Instituţiile Uniunii Europene

Cadrul instituţional al Uniunii Europene, stabilit de către Tratate, are la bază “triunghiul instituţional” (Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European şi Comisia Europeană), care sunt actorii procesului de decizie, şi Consiliul European, care defineşte orientările politice generale. Pe masura ce competenţele Uniunii s-au extins, instituţiile s-au dezvoltat şi au devenit mai numeroase.
Agenţiile, fundaţiile şi centrele au fost înfiinţate pe baza deciziilor adoptate de Comisia Europeană sau de Consiliul Uniunii Europene, dar funcţionează ca organisme cu autonomie deplină.

PARLAMENTUL EUROPEAN
Parlamentul European reprezintă, în viziunea Tratatului de la Roma, din 1957, 'popoarele statelor reunite în cadrul Uniunii Europene'. Este singura instituţie a Uniunii Europene ai cărei membri sunt aleşi direct de către cetăţenii statelor membre.

Funcţia legislativă: În cadrul Uniunii Europene, puterea legislativă este deţinută de către Parlamentul European, alături de Consiliul Uniunii Europene. Funcţia legislativă a Parlamentului European este exercitată prin 4 proceduri de decizie diferite, funcţie de propunerea legislativă în cauză: procedura de
consultare simplă (Parlementul îşi dă avizul consultativ); procedura de cooperare: (Parlamentul poate respinge propunerea legislativă într-o a doua lectură, pe care Consiliul nu o va putea respinge decât în unanimitate); procedura de codecizie (Consiliul nu a ţinut seamă de poziţia Parlamentului în adoptarea poziţiei comune.

Parlamentul poate, în acest caz, împiedica adoptarea propunerii); procedura de aviz conform (Parlamentul poate accepta sau respinge o propunere, dar nu o poate modifica). Funcţia bugetară: În fiecare an, Comisia pregăteşte un proiect de buget care este supus aprobării Consiliului. Parlamentul poate propune sau chiar modifica repartizarea sau sumele alocate în anumite secţiuni ale bugetului. Bugetul Uniunii Europene este adoptat în forma finală de către Parlamentul European, de regulă, în luna decembrie.

Controlul politic asupra instituţiilor europene, funcţie exercitată prin: aprobarea numirii membrilor Comisiei Europene şi a preşedintelui acesteia; posibilitatea de a demite Comisia Europeană prin votul unei moţiuni de cenzură (cu o majoritate de 2/3); constituirea unei comisii de anchetă, etc.

Sediul : Parlamentul European se reuneşte în plen, la Strasbourg, o săptămână în fiecare lună. În perioadele dintre reuniunile lunare, două săptămâni sunt consacrate reuniunilor din cadrul comisiilor permanente specializate şi o săptămână întrunirilor din cadrul grupurilor politice, la Bruxelles.

Secretariatul general al Parlamentului European se află la Luxemburg. În fiecare stat membru al Uniunii se găseşte câte un Birou de informare al Parlamentului.

Alegeri : Primele alegeri prin vot direct au avut loc în iunie 1979. Membrii parlamentului sunt aleşi pe o durată de 5 ani. Orice cetăţean al Uniunii Europene poate vota sau candida la alegerile europene în ţara în care locuieşte, indiferent de naţionalitatea sa.

Membrii Parlamentului European: 626 de parlamentari aleşi prin vot direct de către cetăţenii statului din care provin. Numărul de mandate este repartizat pe ţări, funcţie de mărimea acestora. Parlamentarii sunt organizaţi în grupuri politice şi nu în delegaţii naţionale.

Organizare internă: Preşedintele1 reprezintă Parlamentul la evenimentele cu caracter oficial şi în relaţiile internaţionale, prezidează sesiunile plenare ale Parlamentului, precum şi întâlnirile Biroului şi ale Conferinţei Preşedinţilor (organul politic al Parlamentului, cu rolul de a stabili ordinea de zi a şedinţelor plenare şi
componenţa şi numărul comisiilor şi delegaţiilor parlamentare).

Prin Tratatul de la Nisa, s-a stabilit numărul maxim de 732 de membri ai Parlamentului European. La data intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, unele state membre vor avea mai puţini reprezentanţi în Parlament, de exemplu, Franţa, care are momentan 87 de mandate, va avea numai 72. Numărul de mandate prevăzut pentru statele candidate va rămâne subiect al negocierilor de aderare.
Mai multe detalii sunt disponibile pe site-ul oficial al Parlamentului http://www.europarl.eu.int/

CONSILIUL EUROPEAN
Începînd din 1974, Consiliul European4 reuneşte de două ori pe an şefii de state sau de guverne ale statelor membre şi Preşedintele Comisiei Europene.
Consiliul European are un rol important în definirea orientărilor politice, economice şi sociale generale. Intervine pentru deblocarea unei situaţii de criză sau pentru soluţionarea unui dezacord între statele membre. De asemenea, poate fi arbitru pentru conflictele între instituţiile Uniunii.

În cadrul Consiliului European sunt stabilite priorităţile şi calendarul construcţiei europene: reforma Tratatelor, finanţările oferite prin bugetul Uniunii, poziţia Uniunii pe scena internaţională, etc. Deciziile luate în cadrul Consiliului European sunt foarte importante din punct de vedere politic, dar nu au valoare juridică. Pentru a fi puse în aplicare este necesar să urmeze procedura de adoptare a textelor
juridice comunitare.

Şefii de state sau de guverne au adoptat în Consiliul European numeroase declaraţii diplomatice (de exemplu, asupra procesului de pace din Orientul Mijlociu). De asemenea, în cadrul Consiliului European au fost ratificate Convenţia EUROPOL şi procedura de extrădare între statele membre. Consiliul European se reuneşte de două ori pe an, în iunie şi în decembrie, în ţara care deţine preşedinţia şi în Consiliu extraordinar, ori de câte ori este necesar. Reuniunile durează, în general, două zile.

Preşedinţia este deţinută de fiecare stat membru timp de 6 luni, prin rotaţie. Deciziile sunt luate de obicei prin consens. Concluziile Preşedinţiei5 sunt publicate la sfârşitul fiecărei reuniuni a Consiliului European.

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE
Consiliul Uniunii Europene, denumit şi Consiliul de Miniştri, coordonează activităţile Uniunii Europene, obiectivul principal fiind crearea unei pieţe unice, spaţiu fără frontiere interioare, conform celor “patru libertăţi”: libera circulaţie a bunurilor, a persoanelor, a serviciilor şi a capitalurilor, la care se adaugă punerea în circulaţie a monedei unice. Intră, de asemenea, în atribuţiile Consiliului Uniunii Europene cooperarea interguvernamentală în domeniul Politicii externe şi de securitate comună (PESC) şi în domeniul Justiţiei şi afacerilor interne.

Responsabilităţile Consiliului au fost extinse prin Tratatul de la Amsterdam, intrat în vigoare la 1 mai 1999, în domeniile care au fost asimilate domeniului comunitar (suprimarea controalelor la frontierele interioare, 1 La 15 ianuarie 2002, a fost ales Preşedinte al Parlamentului European Pat Cox, parlamentar irlandez, membru al grupului democratic liberal.

Secretarul general al Consiliului Uniunii Europene deţine funcţia de Înalt Reprezentant pentru Politică externă şi de securitate comună. Consiliul Uniunii Europene este compus din miniştri ai statelor membre, abilitaţi să angajeze prin voturile lor guvernele pe care le reprezintă. Membrii Consiliului sunt deci responsabili din punct de vedere politic în faţa parlamentului statului din care provin şi în faţa opiniei publice.

Preşedinţia este deţinută de către fiecare stat membru timp de şase luni, prin rotaţie şi are rolul de a organiza şi prezida reuniunile şi de a veghea la coerenţa şi la continuitatea procesului de decizie.

Componenţa Consiliului Uniunii variază funcţie de subiectele abordate: Miniştrii Afacerilor Externe se reunesc în Consiliul Afaceri Generale, avînd pe ordinea de zi relaţiile externe şi probleme de politică generală, Miniştrii economiei se reunesc în cadrul Consiliul economie-finanţe, etc.

Consiliul de miniştri adoptă mai multe tipuri de acte: regulamente, directive, decizii, recomandări şi avize. Actele sunt adoptate prin vot în unanimitate, în majoritate simplă sau, cel mai adesea, prin vot în majoritate calificată (ponderea voturilor este diferită: statele mai mari - Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie - au 10 voturi, pe când Luxemburg are 2 voturi).

Fiecare stat membru are la Bruxelles o misiune permanentă condusă de un ambasador. Cei 15 reprezentanţi se reunesc săptămânal în Comitetul reprezentanţilor permanenţi (COREPER), pentru a pregăti lucrările
Consiliului, pe baza rapoartelor grupurilor de lucru specializate, formate din experţi din fiecare stat membru.

Tratatul de la Nisa a extins votul în majoritate calificată la următoarele domenii, în care era necesară unanimitatea (considerată dificil de atins în cadrul unui Consiliu format din 27 de membri): coeziunea economică şi socială, încheierea de acorduri internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale şi al serviciilor. Deciziile în problema azilului şi cele din cadrul politicii în domeniul imigrării vor fi luate prin
procedura de codecizie. Site-ul oficial: http://ue.eu.int/

COMISIA EUROPEANĂ
“Gardianul” tratatelor: Comisia veghează la aplicarea dispoziţiilor Tratatelor şi a deciziilor luate în cadrul acestora. În cazul în care Comisia estimează că un stat membru nu şi-a îndeplinit vreuna dintre obligaţiile care îi revin, în conformitate cu tratatele, Comisia poate emite un aviz motivat, iar în cazul în care statul
respectiv nu ia măsuri de îndreptare a situaţiei, Comisia poate sesiza Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene.

Dreptul de iniţiativă: Comisia deţine dreptul unic de iniţiativă în elaborarea actelor din cadrul politicilor comunitare. În cadrul cooperării în domeniul Justiţiei şi afacerilor interne, pe lângă Comisie, acest drept aparţine şi statelor membre. În cadrul PESC, Consiliul Uniunii Europene poate cere formularea unei propuneri
legislative din partea Comisiei. Recomandări şi avize: Comisia Europeană poate formula recomandări şi avize în cadrul politicilor comunitare şi al cooperării în domeniul Justiţiei şi afacerilor interne.

Organ executiv al Uniunii Europene: Comisia are responsabilitatea implementării şi coordonării politicilor. Una dintre atribuţiile sale executive constă în gestionarea bugetului anual al Uniunii şi a Fondurilor Structurale, al căror principal scop este de a elimina decalajele economice dintre zonele mai bogate şi cele mai sărace ale
Uniunii.

Negocierea acordurilor internaţionale: Comisia este autorizată de către Consiliu să deschidă şi să conducă negocieri cu state terţe sau cu organizaţii internaţionale, negocierile fiind conduse în cadrul orientărilor trasate de către Consiliu. În ceea ce priveşte acordurile încheiate cu statele candidate, rolul de negociator îi
revine, în practică, Comisiei Europene. Procedurile de control al Comisiei Europene: Parlamentul European poate adopta, cu o majoritate de 2/3, o
moţiune de cenzură, caz în care membrii Comisiei sunt obligaţi să demisioneze în bloc.

Structura şi implementarea cheltuielilor bugetare sunt examinate de către Curtea de Conturi şi de către Parlamentul European.

Componenţă: Comisia Europeană are 20 de membri, Comisari europeni, numiţi pe o perioadă de 5 ani. Comisarii îşi exercită funcţia independent, în interesul general al Uniunii. Comisia trebuie să aibă în componenţa sa cel puţin câte un membru şi nu mai mult de doi membri din fiecare stat. Preşedintele: Este desemnat de către statele membre, de comun acord, urmînd sa primească apoi acordul
Parlamentului.

Comisia este cea mai mare instituţie a Uniunii Europene din punctul de vedere al efectivului său de 15.000 de angajaţi: 20% din personal lucrează în domeniul traducerilor şi interpretărilor, iar 80% lucrează în cadrul Direcţiilor Generale şi al serviciilor descentralizate. Comisia are Reprezentanţe în statele membre şi Delegaţii în statele candidate şi în statele terţe. Site-ul oficial al Comisiei Europene: http://europa.eu.int/comm/

CURTEA DE JUSTIŢIE A COMUNITĂŢILOR EUROPENE
Instituită în 1952 prin Tratatul de la Paris, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE), cu sediul la Luxemburg, este o instituţie jurisdicţională care veghează la respectarea dreptului comunitar. Curtea de Justiţie are în componenţă 15 judecători (câte unul din fiecare stat membru) şi 8 avocaţi generali
numiţi de către statele membre, de comun acord. Avocaţii generali acordă asistenţă Curţii în îndeplinirea atribuţiilor sale, prezentînd în şedinţe deschise, în condiţii de completa imparţialitate şi independenţă, avize referitoare la speţele deduse Curţii.

Tipurile de acţiuni în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor sunt următoarele:
- acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor de către un stat membru; poate fi intentată de către Comisia Europeană sau de către un stat membru;
- acţiune în anulare, destinată anulării unui act al unei instituţii a Uniunii Europene, considerat ilegal; reclamanţi pot fi statele membre, instituţiile Uniunii Europene, precum şi persoane fizice sau morale (numai în cazul în care actul are efect direct şi individual asupra reclamantului);
- acţiune relativă la abţinerea instituţiilor comunitare de a acţiona (absenţa unei propuneri legislative din partea Comisiei Europene sau a deciziei Consiliului de miniştri); reclamanţi pot fi statele membre, instituţiile Uniunii Europene10 sau persoane fizice sau juridice (în cazul în care actul care nu a fost adoptat ar fi avut efect direct şi individual asupra reclamantului);
- acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare asupra validităţii unui act comunitar, care poate fi introdusă de către tribunalele naţionale (la cererea unei părţi);
- acţiune în răspundere (în daune), pentru repararea daunelor efectuate de către organele sau agenţii instituţiilor comunitare în exerciţiul funcţiunii, care poate fi intentată de către statele membre, în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor, şi de către persoane fizice sau juridice, în faţa Tribunalului de Primă Instanţă.

Domeniile de competenţă a Curţii s-au extins odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, la 1 mai 1999, cuprinzînd şi domeniile care au fost transferate din sfera cooperării interguvernamentale în domeniul comunitar.
Site Internet: http://curia.eu.int/index.htm

TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANŢĂ
Tribunalul de Primă Instanţă a fost înfiinţat în 1989, cu scopul de a consolida garanţiile judiciare acordate persoanelor fizice prin instaurarea unui al doilea nivel al autorităţii judiciare, permiţînd astfel Curţii de Justitie să se concentreze asupra atribuţiei sale de bază, interpretarea uniformă a legislaţiei Comunitare. Are în
componenţa sa 15 judecători numiţi de statele membre pe o perioadă de 6 ani.
Tribunalul judecă în primă instanţă acţiunile în anulare, pe cele relative la abţinerea instituţiilor comunitare de a acţiona sau acţiunile în daune intentate de către persoane fizice sau juridice.

Orice caz poate fi transferat în Tribunalul de Primă Instanţă, cu excepţia acţiunilor pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare asupra validităţii unui act comunitar.

Tratatul de la Nisa prevede împărţirea competenţelor între Curtea de Justiţie şi Tribunalul de Primă Instanţă, pentru a nu întârzia termenele de judecată, fapt posibil ca urmare a extinderii. De asemenea, este prevăzută crearea de Camere specializate pe anumite probleme.

CURTEA EUROPEANĂ DE CONTURI
Creată prin Tratatul de la Bruxelles din 22 iulie 1975 şi funcţională din octombrie 1977, Curtea Europeană de Conturi a devenit instituţie a Uniunii Europene odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, la 1 noiembrie 1993.
Curtea de Conturi are funcţia de verificare a conturilor şi a execuţiei bugetului Uniunii Europene, de control financiar al instituţiilor sale (Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justiţie, Banca Europeană de Investiţii) şi al agenţiilor, fundaţiilor, institutelor şi al altor organisme de acest fel care aparţin de Uniunea Europeană, cu dublul scop de a îmbunătăţi gestionarea resurselor financiare şi informarea cetăţenilor Uniunii Europene cu privire la utilizarea fondurilor publice de către autorităţile cu responsabilităţi de gestiune.

Independenţa Curţii Europene de Conturi în raport cu alte instituţii Comunitare şi cu statele membre garantează obiectivitatea activităţii sale de audit. Curtea de conturi are deplină libertate în ceea ce priveşte organizarea şi planificarea activităţii sale de audit şi publicarea rapoartelor. Curtea de Conturi nu are prerogative jurisdicţionale. În cazul în care auditorii descoperă nereguli, inclusiv
fraudă, organismele comunitare competente sunt informate neîntârziat spre a lua măsurile necesare.

Componenţă: Curtea Europeană de Conturi este formată din 15 membri, câte unul din fiecare stat membru. În cadrul Consiliului European de la Bruxelles din 10 şi 11 decembrie 1993 a fost confirmat acest principiu şi s-a decis mărirea numărului de membri funcţie de viitoarele extinderi. Membrii sunt numiţi pe o perioadă de
6 ani (cu posibilitatea de reînnoire a mandatului) de către Consiliul Uniunii Europene prin vot în unanimitate, în urma consultării Parlamentului European. La Curtea de Conturi îşi desfăşoară activitatea 550 de profesionişti de înaltă clasă din cele 15 ţări ale Uniunii Europene, dintre care aproximativ 250 sunt auditori.
Sediul Curţii Europene de Conturi se află la Luxemburg. Site-ul oficial: http://www.eca.eu.int/

COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL
Înfiinţat prin Tratatul de la Roma din 1957, Comitetul Economic şi Social (CES) este organismul consultativ european în cadrul căruia sunt reprezentate diversele categorii de activităţi economice şi sociale. Comitetul are rolul unui forum de dezbatere şi reflexie, atât la nivel european cât şi la nivelul statelor membre.
Comitetul Economic şi Social este consultat obligatoriu de către Comisia Europeană şi de către Consiliul Uniunii Europene în domenii de interes direct pentru cetăţeni: agricultură, libera circulaţie a lucrătorilor, transporturi, educaţie, formare profesională, sănătate publică, politica socială, etc. Prin Tratatul de la
Amsterdam s-a introdus posibilitatea ca şi Parlamentul să consulte CES.

CES organizează numeroase colocvii, rapoarte, audieri, etc., în scopul de a ameliora raporturile dintre cetăţeni şi instituţiile Uniunii Europene. Are şi rolul de a identifica lacunele şi obstacolele din funcţionarea pieţei interne şi de a propune soluţii. Este o punte de legătură către Consiliile Economice şi Sociale ale
statelor membre, candidate sau terţe. Avizele sunt adoptate în şedinţele plenare lunare şi sunt publicate în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene.

Pe plan internaţional, Comitetul Economic şi Social are legături cu Asociaţia Internaţională a Consiliilor Economice şi Sociale şi are reuniuni cu reprezentanţi ai mediilor economice şi sociale din toate zonele lumii. CES are 222 membri numiţi de Consiliul Uniunii Europene, la propunerea statelor membre, pe o perioadă de
4 ani, cu posibilitatea de reînnoire a mandatului. Cei 222 de membri sunt reprezentanţi ai patronatelor, ai muncitorilor, agricultorilor, întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-urilor), ai comerţului şi asociaţiilor mesteşugăreşti, cooperativelor, ai societăţilor de întrajutorare, ai profesiilor liberale, consumatorilor,
organizaţiilor pentru protecţia mediului, ai ONG - urilor cu caracter social etc. Preşedintele este ales de membrii CES pe o perioadă de doi ani11 şi are rolul de a asigura bunul mers al lucrărilor CES. Tratatul de la Nisa prevede ca numărul maxim de membri va fi de 350, numărul de mandate corespunzător
statelor membre rămânînd neschimbat. Site-ul oficial al CES: http://www.ces.eu.int/

COMITETUL REGIUNILOR
Creat prin Tratatul de la Maastricht şi funcţional de la 9 martie 1994, Comitetul Regiunilor este o instituţie consultativă şi reprezentare a colectivităţilor locale şi regionale ale Uniunii Europene, care pot astfel participa la elaborarea politicilor comunitare. Comisia Europeană şi Consiliul Uniunii Europene au obligaţia de a consulta Comitetul Regiunilor în următoarele domenii de competenţa colectivităţilor locale şi regionale: educaţia şi tineretul, cultura, sănătatea publică, reţele transeuropene de transport, telecomunicaţii şi energie, politica regională (Fondurile
structurale). Prin Tratatul de la Amsterdam s-a introdus posibilitatea ca Parlamentul European să consulte Comitetul Regiunilor, iar domeniile în care Comitetul Regiunilor este consultat obligatoriu s-au extins, incluzînd: mediul înconjurător, ocuparea forţei de muncă, formarea profesională, Fondul Social European, cooperarea transfrontalieră şi transporturile.

Comitetul are rolul de a veghea la aplicarea principiului de subsidiaritate, conform căruia deciziile trebuie luate la nivelul autorităţilor publice cel mai aproape de cetăţeni. Comitetul Regiunilor are 222 de membri şi un număr egal de membri supleanţi, numiţi pentru o perioadă de patru ani, cu posibilitatea de reînnoire a mandatului, de către Consiliul Uniunii Europene, în exclusivitate pe baza propunerilor venite din partea statelor membre. Funcţia de membru al Comitetului Regiunilor este incompatibilă cu cea de Parlamentar European. Preşedintele este ales pentru doi ani de către membrii Comitetul Regiunilor, reuniţi în plen12.

Comitetul Regiunilor se reuneşte în adunare plenară de cinci ori pe an, cadru în care adoptă avizele adresate Consiliului de Miniştri şi Comisiei Europene. În afara sesiunilor plenare, activitatea Comitetului Regiunilor se desfăşoară în şapte comisii permanente. La data intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, Comitetul Regiunilor va fi compus din reprezentanţi ai colectivităţilor locale şi regionale, deţinători ai unui mandat electoral în circumscripţia respectivă. Site Internet: http://www.cor.eu.int

BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIŢII
Înfiinţată prin Tratatul de la Roma, Banca Europeană de Investiţii (BEI) acordă împrumuturi pentru investiţii productive care contribuie la atingerea obiectivelor prioritare ale Uniunii Europene: dezvoltarea regională, creşterea economică, competitivitatea, ocuparea forţei de muncă, crearea de întreprinderi, îmbunătăţirea
mijloacelor de comunicare, protecţia mediului înconjurător.

BEI acordă împrumuturi către statele membre, către statele candidate, dar şi către statele din Africa, din Caraibe şi din Pacific, spre statele mediteraneene şi pentru proiecte de interes mutual în colaborare cu statele din America de Sud şi din Asia13. Sediul BEI este la Luxemburg. Site-ul oficial: http://www.eib.org/

Grupul BEI este format din Banca Europeană de Investiţii şi Fondul European de Investiţii. Fondul European de Investiţii este un parteneriat public privat. Din structura tripartită a acţionariatului său fac parte Banca Europeană de Investiţii, Uniunea Europeană reprezentată de Comisia Europeană şi un număr de bănci şi instituţii financiare europene. Activitatea Fondului European de Investiţii este
complementară celei a acţionarului său majoritar, Banca Europeană de Investiţii. Fondul European de Investiţii este o instituţie europeană în a carei competenţă intră sprijinirea apariţiei, creşterii şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.
Site Internet: http://www.eif.org/

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ
Banca Centrală Europeană (BCE) a fost înfiinţată prin Tratatul de la Maastricht, luînd locul Institutului Monetar European în 1998. Este cea mai nouă instituţie a Uniunii Europene.

Banca Centrală Europeană autorizează emiterea de bancnote şi hotărăşte volumul de monede Euro emise de către statele din zona Euro. BCE este independentă din punct de vedere instituţional şi din punct de vedere financiar (capitalul său este
subscris prin băncile centrale naţionale, ele însele independente, în funcţie de PIB şi de populaţia fiecărui stat). BCE are obligaţia de a informa instituţiile Uniunii asupra măsurilor luate. BCE formează împreună cu băncile centrale ale celor 15 state membre Sistemul European de Bănci Centrale (SEBC).

În interiorul acestui sistem, BCE şi băncile centrale ale ţărilor din zona Euro formează “Eurosistemul”, care are ca obiectiv principal menţinerea stabilităţii preţurilor. Eurosistemul sprijină politicile economice, în vederea promovării dezvoltării economice şi atingerii unui înalt nivel al ocupării forţei de
muncă. Eurosistemul are rolul de a defini şi de a implementa politica monetară unică, de a gestiona rezervele şi de a conduce operaţiunile de schimb valutar.
Site-ul oficial al BCE: http://www.ecb.int/

MEDIATORUL EUROPEAN
Mediatorul European, numit şi Ombudsman, a fost instaurat prin Tratatul de la Maastricht, în vederea atingerii obiectivului de democratizare şi de transparenţă administrativă. Misiunea sa este de a primi plângeri de la cetăţeni, firme, asociaţii sau alte organisme înregistrate oficial în Uniunea Europeană, în litigii cu
instituţiile şi organismele Uniunii Europene, în urma cărora examinează cazurile de proastă administrare. Are în acest sens atribuţii de anchetă, instituţiile sau organismele comunitare în cauză fiind obligate să-i pună la dispoziţie toate elementele necesare investigaţiei. Nu se ocupă de plângerile care privesc administraţia naţională, regională sau locală din statele membre.

La iniţiativa Mediatorului European, toate instituţiile şi organismele comunitare au adoptat un Cod de bună conduită administrativă. Mediatorul este ales de Parlamentul European pe durata unui mandat parlamentar (5 ani), cu posibilitatea de reînnoire a mandatului15. Este asistat de 30 de persoane (jurişti, administratori). Sediul Mediatorului European este în sediul Parlamentului European de la Strasbourg. Rapoartele anuale de activitate a Mediatorului European sunt publicate pe site-ul oficial: http://www.euroombudsman.
eu.int/

EUROPEAID OFICIUL DE COOPERARE
Misiunea EuropeAid este să pună în practică instrumente de asistenţă externă ale Comisiei Europene finanţate din bugetul Comunităţii Europene şi Fondul European de Dezvoltare. Nu este implicat în programele de asistenţă pre-aderare (Phare, Ispa şi Sapard), în activităţile umanitare, de asistenţă macro-financiară, în Politica externă şi de securitate comună sau Facilitatea de reacţie rapidă. Oficiul este responsabil pentru toate etapele din circuitul proiectului (identificarea şi evaluarea
proiectelor şi programelor, pregătirea deciziilor financiare, implementare şi monitorizare, evaluarea proiectelor şi programelor), care asigură atingerea obiectivelor programelor stabilite de Direcţia Generală pentru Relaţii Externe, cel pentru Dezvoltare şi aprobate de Comisie. Site Internet: http://europa.eu.int/comm/dgs/europeaid/index.htm

OFICIUL EUROPEAN DE LUPTA CONTRA FRAUDEI (OLAF) – Oficiul şi-a început activitatea în iunie 1999, preluând operatiunile 'Grupului de Actiune pentru Coordonarea Prevenirii Fraudei' (UCLAF), creat in 1988 in cadrul Secretariatului General al Comisiei. Deşi are un statut de organism independent în
desfăşurarea anchetelor, OLAF face parte şi din structura organizatorică a Comisiei Europene, fiind subordonat Comisarului responsabil cu bugetul comunitar. OLAF îndeplineşte sarcinile de investigare conferite Comisiei prin legislaţia comunitară şi prin acordurile în vigoare încheiate cu ţările terţe, în vederea promovării luptei contra fraudei, a corupţiei şi a oricăror alte activităţi ilegale care prejudiciază interesele financiare ale Comunităţii Europene. Site-ul OLAF: http://europa.eu.int/comm/anti_fraud/index_en.html

OFICIUL PENTRU PUBLICAŢII OFICIALE ALE COMUNITĂŢILOR EUROPENE (OPOCE)
OPOCE este editura instituţiilor Uniunii Europene, responsabil cu producţia şi distribuţia publicaţiilor Uniunii Europene: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Raportul general de activitate ş.a. Site: http://publications.eu.int/

OFICIUL EUROPEAN PENTRU SELECŢIA PERSONALULUI (EPSO) - Din 2003, EPSO este punct unic de contact pentru cei care vor să lucreze în instituţiile Uniunii Europene (Parlamentul European, Consiliul European, Comisia Europeana, Curtea de Justitie, Curtea Europeana de Conturi, Comitetul Economic si Social, Comitetul Regiunilor, Mediatorul European). Site-ul EPSO: http://europa.eu.int/epso/index_en.htm

AGENŢIA EUROPEANĂ PENTRU EVALUAREA MEDICAMENTELOR (EMEA) - Sistemul european de autorizare a produselor medicale pentru uz uman sau veterinar se bazează pe cooperarea dintre autorităţile naţionale cu atribuţii în domeniu ale statelor membre şi EMEA, care se comportă ca centru al acestei reţele,
coordonînd resursele pe care autorităţile naţionale le pun la dispoziţie, inclusiv cei 2300 de specialişti europeni care lucrează în domeniu. Site: http://www.emea.eu.int

AGENŢIA EUROPEANĂ A MEDIULUI (EEA) - Misiunea EEA, creată în 1999, este să furnizeze în mod operativ factorilor de decizie, precum şi publicului, informaţii corecte şi complete privind mediul, care să permită dezvoltarea şi implementarea de către Uniunea Europeană şi alte state membre ale EEA a unor
politici eficiente de protecţia mediului. Site Internet: http://www.eea.eu.int

FUNDAŢIA EUROPEANĂ PENTRU FORMARE PROFESIONALĂ (ETF) - Înfiinţată în ianuarie 1995, Fundaţia are ca misiune să contribuie la procesul de formare profesională şi reformă a activităţilor de formare, proces în plina desfăşurare în statele şi teritoriile partenere, şi să furnizeze asistenţă tehnică Programului Tempus. Statele şi teritoriile partenere ale ETF sunt cele eligibile pentru participarea la programele Tacis şi Meda. Site Internet: http://www.etf.eu.int/

CENTRUL EUROPEAN PENTRU FORMARE PROFESIONALĂ (CEDEFOP) - Este agenţia europeană care furnizează informaţii complete despre politicile de formare profesională factorilor de decizie şi experţilor Comisiei Europene, ai statelor membre şi ai celorlalte organizaţii care reprezintă partenerii sociali pe tot
cuprinsul Europei. CEDEFOP a fost înfiinţat ca organism non-profit, independent, de Comisie, pentru a asista Comisia în elaborarea direcţiilor şi evaluarea necesităţilor de formare profesională, în promovarea şi dezvoltarea acestei activităţi. Site-ul oficial al CEDEFOP: http://www.cedefop.eu.int/ , site interactiv:
www.trainingvillage.gr

CENTRUL EUROPEAN DE MONITORIZARE A DROGURILOR ŞI A DEPENDENŢEI DE DROGURI (EMCDDA)
A fost înfiinţat în 1993, ca răspuns la escaladarea acestei probleme în Europa şi la nevoia de evaluare exactă a dimensiunilor şi particularităţilor acestui fenomen pe teritoriul Uniunii Europene. Site Internet: http://www.emcdda.org/

FUNDAŢIA EUROPEANĂ PENTRU ÎMBUNATATIREA CONDIŢIILOR DE MUNCĂ ŞI VIAŢĂ - A fost înfiinţată printr-o Reglementare a Consiliului de Miniştri din 1975. Misiunea Fundaţiei este de a contribui la planificarea şi aplicarea unor condiţii mai bune de viaţă şi de muncă, prin activităţi de constientizare şi diseminare a informaţiilor şi practicilor susceptibile de a fi de folos în acest domeniu. Site:
http://www.eurofound.ie/

OFICIUL PENTRU ARMONIZARE ÎN PIAŢA INTERNĂ (OAMI)
Are misiunea de a promova şi administra mărci înregistrate şi proiecte în cadrul Uniunii Europene. OAMI administrează procedurile de inregistrare pentru titluri de proprietate industrială comunitară şi ţine evidenţa publică a acestor titluri.
Indeplineşte, alături de curţile de justiţie din statele membre ale Uniunii Europene, sarcina de a pronunţa hotarâri judecatoreşti referitoare la cererile de invalidare a titlurilor înregistrate. Site-ul oficial al OAMI: http://oami.eu.int/

OFICIUL COMUNITAR PENTRU VARIETĂŢI VEGETALE (CPVO) - Legislaţia Comunitară a înfiinţat un sistem de protecţie a drepturilor în domeniul varietăţilor vegetale, care permite obţinerea de drepturi de proprietate intelectuală pentru varietăţile vegetale, drepturi valide în Uniunea Europeană. CPVO implementează şi aplică această schemă. CPVO este o instituţie comunitară cu statut juridic independent şi este operaţională din 27 aprilie 1995. În 1996, Conferinţa Interguvernamentală a hotărât ca sediul CPVO să fie la Angers (Franţa). Site: http://www.cpvo.eu.int/

AGENŢIA EUROPEANĂ PENTRU SIGURANŢĂ ŞI SĂNĂTATE LA LOCUL DE MUNCĂ (OSHA) - A fost creată de Uniunea Europeană pentru a oferi informaţii celor interesaţi de sănătatea şi securitatea ocupaţională. Situată în Bilbao (Spania), Agenţia coordonează, din 1997, o reţea cu Centre de Informare în
fiecare stat membru al Uniunii. Site Internet: http://europe.osha.eu.int/

CENTRUL DE TRADUCERI PENTRU INSTITUŢIILE UNIUNII EUROPENE(CDT) - A fost înfiinţat în 1994, pentru a răspunde nevoilor în domeniul traducerilor a numeroase agenţii şi oficii europene. Centrul este membru al Comitetului Interinstiţutional pentru Traduceri şi contribuie la activităţi din următoarele domenii: resurse, administraţie, traduceri externe, metode şi tehnici de lucru.
Site Internet: http://www.cdt.eu.int/

CENTRUL EUROPEAN DE MONITORIZARE A RASISMULUI ŞI XENOFOBIEI (EUMC) - A fost înfiinţat în 1997 de Uniunea Europeană ca organism independent, cu misiunea de a evalua proporţiile şi evoluţia fenomenelor rasiste, xenofobe şi antisemite la nivelul Uniunii Europene şi de a promova 'practici corecte' în
statele membre. EUMC colaborează cu Consiliul Europei, ONU şi alte organizaţii internaţionale. EUMC va pune la punct o Reţea Europeană de Informare asupra Rasismului şi Xenofobiei (RAXEN), care va fi un instrument de colectare şi asociere de date şi statistici de la nivel naţional până la nivelul unei unităţi centrale a EUMC.
Site-ul oficial al EUMC: http://www.eumc.eu.int/

AGENŢIA EUROPEANĂ PENTRU RECONSTRUCŢIE (EAR)

Înfiinţată în februarie 2000, EAR administrează Programul de Reconstrucţie şi Reabilitare în Kosovo, program înfiinţat de Comisia Europeană şi Banca Mondială pentru a sprijini Misiunea Naţiunilor Unite din Kosovo16. EAR are sediul central la Salonic şi sedii operaţionale în Belgrad, Pristina, Podgorica şi Skopje. Site Internet: http://www.ear.eu.int/

EUROPOL - Este organizaţie a Uniunii Europene, înfiinţată prin Tratatul de la Maastricht, care aplică legea comunitară pentru combaterea criminalităţii. Obiectivul ei este de a îmbunătăţii eficienţa cooperării între autorităţile competente ale statelor membre pentru prevenirea şi combaterea crimei organizate la nivel
internaţional. Site Internet: http://www.europol.eu.int/

INSTITUTUL EUROPEAN PENTRU STUDII DE SECURITATE (ISS) - creat în 2001, are un statut de agenţie autonomă care ţine de al doilea pilon al Uniunii Europene - Politica externă şi de securitate comună (PESC). Scopurile sale sunt: dezvoltarea unei culturi comune a securitatii europene, îmbunătăţirea dezbaterilor strategice şi promovarea sistematică a intereselor Uniunii. Site: http://www.iss-eu.org/

CENTRUL EUROPEAN PENTRU OBSERVATII DIN SATELIT (EUSC) - înfiinţat în 2002, EUSC are misiunea de a sprijini procesul de luare a deciziilor in Uniunea Europeana, în contextul Politicii externe si de securitate comune şi a ESDP, prin îmbunătăţirea capacităţii Uniunii Europene de a aduna informatii despre
spatiu, pentru a preveni conflictele, a sprijini eforturile de mentinere a păcii în caz de conflict şi de oferire de ajutoare umanitare în timpul dezastrelor. Site Internet: http://www.eusc.org/

domeniu: 
categorie: