Poetul Cezar Ivănescu a murit

cezar ivanescuPoetul şi traducătorul Cezar Ivănescu s-a  stins astăzi din viaţă la Spitaliul de Urgenţă Floreasca. Medicii de la Bacău  au constatat că avea embolie pulmonară.. A fost adus la Bucureşti în cursul zilei de astăzi de un elicopter Smurd. Din nefericire, Cezar Ivănescu nu a mai rezistat.

Cezar Ivănescu s-a născut la 6 august1941 la Bârlad. A urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza" din Iaşi (1960–1966), obţinând licenţa în 1968. între 1969 şi 1971 a fost, pe rând, profesor de limba şi literatura română în Transilvania şi în Moldova şi redactor la „Almanahul literar” al Uniunii Scriitorilor şi la revista „Argeş" din Piteşti. Din 1971 începe spectacolele de muzică şi poezie, acompaniat de propria-i orchestră, intitulată „Baaad"; reînviind tradiţia menestrelilor medievali, poetul îşi pune pe muzică versurile, dar interpretează şi poeme de Pindar,  Rutebeuf, Villon, Baudelaire, Eminescu şi Bacovia. În 1974 devine redactor al revistei „Luceafărul", poziţie pe care o deţine până în 1990. Din 2000 este director al Editurii Junimea din Iaşi. A debutat în 1959 în revista „Luceafărul", colaborând şi la „Convorbiri literare", „Orizont", „România literară" ş.a. Cel dintâi volum, Rod (1968; Marele Premiu al Festivalului Naţional de Poezie de la Iaşi), deschide un ciclu în care vor intra Rod III (1975) şi Rod IV (1977).

„Poet senzual şi fantast, în opera căruia rafinamentele moderniste se îmbină cu inspiraţia folclorică şi lirica trubadurescă, Cezar Ivănescu are personalitatea originală şi stranie a unui aed din vechime rătăcit printre contemporani. De la semnul exclamării cu care îşi începe fiecare strofă la tonalitatea arhaizantă, incantatorie a expresiei şi la tendinţa reluării versurilor în refrene, poezia sa poartă pecetea unui lirism originar, primitiv cu ostentaţie, în care textul nu mai este destinat lecturii, ci recitării. De altminteri, poetul îşi cântă versurile, acompaniindu-se la diverse instrumente muzicale, în spectacole ce-şi propun să refacă o unitate originară pierdută. Volumele din ciclul Rod, construite în jurul a două simboluri divergente ca semnificaţie, dar psihic complementare – rodul, semn al comuniunii şi integrării, şi turnul, semn al izolării —, sunt mărturia impregnată de spaimă a durerii de a fi în lume, bocetul grav şi sincopat al devenirii în timp. ” (Laurenţiu Hanganu, Dicţionarul General al Literaturii Române, E/K, 2005)

„Cezar Ivănescu s-a impus în lirica actuală drept unul dintre poeţii cei mai profunzi. Prin el s-a reîntrupat, într-un fel, imaginea de odinioară a trubadurului, a poetului pasional, deopotrivă literat şi cântăreţ, amplificată însă de o sensibilitate subtil-cinică şi de o imaginaţie când voit naivă când erudită, pe care epoca lui Jaufré Rudel nu o cunoscuse.” (Petru Poantă)

Poetul Cezar Ivănescu, acuzat de Mircea Dinescu, membru în Colegiul CNSAS, că a fost informator al Securităţii, a intrat în greva foamei, în urmă cu două luni şi jumătate.

Opera sa cuprinde titlurile: Rod, Bucureşti, 1968; Rod III, Bucureşti, 1975; Rod IV, Bucureşti, 1977; La Baaad, Bucureşti, 1979; Muzeon, Bucureşti, 1979; Fragmente din Muzeon, Bucureşti, 1982; Doina, Bucureşti, 1983; Rod, Bucureşti, 1985; Doina, Bucureşti, 1986; Alte fragmente din Muzeon, Bucureşti, 1992; Sutrele muţeniei, Iaşi, 1994; La Baaad. Poeme, Bucureşti, 1996; Rosarium, Timişoara, 1996; Pentru Marin Preda, Bucureşti, 1996; Timpul asasinilor (în colaborare cu Stela Covaci), Bucureşti, 1996; Opera poetică, I–II, Chişinău, 2000; Efebul de la Marathon, Bucureşti, 2000; Doina (Tatăl meu, Rusia), Iaşi, 2000; Poeme, Iaşi, 2001. Antologii: Cântecul amintirii, pref. edit., Bucureşti, 1978. Ediţii: Ronald Gasparic, Plâns la zâmbetul meu: poeme, 1980-1991, pref. edit., Bucureşti, 1992 (în colaborare cu Vasile Andru); Petru Aruştei, Moarte şi renaştere. Supravieţuire, Iaşi, 1994 (în colaborare cu Lucian Vasiliu). Traduceri: Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, pref. Em. Condurachi, Bucureşti, 1980 (în colaborare cu Măria Ivănescu), Eseuri. Mitul eternei reîntoarceri. Mituri, vise şi mistere, Bucureşti, 1991 (în colaborare cu Măria Ivănescu), Făurari şi alchimişti, Bucureşti, 1996 (în colaborare cu Măria Ivănescu), Mituri, vise şi mistere, Bucureşti, 1998 (în colaborare cu Măria Ivănescu), Mitul eternei reîntoarceri, Bucureşti, 1999 (în colaborare cu Măria Ivănescu); Magia şi vrăjitoria în Europa din Evul Mediu până astăzi, coordonator Robert Muchembled, Bucureşti 1997 (în colaborare cu Măria Ivănescu); Blaise Pascal, Cugetări, Oradea, 1998 (în colaborare cu Măria Ivănescu); Michel de Saint Pierre, Miliardarul, Bucureşti, 1998 (în colaborare cu Măria Ivănescu); Franz Kafka, Scrisori, Bucureşti, 1998; Henri Troyat, Teribilele ţarine, Bucureşti, 1999.

domeniu: 
categorie: