Scriitorul Matei Gavril a încetat din viaţă

Joi 22 mai, a încetat din viaţă, la Spitalul Fundeni din Bucureşti, scriitorul Matei Gavril, în vârstă de 64 de ani.

Născut la Săliştea Nouă, judeţul Cluj, la 3 octombrie 1943, a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti. A lucrat în anii ’70– '80, ca redactor la revista „Luceafărul”. În ultima perioadă, era redactor la Editura Academiei Române.

A debutat cu versuri în revista „Tribuna” (1962) şi, editorial, cu volumul de poezii „Un copil loveşte cerul” (1968). A semnat şi cu pseudonimele Matei Albastru şi Matei Gavril Albastru.
Poet şi prozator, este autorul volumelor: „Glorie” (1969), „Pur” (1971); „Împărăţia” (1972), „Între floare şi fruct” (1974), „Noaptea definitivă” (1978), „Patria libertăţii” (1979), „Steaua nebunului” (1982), „Poveşti auzite de la bunicul meu” (1983), „Un spaţiu mai curat” (1991), „Pur şi alte poezii & alte referinţe critice” (2001), „Omnia 60 – Inedit 1” (2003).
„Evoluţia lirică a lui Matei Gavril depăşeşte nota autobiografică (din cartea de debut, n.n.) în volumele următoare, «Glorie», «Pur» ş.a.

Sunt dominante acum simbolurile coloristice, în special albastrul şi albul, în care pare a se concentra un univers cu coordonate bine delimitate, purtătoare ale unor atitudini reflexive în faţa întrebărilor vieţii. Gândul morţii, zădărnicia unor gesturi, existenţa însăşi, simţită ca mister, provoacă reacţii dintre cele mai diverse, de la elanul vitalist la supunerea faţă de pulsaţiile vieţii, la asumarea rolului de martor neutru al «marii treceri».

Nu departe de lirism, într-un anume sens, se situează şi romanele lui Matei Gavril, construite după formule asemănătoare: apelul la jurnal ca punct de plecare în investigarea unor destine.” (Liviu P. Bercea, „Dicţionarul general literaturii române”, E/K, 2005).

domeniu: 
categorie: