În bătălia de la Santa Rosa, Rivas şi campania de la San Juan, armata invadatoare a fost nevoită să renunţe la intenţiile sale. Eroul naţional Juan Santamaría a luptat
Costa Rica a evitat violenţa care se răspândea în America Centrală; ea este văzută ca un exemplu de stabilitate politică în regiune. De la sfârşitul secolului 19, numai două perioade scurte de violenţe au tulburat dezvoltarea sa democratică.
În 1949, José Figueres Ferrer a abolit armata; făcând din Costa Rica prima ţară din lume care să opereze într-un sistem democrat fără asistenţa unei armate (un exemplu urmat mai târziu şi de către alte ţări, precum Panama).
Costa Rica (termenul spaniol pentru "Coasta Bogată"), a fost o naţiune preponderent agricolă. Totuşi, în ultimele decade, Costa Rica a ajuns să aibă un standard ridicat de viaţă. Industria electronicelor se dezvoltă rapid fiind cea mai importantă ramură industrială, alături de turism, ajutat de stabilitatea socială şi de bogăţia mediului înconjurător.

domeniu: 
categorie: