Paşoptistul Simion Balint, remember la 200 de ani de la naştere

  Luptătorul paşoptist Simion Balint, preot romano-catolic, născut pe 10 septembrie 1810, va fi omagiat şi adus în atenţia locuitorilor sectorului 2 mâine, miercuri, 15 septembrie, ora 17.00, la Centrul pentru Activităţi Recreative şi Inovare Ocupaţională a Primăriei Sectorului 2 din strada J. L. Calderon nr. 39.

Evenimentul cultural organizat de Primăria Sectorului 2 şi intitulat ,,Revoluţionarul – Simion Balint ( 200 de ani de la naştere 1810-2010)”, va fi prezidat de profesor Virgiliu Z. Teodorescu, membru în Comitetul de coordonare al Comisiei de Istoria Oraşelor din cadrul Academiei Române şi fost membru în  Comisia Monumentelor de For Public din cadrul Ministerului Culturii şi al Cultelor. În cei 40 de ani de activitate, pe lângă cărţile şi studiile publicate  şi de activitatea de muzeograf, se preocupă în mod predilect şi de cercetarea  istoriei monumentelor de for public.

Tradiţia populară a păstrat amintirea faptelor de arme în versurile:
Popa Balint ca paroh
Peste Roşia ţine foc
Ţine foc, ţine bătaie
Pe duşmani pe toţi îi taie.

 Simion Balint a fost un preot român greco-catolic, luptător paşoptist pentru drepturile naţiunii române şi prefect al „Legiunii Auraria et Salinae” sau „Legiunea Arieşului”.

S-a născut la 10 septembrie 1810 în satul Copăceni, de lângă Turda, azi în judeţul Cluj, a absolvit Seminarul Teologic din Blaj în anul 1834, unde i-a avut ca dascăli pe renumiţii Timotei Cipariu şi Ioan Rusu. Ca şi nivel de pregătire, preotul Balint se situa peste media obişnuită a timpului său - vorbea pe lângă limba maternă română, şi limbile latină, maghiară şi germană.

A manifestat încă înaintea izbucnirii revoluţiei de la 1848 un interes extrem de crescut pentru binele şi drepturile naţiunii române, pentru care a luptat încontinuu, la început cu vorba şi cu pana de scris, apoi în timpul revoluţiei chiar cu arma în mână. A fost foarte bun prieten cu Avram Iancu şi cu Axente Sever, cei trei fiind consideraţi de rapoartele austriece ca fiind "sufletul românilor".

 La sfârşitul primăverii anului 1848 Simion Balint, în vârstă de 38 ani, a fost arestat de autorităţile ungare din Ardeal pentru că era considerat agitator al naţiunii române şi căpetenie a poporului din munţi. A fost întemniţat iniţial la Abrud, apoi mutat la Aiud. În timpul detenţiei a fost tratat foarte rău, fiind bătut, înfometat, pus în lanţuri, i s-a smuls barba de preot pe care o purta. A scăpat aproape miraculos de a nu fi ars de viu în pivniţa casei în care fusese întemniţat, focul fiind pus de temnicerii unguri, care încercau să îl omoare, dar nu găseau un motiv suficient de serios pentru a o face, astfel încât aceştia au înscenat un incendiu al acelei clădiri în care se afla preotul Balint. A fost eliberat din închisoare în luna septembrie 1848, sub presiunea cererilor făcute de participanţii Adunării Naţionale de la Blaj.

Intenţiona să scrie o istorie a evenimentelor trăite, mai ales în timpul revoluţiei, istorie care ar fi fost cu siguranţă interesantă de citit, dacă moartea nu l-ar fi împiedicat să o scrie, protopopul Simion Balint trecând la cele veşnice la 16 mai 1880. A fost înmormântat la Roşia Montană de un sobor de preoţi români ortodocşi şi greco-catolici ce au slujit împreună la ceremonialul religios.

domeniu: 
categorie: