Ştiţi cum să vă feriţi de boli? Azi: Anxietatea

Anxietatea este modalitatea de reacţie a oricărui om care se simte ameninţat. În momentul în care suntem într-o situaţie potenţial periculoasă sau anticipăm o asemenea situaţie, mai întâi simţim că ne e frică. Frica declanşează în corpul nostru un resort biologic care duce la secreţia de adrenalină. Adrenalina este un hormon care alertează întregul organism şi îl pregăteşte pentru fugă sau luptă, reacţii normale în caz de pericol. Astfel, devenim mai vigilenţi, inima ne bate mai repede şi pompează sânge cu presiune mai mare, respiraţia devine mai alertă, muşchii se încordează.

Cu alte cuvinte, în faţa unui pericol palpabil (un individ agresiv, un incendiu etc.), anxietatea este utilă iar adrenalina devine hormonul supravieţuirii.
Imaginaţi-vă însă că, stând in fotoliu, acasă, nefiind ameninţat de nici un pericol exterior, simţiţi dintr-o dată cum inima vă palpită, respiraţia devine agitată, muşchii se încordează şi vă încălziţi brusc, transpiraţi şi vă tremură mâinile, ameţiţi şi vă este greaţă, doar pentru că v-aţi gândit ca mâine aveţi şedinţă şi şeful o să ţipe la dumneavoastră. Dacă aceasta este reacţia pe care o aveţi acasă, unde e linişte, cum veţi face faţă întâlnirii de mâine ? Dar dacă acest lucru se repetă zilnic?

Anxietatea devine o problemă când este prea intensă sau durează prea mult prin comparaţie cu motivul care a declanşat-o. Modificările produse în corpul nostru de către adrenalină sunt inadecvate momentului şi persistente, devenind simptome ale anxietăţii care ne perturbă viaţa prin simpla lor prezenţă sau afectează felul în care funcţionăm în cel puţin unul din domeniile importante ale vieţii: familie, şcoală/serviciu, relaţii sociale.

Situaţiile în care anxietatea apare şi deranjează sunt altele decât pericolele palpabile exemplificate mai sus. Aceste situaţii se încadrează mai curând în stress-ul cotidian, pe care-l trăim cu toţii, mai mic sau mai mare în funcţie de perioada de viaţă pe care o traversăm, de vulnerabilitatea noastră la stress şi de abilităţile pe care le avem pentru a-i face faţă.

În adolescenţă, stress-ul este legat mai mult de performanţa şcolară şi de relaţiile sentimentale, la maturitate serviciul, plata facturilor şi grijile legate de copii sunt pe primul plan, iar vârstnicii, pe lânga acestea, au şi grija sănătăţii.
Stress-ul are efect cumulativ şi creşte starea generala de alertă a organismului. Simţurile se ascut gata să stoarcă şi mai multă adrenalină în cazul unui eventual pericol. Starea aceasta de tensiune interioară permanentă face ca incidente minore sa declanşeze adevarate atacuri de panică.

Rezistenta la stress a individului ţine atât de înzestrarea sa naturală cât şi de educaţia primită. Într-o familie în care cel puţin unul dintre părinţi este anxios, riscul copilului de a dezvolta o tulburare anxioasă este mai mare decât la populaţia generală. Acest lucru se datorează atât moştenirii genetice cât şi învăţării unor frici de la vârste fragede (frica de boală, de animale, de doctor, frica de a lua decizii importante, de a-şi asuma riscuri etc.).

Dincolo de rezistenta sau vulnerabilitatea la stress a fiecăruia, contează şi abilităţile de a gestiona stress-ul. Capacitatea de a ne rezolva problemele bine şi la timp ne fereşte de acumularea lor şi, în consecinţă, de stress. Alternarea efortului cu relaxarea previne suprasolicitarea şi creşte rezistenţa individului pe termen lung. Reţeaua socială, pe care ne-o construim singuri (prieteni, cunoştinţe), poate constitui un sprijin în momentele dificile. O altă abilitate importantă, care ţine de comunicare, este asertivitatea. În mare, asertivitatea este abilitatea de a ne apară drepturile cu curaj, în faţa celor pregătiţi sa ni le încalce, susţinându-ne punctul de vedere într-o manieră calmă şi nejignitoare.

Anxietatea ia forme multiple, numitorul comun fiind frica şi reacţiile corporale produse de adrenalină.
Oamenii au o sumedenie de frici. Fricile care se încadrează în categoria tulburărilor anxioase au fost grupate în câteva categorii mari.
1. Tulburarea de panică
2. Fobiile specifice
3. Fobia socială
4. Agorafobia
5. Tulburarea anxioasă generalizată
6. Tulburarea obsesiv-compulsivă
7. Tulburare acută de stress
8. Tulburare de stress post-traumatic
9. Tulburare anxioasă datorată unei afecţiuni medicale.

 Deşi neplăcută şi generatoare de probleme de tot felul, anxietatea nu pune viaţa în pericol. Ea se poate trata cu succes, dacă va adresaţi unui specialist, fie cu medicamente fie cu terapie comportamental-cognitivă.

domeniu: 
categorie: