Istorii mai puţin ştiute: Pe malul Lacului Como

Rubrică realizată de Costin Tuchilă – Doi mari compozitori, două doamne şi un loc binecuvântat: pe scurt, o istorie din anii ’30 ai secolului al XIX-lea.

Compozitorii se numesc Gaetano Donizetti şi Vincenzo Bellini. Locul este Lacul Como din nordul Italiei, cu pitoreştile lui aşezări. Similitudinile între circumstanţele în care cei doi au compus două dintre operele lor reprezentative, sunt izbitoare.

1 g donizetti 

Foto: Gaetano Donizetti

În toamna anului 1830, Donizetti este invitat de soprana Giuditta Pasta la vila Ferranti din Blevio, localitate de pe malul estic al Lacului Como. Aici compune, într-o lună, începând din octombrie, „Anna Bolena”, pe un libret de Felice Romani după „Anna Bolena” (1788) de Alessandro Pepoli şi „Enrico VIII ossia Anna Bolena” de Ippolito Pindemonte (1816), ultima, o adaptare după tragedia „Henri VIII” de Marie-Joseph Chénier (1791).

2 blevio_panorama 

Foto: Blevio

Peisajul încântător, orăşelul de pe malul lacului se dovedesc un loc ideal pentru o creaţie romantică. La fel, compania celebrei cântăreţe, pentru care, desigur, muzicianul va fi fost invidiat de confraţi. Se pare că Giuditta Pasta a contribuit din plin la compunerea operei care îi era destinată, Donizetti urmându-i îndeaproape sugestiile.

3 Blevio vedere spre lac 

Foto: Blevio, vedere spre lacul Como

„Anna Bolena” avea să fie partitura care îl va impune, primul său veritabil triumf. În 10 noiembrie opera este terminată şi predată Teatrului Carcano din Milano. Premiera are loc în a doua zi de Crăciun, 26 decembrie, cu Giuditta Pasta în rolul titular.

4 g pasta 

Foto: Giuditta Pasta

Pasta nu era neapărat o femeie frumoasă, cât foarte expresivă. Era născută în acelaşi an cu Gaetano Donizetti, 1797, cu o lună şi trei zile mai devreme (26 octombrie). Debutase în 1815, într-o operă  („Le tre Eleonore”) de Giuseppe Scappa, care-i fusese profesor la Conservatorul din Milano.

5  pasta anna bolena 

Foto: Giuditta Pasta în „Anna Bolena”

Cântase un deceniu şi jumătate roluri de mezzosoprană dar şi de soprană în opere de Rossini („Otello”, „Coţofana hoaţă”, „Moise în Egipt”, „Elisabeta, regina Angliei”, „Bărbierul din Sevilla”) şi Mozart („Don Giovanni”), de Zingarelli („Giulietta e Romeo”), Cimarosa („Penelope”), Paër („Il principe di Taranto”, „Camilla”) ş.a. Era înzestrată nu numai cu un registru amplu, putând parcurge cu uşurinţă treptele specifice vocii de mezzosoprană, cu coloratura cerută de partiturile rossiniene, cât şi sopranei, excelând desigur în partiturile de soprană dramatică, ci şi cu o muzicalitate specială, care o diferenţia de alte interprete.

6 vincenzo bellini 

Foto: Vincenzo Bellini

Era din multe puncte de vedere un fenomen, vocea ei caldă, învăluitoare, susţinută de o tehnică remarcabilă, fermecând. Nu putem şti, fireşte, prea mult, despre calităţile ei actoriceşti, pentru că acestea nu erau foarte importante în epocă, pentru a fi notate de cronicari. Cucerise întreaga Italie, cucerise Parisul, unde, în anii 1821 – 1823, cântase cu mare succes la Teatrul italian.

7 moltrasio 

Foto: Moltrasio

În 1824 – 1825 se aflase la Londra, apoi din nou la Paris. În 1829 cântase la Viena „Semiramida” de Rossini. Abandonase deja repertoriul de mezzosoprană. Era în plină glorie şi, pentru un compozitor care încă nu dobândise laurii celebrităţii, era o adevărată o­noare să se afle în graţiile primadonei. Cert este că succesul de la premieră al „Annei Bolena”, datorat în bună măsură Giudittei Pasta, îi deschidea lui Donizetti perspective poate nesperate până atunci.

8 villapassalacqua 

Foto: Vila Passalacqua

Peste puţin timp, la sfârşitul anului 1830, pe celălalt mal al Lacului Como, la Moltrasio, Vincenzo Bellini era oaspetele contelui Alessandro Lucini Passalacqua. Tânărul compozitor venea din 1829 în mica aşezare de pe malul lacului, locuind într-o vilă mult mai mică, dar cochetă, Salterio, care era înconjurată de un parc, chiar pe malul apei. Vila Passalacqua, de fapt un mic palat, avea interioare somptuoase, o bibliotecă bogată şi adăpostea numeroase opere de artă. Aici contele invita literaţi şi artişti, care se reuneau într-un veritabil cenaclu. Bellini avea toate motivele să fie încântat de această situaţie, cu atât mai mult cu cât vila vecină, Salterio, fusese închiriată de familia Turina, aşadar putea să o vadă des pe Giuditta Turina, pe care o cunoscuse cu ani în urmă, în primăvara anului 1828, la inaugurarea Teatrului Carlo Felice din Genova, când i se juca opera „Bianca e Fernando”.

9 passalacqua interior 

Foto: Vila Passalacqua, interior

Între cei doi se născuse o pasiune durabilă. Giuditta, născută Cantù în 1803, era o tânără fermecătoare, cu gust pentru artă, cocheta cu literatura şi baletul. Se măritase la vârsta de 16 ani cu Ferdinando Turina, moşier foarte bogat din Cremona. Moltrasio era locul preferat de familia Turina.

10 giudittaTurina1 

Foto: Giuditta Turina

Aici Bellini compune în două luni opera „La Sonnambula”, pe un libret al aceluiaşi Felice Romani. E lesne de imaginat că prezenţa muzei inspiratoare, legătura sentimentală devenită tot mai puternică au fost de natură să-l stimuleze pe Vincenzo Bellini, în acest an privilegiat din existenţa sa, 1831. În plus, în apropiere, peste lac, la Blevio, se afla cântăreaţa ideală, Giuditta Pasta, căreia avea să-i încredinţeze rolul Aminei la premiera „Somnambulei” din 6 martie 1831 (Teatrul Carcano din Milano).

11 somnambulism 

Foto: Scena somnambulismului din opera „La Sonnambula” de Bellini

Peste câteva luni, stimulat de Pasta, Bellini compune, în intervalul septembrie – noiembrie 1831, „Norma” (libretul: Felice Romani), a cărei premieră are loc tot într-o zi de 26 decembrie, 1831, la Scala din Milano, cu Giuditta Pasta în rolul titular.

domeniu: 
categorie: