Obiceiurile împodobirii bradului de Crăciun

Obiceiul de a avea un pom de Crăciun, nedecorat, se crede că a apărut în Germania, la începutul secolului al-VIII-lea. Se spune că Sfântul Bonifaciu predica creştinismul, triburilor druide germanice în apropierea oraşului Geismar, în preajma Crăciunului. Pentru a convinge pe druizii care adorau stejarul că stejarul nu este o zeitate, Sfântul Bonifaciu, supranumit ‘Apostolul Germaniei’ a tăiat stejarul pe care germanicii îl adora. În căderea sa, stejarul a zdrobit toţi copăceii din preajmă cu excepţia unui mărunt brad.

Legenda spune că Sf. Bonifaciu a socotit aceasta o minune şi a numi brăduţul ‚copacul Pruncului Hristos’. De atunci, Crăciunul în Germania se sărbătorea plantând un brad. Pomul de Crăciun aşa cum îl ştim în epoca modernă a apărut în secolul al-XVI-lea în Germania. În Alsacia într-o hotărâre a Consiliului oraşului Elsass din 1561, se stipula: ‚nici un cetăţean nu va avea pentru Crăciun mai mult de un brad, nu mai înalt de 8 picioare’.

Decoraţiile atârnate în brad în acea vreme erau ‚trandafiri din hârtie colorată, mere, pişcoturi, zahăr şi lucruri aurite’. În regiunea Strasbourg-ului era obiceiul ca aceşti brazi să fie aduşi în casă pentru a fi decoraţi la Crăciun. Acest obicei al unui pom veşnic verde de care se atârnau mere aducea aminte de pomul vieţii din rai, obicei prezent în multe din spectacolele medievale.

În secolul al-XVII-lea acest obicei de a decora un brad de Crăciun s-a răspândit în întreaga Germanie şi, de aici în Scandinavia. Răspândirea de care s-a bucurat pomul de Crăciun în ţările protestante a fost înlesnită şi de tradiţia conform căreia Martin Luther a fost cel dintâi care a introdus lumânări în pom. Se spune că, într-o seară de iarnă, mergând spre casă după ce tocmai scrisese o predică, Martin Luther a fost uimit de frumuseţea sclipirii stelelor printre brazi.

Pentru a arăta familiei sale cum a văzut el stele printre crengile brazilor, a înălţat în mijlocul camerei un brad în crengile căruia a pus lumânări aprinse. Primele ornamente de sticlă au fost aşa-numitele kugels, un fel de globuri de sticlă care erau puse în brad pentru a proteja casa de spiritele rele. Aceste globuri de sticlă erau produse în Lauscha, Germania, începând cu anul 1830. Forma acestor kugels aducea aminte de merele roşii care decorau în picturile religioase copacul din rai. În Anglia, această tradiţie a pomului de Crăciun a fost introdusă de Prinţul german Albert, soţul Reginei Victoria.

Imigranţii germani au adus cu ei tradiţia bradului de Crăciun în America în secolul al-XVII-lea. Brazi de Crăciun iluminaţi public cu becuri electrice au apărut pentru prima dată în Finlanda la 1906 şi în America, la New York, în 1912. În lumea nouă, pentru prima dată este menţionat în jurnalul lui Maqtthew Zahm din Lancaster, Pennsylvania, la 20 decembrie 1821, bradul de Crăciun cu toate decoraţiile sale. De atunci înainte, bradul de Crăciun a devenit unul din simbolurile Crăciunului în întreaga lume.

domeniu: 
categorie: