Costin Tuchilă - Certitudini: Alexandra Costin

Sensibilitate distinctă, simţul construcţiei, rafinament în intonaţie, tuşeu expresiv, apreciabilă cunoaştere a stilurilor – sunt calităţi probate de pianista Alexandra Costin (n. în 1980), fără îndoială o certitudine a generaţiei sale.

Natură reflexivă, are totodată o remarcabilă disponibilitate pentru pasajele de virtuozitate, dominate cu dezinvoltură, ceea ce se observă din plin în interpretarea repertoriului romantic. Muzician cultivat, Alexandra Costin dovedeşte un spirit analitic care, departe de a deveni excesiv în versiunea uneia sau alteia dintre lucrări, îi conferă în primul rând o bună stăpânire a stilului şi posibilitatea de a pune în valoare arhitectura lucrării, când e vorba de o partitură de mai mare întindere.

alexandra costin 
Foto: Alexandra Costin

Apreciam toate acestea ascultând-o pe Alexandra Costin de-a lungul anilor, în compania Orchestrei Naţionale Radio şi la filarmonici din ţară. În Concertul pentru pian şi orchestră de Grieg, dovedea o fermecătoare sinceritate a exprimării, claritate în construcţie dar şi valorificarea nuanţelor celor mai fine. Dramatismul interior, gustul pentru contraste şi fantezia atât de originală a Concertului nr. 2 în sol minor de Saint-Saëns, cântat la Ploieşti şi înregistrat pe disc cu Orchestra Naţională Radio, erau valorificate convingător. La sfârşitul stagiunii 2005-2006, oferea, la Sala Radio, sub bagheta lui Jin Wang, o excelentă interpretare a Concertul nr. 4 în Sol major de Beethoven.

În compania aceleiaşi orchestre şi a aceluiaşi dirijor, vineri 6 iunie Alexandra Costin a interpretat Concertul în la minor pentru pian şi orchestră de Schumann, după ce în săptămâna precedentă îl cântase la Filarmonica din Ploieşti. Deşi structura ei nu se abate aproape deloc de la formula consacrată a concertului instrumental, această partitură celebră a epocii romantice are un caracter aparte, aflându-se, în opinia compozitorului „între concert, simfonie şi sonată”. Având la bază o fantezie în aceeaşi tonalitate, scrisă pentru Clara Schumann în 1841, Concertul în la minor păstrează într-o oarecare măsură atmosfera fanteziei instrumentale, integrate însă perfect în discursul simfonic.

Nimic din dramatismul concertelor beethoveniene nu răzbate aici, la fel cum elementele de pură virtuozitate sunt rare. Versiunea Alexandrei Costin a încântat tocmai prin reliefarea elementelor stilistice specifice pianisticii lui Schumann: discurs interiorizat, uneori cu accente de afectare, pasaje eminamente lirice lângă izbucniri temperamentale, nuanţe de rară delicateţe lângă tonuri strălucitoare. Totul condus cu multă abilitate şi mai ales cu naturaleţe, fără acel exces de sentimentalism pe care îl întâlnim în atâtea versiuni interpretative.

Jin Wang şi-a început programul cu Variaţiuni pentru orchestră pe o temă de Haydn de Brahms, într-o interpretare care evidenţia construcţia clasică a partiturii, echilibrul ei desăvârşit, care exprimă de fapt o viziune retrospectivă asupra unei epoci. În partea a doua a programului, am ascultat Simfonia a III-a în la minor, „Scoţiana” de Mendelssohn-Bartholdy, una dintre cele mai cântate lucrări de gen ale compozitorului, alături de Simfonia IV-a „Italiana”. De o muzicalitate cu totul specială, excelent tehnician, Jin Wang a oferit, la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio, o versiune inspirată simfoniei de Mendelssohn, romantică prin substanţa discursului muzical, clasică prin refuzul emfazei şi teatralităţii.

domeniu: 
categorie: