Prezentarea mănăstirilor Olteniei (II)

Sfânta Mânăstire Lainici, cu hramul ‘Intrarea în Biserică a Maicii Domnului’, este aşezată pe Valea Jiului, într-un cadru natural de o deosebită frumuseţe. Este, în acelaşi timp, şi retrasă în liniştea muntelui (loc de pioasă rugăciune pentru sihaştrii), dar şi aproape de oameni, de oricine doreşte să-i treacă pragul (căci valea acesta este intens circulată, fiind singurul drum ce leagă două oraşe atât de importante pentru această zonă: Târgu Jiu şi Petroşani).

În acelaşi timp, Valea Jiului leagă două mari provincii româneşti - Oltenia şi Transilvania, Sfânta Mânăstire Lainici jucând un rol important in istoria noastră datorită poziţiei sale geografice. Astfel aşezată - retrasă în liniştea muntelui, dar chiar la marginea şoselei - Mânăstirea Lainici este accesibilă oricui. Oricine poate veni aici, în Lainici, fie cu maşina, pe şoseaua Târgu Jiu - Petroşani, fie cu trenul, până la staţia Lainici cu trenul personal, (aflată la doar 1 km), iar până la gara Bumbeşti-Jiu cu trenul accelerat sau rapid. De la Târgu Jiu sunt 35 de km pe şosea, iar de la Petroşani, doar 25 km.

Despre peisajele de un pitoresc aparte, despre sălbăticia acestor locuri, de la Lainici, Alexandru Vlahuţă scria în carte sa, România pitorească: ‘Nicăieri n-am văzut desfăşurate cu atâta măiestrie, în acelaşi cadru, cele trei mari podoabe ale pământului: munţii, pădurile şi apa, ca în trecătoarea aceasta spre Petroşani. De o parte şi de alta se desfac în felurite îndoituri înălţimile sălbatice ale Carpaţilor, unele goale, colţuroase, prăbuşiri deschise ca nişte răni în mijlocul desişurilor verzi, altele rotunde, acoperite de păduri mari, întunecoase, nestrăbătute încă de pas omenesc...’.

Mânăstirea Lainici este liantul credincioşilor din Oltenia cu cei din Ardeal şi face parte, jurisdicţional, din Arhiepiscopia Craiovei, fiind cea mai mare mânăstire de călugări din această eparhie. În marea Sa milă faţă de poporul român, Dumnezeu l-a trimis în secolul al XIV-lea în Ţara Românească pe Sfântul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, pentru a da un suflu nou Bisericii, a o reînvia şi organiza. Astfel, Sfântul Nicodim a ctitorit o mulţime de mânăstiri la poalele Carpaţilor, ce au constituit adevăraţi piloni de susţinere ai Ortodoxiei şi românismului, deoarece din secolul al XIII-lea începuse deja invazia de catolicizare a Ardealului de către Biserica Catolică. Cronica rimată de la Mânăstirea Prislop arată că Sfântul Nicodim s-a aşezat într-o peşteră pe Valea Jiului, la Surduc, deci lângă Mânăstirea Lainici.

Marea prigoană împotriva ortodoxiei româneşti declanşată peste toată Transilvania între 1750-1765, de apocaliptica împărăteasă a imperiului austro-ungar Maria Tereza, a ajuns până la Mânăstirea Lainici. Aşa cum dovedesc documentele vremii, generalul Bukow, în fruntea armatei sale, a distrus cu tunurile peste 300 de biserici şi mânăstiri ortodoxe, printre care şi Mânăstirea Lainici, care era situată la câţiva kilometri de graniţa cu Imperiul Austro-Ungar. În 1784, schimnicul Atanasie este trimis de la Tismana pentru a reînvia Mânăstirea Lainici. Aici acesta adună din nou o obşte de 30 de monahi. După moartea sa, între 1810 şi 1817, câţiva boieri din Târgu Jiu - Nicolae Brăiloiu, Răducanu Mărdănescu, Stanca Măldărescu şi Iosif Fărcăşescu, din Fărcăşeştii Gorjului - au construit actuala biserică de zid a Mânăstirii Lainici, care a fost sfinţită de către Episcopul Galaction al Râmnicului cu hramul ‘Intrarea în Biserică a Maicii Domnului’.

În Mânăstirea Lainici a stat ascuns Tudor Vladimirescu, deghizat în călugăr, deoarece era urmărit de turci pentru că luptase împotriva lor în războiul ruso-turc dintre anii 1806-1812. De aceea, în 1817 mânăstirea a avut de suferit, fiind devastată de turci; călugării au fost alungaţi, iar lui Maxim Monahul i s-a tăiat capul. După ce am pomenit de Schimnicul Atanasie, care a fost stareţ la Lainici, este vrednic de amintit marele stareţ – ‘Luceafărul Lainiciului’ - cum este numit de Sfântul Calinic de la Cernica, Cuviosul Irodion Ionescu. Cuviosul Irodion Ionescu a fost stareţ în Mânăstirea Lainici între 1854 şi 1900, cu câteva intermitenţe. El a fost adus de la Mânăstirea Cernica şi numit stareţ la Lainici de către Sfântul Ierarh Calinic, imediat după numirea sa ca Episcop la Râmnic.

Cuviosul Irodion i-a fost duhovnic în toată această perioadă. Se consemnează chiar, în viaţa Sfântului Calinic, cele două minuni pe care le-a acesta făcut în drum spre Lainici, la duhovnicul său. Primul război mondial, între 1916-1918, a fost nemilos faţă de Mânăstirea Lainici, distrugând-o complet; trupele germane au intrat cu caii chiar şi în biserică, făcând focul în ea şi profanând-o peste măsură. Chiar şi astăzi se mai păstrează în Sfântul Altar, scrijelite pe pereţi, numele unor soldaţi şi ofiţeri care au dormit acolo şi au profanat biserica. Au fost furate de către soldaţii germani toate odoarele de preţ, inclusiv clopotele. Arhiva mănăstirii, care era de 16 metri liniari, a fost arsă, după cum dovedesc documentele vremii. Cimitirul a fost devastat şi profanat, toate crucile fiind smulse şi călcate în picioare. După război nu se mai cunoşteau mormintele, ce au rămas neindentificate până astăzi.
În 1929 a fost trimis de la Mânăstirea Frăsinei un grup de 6 monahi, avându-l stareţ pe cuviosul Visarion Toia, care au ridicat din ruine mânăstirea, construind clădirile necesare şi introducând viaţa de obşte cu un regim ascetic sever, întocmai ca la Mânăstirea Frăsinei. Datorită seriozităţii, disciplinei duhovniceşti şi slujbelor care se săvârşeau aici, mânăstirea devine tot mai căutată de numeroşi credincioşi din împrejurimi. Duhul sfinţilor părinţi din vechime, ce au vieţuit aici, dinamiza viaţa duhovnicească.

După 1947, când vine la conducerea ţării regimul comunist, mânăstirea Lainici este lovită iarăşi fără milă. În această perioadă începe construirea căii ferate Bumbeşti - Livezeni, precum şi modernizarea drumului naţional, pe aceeaşi distanţă. Muncitorii care au executat aceste lucrări au devastat şi au afectat viaţa bisericească din mănăstire asemenea unor invadatori păgâni, ocupând toate terenurile mânăstirii şi amplasând aici barăci. Prin astfel de cruzimi a trecut mânăstirea Lainici până în 1957, când toţi cei care au ocupat abuziv cea mai mare parte a spaţiilor mânăstirii au părăsit, cu mare greutate, aceste locuri.

Din 1961 Mânăstirea Lainici este desfiinţată ca mânăstire independentă, rămânând cu titlul de ‘casă de oaspeţi’. Până în 1970 uşile bisericii au fost închise cu lacătul, nemaipermiţându-se să se săvârşească slujbe decât numai în unele duminici şi sărbători religioase. În 1975 a venit ca stareţ P.C. Arhimandrit Caliopie Georgescu, care a început să facă unele îmbunătăţiri în viaţa mânăstirii, favorizat fiind şi de politica vremii, care părea să fie mai blândă şi mai omenoasă. Astfel, după 1983, datorită novicilor care au început să se înmulţească, introduce din nou rânduielile ascetice monahiceşti, respectiv slujbele de la miezul nopţii şi nemâncarea de carne în obşte, lucru ce a dus la o viaţă duhovnicească îmbunătăţită.

După Revoluţia din 1989, ca urmare a afluenţei crescânde de credincioşi, în Mânăstirea Lainici se simţea nevoia unei biserici mai mari şi mai încăpătoare. În Duminici şi la marile sărbători religioase se făceau slujbe în aer liber. Noua biserică din Mânăstirea Lainici este inedită prin planul său arhitectonic, cuprinzând două biserici suprapuse. Acest lucru a fost impus pe de o parte de planul fizic al terenului, în pantă, acesta creând necesitatea unui subsol. Pe de altă parte, precum se cunoaşte, istoria bisericii creştine până în zilele noastre a cunoscut două perioade fundamentale: prima perioadă de la anul 1 până la anul 313, respectiv până la Edictul de la Milano al Împăratului Constantin cel Mare, perioadă a Bisericii din catacombe, în care s-a vărsat cel mai mult sânge şi au murit milioane de mucenici pentru Hristos, acesta fiind fundamentul şi temelia Bisericii Creştine; şi a doua perioadă, de la anul 313 până în zilele noastre. Asemeni împărţirii istoriei creştine în aceste două perioade fundamentale, tot astfel s-a împărţit şi planul arhitectonic al noii biserici.

Însă aspectul cel mai inedit al acestei catedrale este tematica iconografică, care se intenţionează, cu ajutorul lui Dumnezeu, să se realizeze. Astfel, biserica de la subsol va fi destinată Bisericii din catacombe, pictându-se viaţa creştinilor de la anul 1 până la anul 313, reprezentându-se majoritatea sfinţilor şi martirajelor cunoscute din istoria Bisericii şi din Sfânta Tradiţie. În pictura bisericii de deasupra, se vor marca cele mai importante momente din istoria Bisericii Creştine, cu cei mai reprezentativi sfinţi din toată lumea şi din toate timpurile. În prezent, în Mânăstirea Lainici vieţuiesc aproape 40 de monahi, îndrumaţi de Părintele Stareţ, Arhimandrit Ioachim Pârvulescu.

domeniu: 
categorie: