Sibienii sunt datori să-şi amintească de Ioan Slavici şi de Tribuna Sibiului

Tribuna Sibiului, sub conducerea lui Ioan Slavici (de la a cărui naştere se împlinesc în 18 ianuarie 2004, 156 de ani), a fost al treilea pilon de opinie al românilor transilvăneni. La 18 ianuarie 1848 s-a născut marele scriitor, publicist şi luptător pentru afirmarea drepturilor românilor transilvăneni, Ioan Slavici. Figura lui Slavici este cunoscută opiniei publice mai ales datorită scrierilor literare, romanul ’Mara’ constituind, pe lângă binecunoscutele sale nuvele, punctul central al interacţiunii scriitorului cu lumea iubitoare de beletristică. Cu toate acestea însă, Slavici se dovedeşte o personalitate marcantă în viaţa socială a vremii sale, făcând parte din elita intelectuală transilvană care lupta alături de fraţii ei de peste munţi pentru ’deşteptarea’ naţiunii, pentru afirmarea şi dezvoltarea învăţământului românesc, pentru drepturile românilor transilvăneni vizavi de conducerea imperială, pentru afirmarea ortodoxiei atât în spaţiul românesc, cât şi în ansamblul ţărilor ortodoxe.

În legătură cu aceasta din urmă, Slavici publica, folosind prilejul înfiinţării Facultăţii de teologie din Bucureşti, un eseu din care se poate remarca perspectiva naţională din care privea învăţământul teologic: ’suntem cel mai mare, cel mai bogat, cel mai cult dintre popoarele ortodoxe din Orient, suntem totodată acela care are cele mai multe merite pentru biserica ortodoxă. Se cuvine ca glasul nostru să fie hotărâtor pretutindeni, unde e vorba de soarta bisericii ortodoxe şi, dacă avem mândrie naţională, atunci trebuie să fim adânc jigniţi când ne vedem nesocotiţi’.

Sibiul, ca centru important de opinie românească, a cunoscut îndeosebi latura publicistică a marelui prozator, cotidianul politic Tribuna Sibiului apărând la 14/26 aprilie 1884 sub conducerea lui Slavici. Tribuna sibiană a fost ’gândită’ la Congresul studenţesc de la Putna din august 1871, acolo unde, într-un cadru din care făceau parte, pe lângă Slavici: Eminescu, Pamfil Dan, Ilarion Puşcariu, Dimitrie Comşa, (’tinerii’, cum se autointitulau), s-a pus la cale înfiinţarea unui cotidian românesc în interiorul Carpaţilor. Neavând suficienţi bani, ’tinerii’ se grupează iniţial în jurul Telegrafului Român, ziar care pregăteşte apariţia cotidianului sibian.

Perioada cuprinsă între anii 1884 – 1890, timp în care Slavici se găseşte la conducerea Tribunei, se dovedeşte a fi epoca de glorie a publicaţiei sibiene, însuşi apelul adresat în primul număr al apariţiei, intitulat ’Către publicul român’ vestind intenţiile dinamice ale celor care făceau parte din colectivul redacţional. Noul ziar doreşte să combată ’fără nici o rezervă orişice măsură, fie legislativă, fie administrativă’. Tribuna Sibiului, sub conducerea lui Slavici, devine al treilea pilon de opinie al românilor transilvăneni, alăturându-se Gazetei Transilvaniei, publicaţie braşoveană condusă de G. Bariţiu, precum si Luminatorului timişorean.

Slavici, prin publicaţia al cărei lider şi iniţiator este, intră în luptă directă cu administraţia imperială pentru promovarea şi apărarea învăţământului românesc, îşi alătură intelectualii grupaţi astfel în jurul Tribunei, stăruind pentru înfiinţarea de instituţii de învăţământ românesc, puse în slujba ridicării economice şi culturale a românilor transilvăneni. Astfel susţine, alături de G. Bariţiu, dezvoltarea Şcolii de fete din Sibiu, luptând pentru ’cuprinderea tuturor elevelor în internat, spre a fi permanent sub supravegherea factorilor educativi’. Acest lucru îi reuşeşte însă mult mai târziu, în cadrul institutului ’Ioan Otteleşteanu’ din Măgurele.

Tribuna sprijină pasivismul, tactică adoptată de Partidul Naţional Român, potrivit căreia românii transilvăneni nu participau la alegeri şi la viaţa parlamentară. Cu toate acestea însă, Slavici lansează proteste vehemente cu care se alătura luptei popoarelor din Imperiul Austro-Ungar împotriva introducerii în şcolile acestora a obligativităţii predării limbii maghiare, deşi ’învăţământul poporal’ era susţinut financiar de biserica românilor transilvăneni. Politica lui Slavici dusă de-a lungul şederii sale în fruntea Tribunei sibiene a fost o politică naţională, susţinută în acelaşi timp de o luptă continuă pentru iluminarea maselor româneşti transilvănene, sprijinind, alături de celelalte mari publicaţii din interiorul arcului carpatic, trezirea românilor de sub dominaţia austro-ungară prin afirmarea tot mai puternică a identităţii naţionale, prin coagularea în grupări din ce în ce mai solide a elitei intelectualităţii româneşti, prin asocierea în unele momente chiar cu populaţia maghiară, in lupta împotriva stăpânirii imperiale.

Tribuna sibiană îşi încetează apariţia la 16/29 aprilie 1903, la treisprezece ani de la părăsirea conducerii de către cel care i-a dat viaţă, predând ştafeta luptei naţionale Tribunei poporului din Arad. Slavici s-a dovedit astfel a fi unul dintre membrii marcanţi ai generaţiei ’tribuniste’, cotidianul la care a fost director un număr important de ani datorând numelui şi prezenţei marcante a lui Ioan Slavici, faima de cel mai important cotidian transilvănean.

Astăzi, la o distanţă atât de mare în timp de acele evenimente, ne aducem cu mândrie aminte de lupta purtată de marii oameni pe care spaţiul transilvănean a avut o­noarea să-i nască, un loc important în această panoplie ocupându-l, fără îndoială, scriitorul, publicistul, iluministul, patriotul Ioan Slavici, emblema fără de care Tribuna Sibiului poate că n-ar fi existat, însă existând, a primit strălucirea pe care doar o personalitate de talia lui Slavici i-o putea conferi. De asemenea, Sibiul îi datorează lui Ioan Slavici aducere aminte şi recunoştinţă pentru ceea ce a însemnat şi înseamnă pentru frumosul burg transilvănean figura unui mare om, ce ar trebui păstrată în galeria marilor personalităţi care i-au îmbogăţit de-a lungul timpului istoria, să ne aducem aminte şi să nu uităm niciodată.

domeniu: 
categorie: