Intervenţia lui Valer Dorneanu la conferinţa de presă a PSD

'Aş încerca, în scurta alocuţiune introductivă, să vă spun de ce referendum, de ce Constituţie, de ce o modificăm acum. Începem cu sfârşitul. Referendumul trebuie făcut acum, pentru că, potrivit Constituţiei României, legea de revizuire nu poate fi definitivată decât dacă este aprobată prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării legii'. 'Aşadar, primul comentariu care trebuie făcut la diverse observaţii apărute în presă, că este prea scurt termenul, că proiectul de revizuire a Constituţiei nu este cunoscut de alegători, de cetăţeni, le răspundem cu acest adevăr simplu, care constat cu destulă surpriză că nu este cunoscut nici de oameni politici mari. Nu puteam face altcând referendumul, nu-l puteam face în 45 de zile, în două luni; potrivit Constituţiei, trebuia să-l organizăm obligatoriu în termen cel mult 30 de zile de la adoptarea legii.

De ce a fost nevoie de legea de revizuire? După 12 ani de aplicare a unei legi care şi-a dovedit valoarea şi viabilitatea, au apărut modificări, evoluţii, transformări, unele date în baza Constituţiei, dar altele nu puteau fi previzibile sau, dacă vreţi, au avut evoluţii insuficient de predictibile. A apărut apoi momentul în care România trebuia să ia ultimele măsuri pentru a-şi vedea împlinite dezideratele majore: integrarea în Uniunea Europeană şi în NATO. Cei care spun că trebuia să revizuim Constituţia după integrare nu au în vedere un lucru elementar, anume faptul că multe din condiţionalităţile pe care noi trebuia să le realizăm în vederea negocierii şi închiderii tuturor capitolelor acquis-ului comunitar, în vederea armonizării legislaţiei, nu puteau fi luate dacă nu s-ar fi făcut procesul de modificare, de adaptare a unor texte şi principii constituţionale prevederilor fundamentale din tratatele constituite ale Uniunii Europene şi ale Tratatului Nord Atlantic. Gândiţi-vă, în primul rând, la două mari principii ale Uniunii Europei, circulaţia liberă a capitalurilor, a serviciilor. Multe din textele noastre, care au îngrădiri cu privire la circulaţia proprietăţii, cu privire la circulaţia forţei de muncă nu ar fi putut fi înfăptuite în legislaţia română, pentru că ar fi contravenit Constituţiei.

Pe de altă parte, pentru a finaliza tratatele de aderare, aveam nevoie de un cadru constituţional care să permită acest lucru. Aşadar, repet celor care se împotrivesc actului de revizuire a Constituţiei, socotindu-l ca inoportun şi prematur, le dăm acest răspuns foarte simplu. În realitate, cei care dintr-un motiv conjunctural, din motivul de a evita, practic, izolarea la care sunt supuşi, spun formal că sunt pentru integrare, dar că se opun Constituţiei, este evident că, de fapt, ei se opun acestui proces şi, de altminteri, prin întreaga lor politică demonstrează că este doar o afirmaţie pur formală că ar fi pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Acesta este motivul pentru care modificarea, revizuirea Constituţiei se impunea acum. Ea s-a impus în acest moment aflat, dacă vreţi, între două momente electorale, pentru că era nevoie ca procesul dificil de revizuire a Constituţiei să fie abordat atât într-un moment de stabilitate politică, cât şi într-un moment de stabilitate economică şi noi am socotit că după un an de guvernare se realizase o stabilitate economică marcată, printre altele, de o largă deschidere a României către lume şi de începerea procesului de creştere economică. Despre stabilitatea politică nu cred că trebuie să vă spun. Exceptând contestările fireşte care există pe plan politic ale guvernării PSD, ale prestaţiei noastre, totuşi, stabilitatea politică nu poate fi contestată.

Aşadar, aflându-ne într-un moment de stabilitate politică, într-un moment de stabilitate economică şi fiind nevoiţi să abordăm revizuirea Constituţiei din cele două motive esenţiale - integrarea în Uniunea Europeană şi în NATO -, actualizarea unor prevederi ale Constituţiei în raport cu evoluţia democraţia, cu evoluţia reformelor politice şi economice era necesară.

Care sunt elementele de noutate, care sunt plusurile valorice ale noii Constituţii care va rezulta, sperăm noi, după referendumul din 19 decembrie? Le-am tot prezentat. De aceea, mă voi limita să le prezint pe cele mai semnificative şi unele care au creat chiar discuţii şi controverse, şi chiar critici.

Pe planul funcţionării statului, am prevăzut în mod expres principiul separaţiei puterilor, la care am adăugat şi echilibrul puterilor /.../. Nu vă explic de ce era nevoie de această precizare expresă. Ea este de natură să conducă la mai buna conlucrare între puterile statului, la mai buna funcţionare a lor şi elimină, totodată, una din temele preferate prin care era criticată Constituţia.

Tot ca la o temă de critică a Constituţiei se referă şi introducerea garantării proprietăţii private în textul Constituţiei, alături de precizarea că ea este ocrotită. Şi ocrotirea şi garantarea sunt făcute în mod egal, indiferent de proprietar.

Cu privire la drepturile fundamentale ale omului, cei care parcurgeţi şi aţi parcurs legea constataţi o substanţială lărgire a acestora şi, mai ales, o garantare mai eficientă a lor. Am prevăzut în mod expres că arestarea nu poate fi făcută decât de către magistraţi şi numai în timpul procesului penal. În faza de urmărire penală durata arestării este de 30 de zile şi ea poate fi prelungită cu încă 30 de zile, fără a depăşi, însă, un termen rezonabil, dar nu mai mult de 180 de zile. În faţa de judecată, judecătorul este obligat să verifice periodic temeinicia şi legalitatea arestării şi dacă se menţin motivele pentru care a fost necesară arestarea; periodic, dar nu mai puţin de 60 de zile.

Câteva explicaţii. Foarte mulţi au fost alarmaţi că prin stabilirea unui termen de 180 de zile creăm posibilitatea sau chiar premisa pentru ca mulţi criminali periculoşi, mulţi infractori foarte periculoşi să fie puşi în libertate imediat. Nu trebuia să se alarmeze cei care s-au alarmat, pentru că organele de urmărire, dacă vreţi care gestionează arestarea şi trimiterea în judecată, sunt cei de la Parchet şi, după cum aţi văzut din comunicatul dat de procurorul general, din punctul meu de vedere nu este nici o problemă, pentru că au luat toate măsurile necesare pentru finalizarea în termen rezonabil a cauzelor complexe pe care le au. Acesta este un prim aspect care trebuia relevat.

În al doilea rând, termenele prevăzute de Constituţie se aplică de la data intrării ei în vigoare pentru viitor. Constituţia nu poate retroactiva. Termenele se socotesc de la data respectivă, chiar pentru FNI şi pentru anumite cauze. Celor care spun că nu ar fi trebuit să prevedem un termen limită pentru durata arestării le răspundem că nu am inventat noi un asemenea procedeu, o asemenea precizare. Şi în alte constituţii există un asemenea termen, chiar mai mic decât la noi - în Constituţia Danemarcei şi chiar în Constituţia Albaniei sunt prevăzute termene pentru urmărirea penală de 120 de zile. Eu cred că nu te poţi juca cu libertatea oamenilor, cu sănătatea lor şi atunci trebuie luate măsuri care să evite ceea ce s-a întâmplat până acum - o lentoare a procesului penal, o lejeritate în derularea anchetei, ba chiar uneori indiferenţă şi strecurând chiar unele cazuri de abuzuri. Tocmai pentru a evita asemenea lucruri absolut inadmisibile într-un stat de drept care proclamă libertăţile cetăţeneşti ca valori fundamentale, de aceea a trebuit, în mod obligatoriu, să trecem aceste termene.

Celor care au descoperit fisuri şi neconcordanţe, spunând că în procesul penal preocuparea faţă de libertatea omului este mai mare decât în faza de judecată - pentru că acolo s-a spus că prelungirea arestării se face din 30 în 30 de zile, iar în instanţă ar fi un termen de 60 de zile - le amintim despre textul exact cu privire la faza de judecată. Acolo, judecătorul este obligat din oficiu să verifice periodic motivele arestării şi dacă ele se impun în continuare sau, dimpotrivă, se impune măsura punerii în libertate. Termenul de 60 de zile este un termen maxim. Ori de câte ori instanţa are îndoieli cu privire la oportunitatea reţinerii în stare de arest, trebuie să verifice şi să se pronunţe.

Pe de altă parte, în faza de judecată a procesului toate lucrurile sunt transparente, omul implicat în procesul penal, cel arestat oricând poate cere punerea lui în libertate, avocatul lui, de asemenea. Iată că şi aceste motive aparente de nedumerire şi contradicţiile care ar fi existând în textele legii de revizuire sunt doar inventate.

Cu privire la justiţie aş vrea să vă mai spun două-trei lucruri foarte importante. Am prevăzut principiul termenului rezonabil şi al procesului echitabil şi l-am prevăzut printre drepturile fundamentale ale cetăţeanului. Acesta are dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Este un principiu european, este un principiu care s-a impus, nu numai pentru a pune în valoare standardele europene, dar s-a impus şi din cauza istoriei din ultimii ani a justiţiei. Gândiţi-vă câte procese se desfăşurau pe ani de zile, 5-6, unele care depăşesc chiar 12 ani, ceea ce este inadmisibil. Nu poţi crea o societate bazată pe ordinea de drept, care să confere justiţiei eficienţă şi care să confere oamenilor încredere, fără a nu prevedea asemenea principi fundamentale, care vor obliga şi judecătorul şi, în al doilea rând, va crea un drept constituţional cetăţeanului de a se adresa tuturor autorităţilor competente atunci când întâmpină asemenea încălcări ale unui drept fundamental al său.

Am prevăzut cu privire la justiţie un element nou, care să o scoată definitiv din sfera oricărei influenţe politice: imparţialitatea procesului, atât a celui penal, cât şi a celui civil. Am transformat Consiliul Superior al Magistraturii într-un adevărat garant al independenţei justiţiei, pentru că toate lucrurile fundamentale care ţin de înfăptuirea actului de justiţie sunt decise de acest organism, începând de la pregătirea profesională a magistraţilor, numirea, transferarea şi sancţionarea acestora. În componenţa Consiliului Superior al Magistraturii am introdus reprezentanţi ai societăţii civile.

Cam atât, cred, despre justiţie.

În ceea ce priveşte funcţionarea celorlalte autorităţi publice ale statului. Cu privire la Parlament, am pornit de la evaluarea tuturor variantelor de organizare mai favorabilă procesului legislativ al Parlamentului. Nu puteam avea în vedere nici parlament unicameral şi nici o schimbare esenţială a rolului celor două Camere. Era nevoie, zic eu, de un parlament bicameral pentru că, efectiv, ţara noastră, după 50 de ani de totalitarism, avea nevoie ca între toate autorităţile statului să existe în continuare un echilibru, un control reciproc, chiar şi în activitatea legislativă. Dacă ar fi existat o singură Cameră, aceasta ar fi dobândit atribuţii dominante; pe de altă parte, ar fi lipsit un control din partea unei a doua camere echivalentă în putere şi în contribuţie. De altminteri, nici pe planul câştigării unei substanţe în fluidizarea şi în ritmul de legiferare nu s-ar fi avansat, pentru că în cazul parlamentelor unicamerale există practica triplei lecturi, uneori patru lecturi şi atunci am păstrat competenţa legislativă a ambelor Camere, am păstrat rolul lor, dar am făcut o departajare a atribuţiilor acestora, mai exact o partajare între ele, astfel încât să se elimine treptele intermediare ale medierii şi soluţionării divergenţelor în şedinţe comune. Într-un fel, am crescut şi rolul de control al lor cu privire la interpelări, cu privire la întrebări. Am prevăzut posibilitatea ca în cadrul procedurii de asumare a răspunderii asupra unui proiect de lege de către Guvern, în condiţiile în care nu se depune o moţiune de cenzură, Guvernul să poată totuşi să-şi însuşească propunerile opoziţiei cu privire la acel act normativ.

Am restrâns cât s-a putut posibilitatea utilizării ordonanţei de urgenţă ca procedură de legiferare, prevăzând că ea nu poate fi utilizată decât în cazuri extraordinare, a căror reglementare nu suportă amânare. Acest lucru trebuia motivat chiar în cuprinsul ordonanţei şi am prevăzut cel puţin cinci domenii unde ordonanţa de urgenţă nu poate fi utilizată: drepturile şi libertăţile fundamentale, funcţionarea instituţiilor statului, drepturile electorale, ca şi posibilitatea trecerii silite în proprietatea statului a unor bunuri.

Cu privire la autorităţi publice, am lărgit competenţa Curţii Constituţionale, i-am sporit prestigiul inclusiv prin eliminarea posibilităţii Parlamentului de a înfrânge o decizie de neconstituţionalitate a legilor. Am dat posibilitatea Avocatului Poporului ca şi acesta să poată ataca în faza anterioară legile, deci înainte de promulgare, şi să treacă la Curtea Constituţională spre a ridica excepţia de neconstituţionalitate, nu în faţa instanţelor judecătoreşti, ci direct în faţa Curţii Constituţionale. Cu aceasta v-am spus şi de creşterea prestigiului Avocatului Poporului al cărui mandat, în acelaşi scop, l-am prevăzut de la 4 la 5 ani.

Cam acestea ar fi lucrurile mai însemnate pe care vreau eu să vi le evoc. De fapt, am mai avut multe întâlniri cu dv.; sper că dv. veţi acoperi, dacă vreţi, necuprinderea totală, de către mine, a modificărilor actului fundamental pe care eu le-am propus în legea de revizuire'.

domeniu: 
categorie: