Prezentarea mănăstirilor Olteniei (III)

La 44 km. de Râmnicu Vâlcea, pe şoseaua spre Târgu-Jiu, la capătul unui drum ce se bifurcă spre nord, se înalţă Mânăstirea Hurezi, monument de arhitectură şi artă, înscris în lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO.
Este cel mai vast şi somptuos complex monahal din cele ridicate în sud-estul Europei la sfârşitul secolului al XVII-lea. Prin arhitectura, sculptura şi pictura sa, Mânăstirea Horezu constituie unul din cele mai reprezentative monumente ale epocii brâncoveneşti, perioadă de mare înflorire culturală în Valahia.

Structura complexului este realizată în stil renascentist, impunând o anumită simetrie pe axa est-vest: biserica mare în centrul incintei, paraclisul situat deasupra refectoriului şi în exterior - în partea de răsărit - Bolniţa, iar în partea de apus schitul ‘Sfântul Stefan’.

Pentru a completa structura nord-estică în formă de cruce, la nord a fost înalţat schitul ‘Sfinţilor Apostoli’, iar spre sud-est a fost ridicată Biserica ‘Sfinţilor Îngeri’.

Biserica principală a mânăstirii (catoliconul), având ca patroni pe Sfinţii Împaraţi Constantin şi Elena, a fost începută în 1690 şi terminată în 1692, conform inscripţiilor votive.

Lucrările s-au desfăşurat sub îndrumarea meşterului zidar Manea, a cioplitorului în piatră Vukasin Karadja şi a tâmplarului Istrate, ale căror portrete sunt zugrăvite în pictura exterioară a pronaosului. Pictura interioară, finisată în 1694, a fost realizată de un grup de zugravi sub îndrumarea artistului grec Constantin, stabilit în Valahia, fondatorul şcolii de pictură murală şi de icoane organizată la Horezu.

Pictura interioară (a pronaosului) dezvăluie un extraordinar registru inferior dedicat în întregime imaginilor votive: Constantin Brâncoveanu cu soţia şi cei unsprezece copii şi domnitorii valahi din vremurile mai vechi, Basarabii şi Cantacuzinii. O piesă remarcabilă este cadrul porţii de la intrarea în pronaos, sculptat în piatră, împodobit cu motive vegetale, model care avea să fie îndelung folosit mai târziu, în arta decorativă a secolului al XVIII-lea.

În 1753, stareţul mânăstirii, Dionisie Bălăcescu, a ridicat foişorul care-i poartă numele. Biserica principală de la Hurezi urma să fie necropola ctitorului şi a familiei sale, lucru neîmplinit deoarece, refuzând să-şi renege credinţa creştină, Constantin Brâncoveanu împreună cu cei şapte fii ai săi au fost decapitaţi la Istambul, iar trupurile lor au fost aruncate în apele Bosforului.

Cu multă greutate, Doamna Maria a reuşit să reccupereze trupul domnitorului, pe care l-a înhumat, în secret în Biserica ‘Sf. Gheorghe’ din Bucureşti.

domeniu: 
categorie: