Error message

  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; nodequeue_queue has a deprecated constructor in include_once() (line 1105 of /home/amosnew/public_html/arhiva/includes/bootstrap.inc).
  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; views_display has a deprecated constructor in require_once() (line 3139 of /home/amosnew/public_html/arhiva/includes/bootstrap.inc).
  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; views_many_to_one_helper has a deprecated constructor in require_once() (line 113 of /home/amosnew/public_html/arhiva/profiles/openpublish/modules/contrib/ctools/ctools.module).

Remember: Francesco De Sanctis

Comentariu realizat de Costin Tuchilă – În 29 Decembrie 1883 murea la Neapole, în vârstă de 66 de ani, Francesco De Sanctis, critic şi istoric literar, filosof şi om politic.

Era figura reprezentativă a criticii literare din secolul al XIX-lea, personalitate fără egal în domeniu. În 1870 şi 1871 apărea, în două volume, „Istoria literaturii italiene”, operă capitală, care depăşea tot ce se scrisese până atunci în domeniu, în Italia, atât prin concepţia asupra literaturii, derivată din pozitivismul veacului, cât şi prin analizele propriu-zise. „Istoria” lui De Sanctis se opreşte la primele decenii ale secolului al XIX-lea („Literatura nouă”), la poezia lui Leopardi. Perspectiva istoricului literar insistă asupra determinării istorice a faptului artistic, De Sanctis urmărind de fapt dezvoltarea literaturii pe trei planuri: social-istoric, etic şi estetic, în strânsă dependenţă. Scrisul său nu pare însă astăzi învechit, în ciuda determinismului pe care îl afişează în evoluţia ideilor şi a formelor literare. Spre deosebire de alţii, criticul italian nu face operă de erudit: el este interesat mai ales de idei, de raportul dintre conţinut şi formă, având adesea o perspectivă filosofică asupra faptului literar. Dar cele mai multe dintre analizele sale rezistă timpului, devenind texte clasice pentru cunoaşterea literaturii italiene.


1 francesco_de_sanctis Foto: Francesco De Sanctis

„Istoria literaturii italiene” excelează deopotrivă prin stil, multe dintre formulările lui De Sanctis fiind memorabile. Autorul avea o fluenţă aparte în expunerea ideilor, o limpezime stilistică, fiind străin de orice exprimare retorică. În plus capacitatea de identificare cu actul creator, trăsătură fără îndoială modernă, prin care îşi depăşea secolul.


2 Francesco_De_Sanctis 1856 1859 Foto: Francesco De Sanctis în perioada 1856 – 1859

Se născuse la Morra Irpina, în 28 martie 1817. Încercase, în tinereţe, să practice avocatura, pregătindu-se la şcoala abatelui Garzia. Dar adevărata sa vocaţie era cea de profesor, manifestată timpuriu. Preda istoria sacră la şcoala unchiului său, preotul Carlo Maria De Sanctis. „Viaţa mea – avea să spună De Sanctis amintindu-şi anii în care se dedicase elevilor săi – a fost o lungă iubire; eram adorat de ei şi îi adoram… fără prietenia lor frăţească aş fi murit de mult.” („La Giovinezza”).  În primăvara anului 1848, De Sanctis şi elevii săi sunt atraşi, la Neapole, de mişcarea revoluţionară. Este nevoit apoi să părăsească oraşul. În noiembrie 1849 se află la Cosenza, în Calabria, unde, după un an este arestat. Face aproape trei ani de închisoare. În 1853 se stabileşte la Torino dar refuză subvenţia acordată de guvern refugiaţilor politici. Predă literatură, cursul său despre „Divina Comedia” de Dante devenind foarte frecventat. La sfârşitul anului 1855 primeşte invitaţia de a ocupa catedra de literatură italiană la Politehnica din Zürich. Rămâne aici până în 1860. Reîntors în Italia, ajunge deputat în 1861, apoi ministru al Instrucţiunii Publice în guvernele Cavour şi Ricasoli. În această perioadă începe să lucreze la „Istoria literaturii italiene”. În 1872 este profesor de literatură comparată la Universitatea din Neapole şi îşi începe cursul cu celebra prelegere „Ştiinţa şi viaţa”. Demisionează în 1876, pentru a fi din nou ministru în perioada 1878 – 1880.


3 Storia_della_letteratura_italiana 

Alte scrieri: „Eseuri critice” (1849), „Închisoarea” (1851), „Eseuri critice” (1869), „Studiu despre Emile Zola” (1878), „Eseu despre Petrarca” (1883), „Studiu despre G. Leopardi” (1885).

domeniu: 
categorie: