Sverdlovsk, fereastra spre Siberia

Situată chiar la graniţa dintre Europa şi Asia, Regiunea Sverdlovsk ocupă părţile de mijloc şi de nord ale Munţilor Urali, precum şi marginea de vest a întinsei depresiuni a Siberiei de Vest. Printre cei 89 de subiecţi ai Federaţiei, este pe locul cinci după numărul de locuitori şi pe locul doi după volumul producţiei industriale. Ponderea populaţiei din oraşe depăşeşte 87%; este una dintre cele mai urbanizate zone ale Rusiei. Poziţia de lider în domeniul industrial se datorează în primul rând bogatelor zăcăminte de materii prime minerale. Baza industriei este formată de metalurgie care, în anul 2001, a sărbătorit aici trei secole de existenţă, şi de ramura extractivă. Aici, prin vechii Urali, se află mari întreprinderi, precum Combitatul Metalurgic din Nijni Taghil, “Uralmaş” din Ekaterinburg, Combinaul de îmbogăţire a minereului “Vanadiu” din Kacikanar, uzinele de aluminiu “Bogoslavski” şi “Uralski”.
Regiunea este locul de intersecţie a căilor importante de transport dintre estul şi vestul Rusiei: prin partea de sud trece “Transsib” - Magistrala Feroviară Transsiberiană. Compania aeriană ”Uralskie avialinii” este cea mai mare din întreaga zonă a Uralilor, cuprinzând 38 de direcţii de zboruri, inclusiv în 15 ţări ale lumii.

Date generale

·     data oficială de naştere: 17 ianuarie 1934;
·     suprafaţa: 195.000 kilometri pătraţi;
·     amplasare: regiunea este situată în Uralii Mijlocii, la graniţa dintre partea europeană a Rusiei şi cea asiatică;
·     vecini: la nord - Republica Autonomă Komi, la est - Districtul Autonom Hantî-Mansi (Siberia de Nord-Vest), la sud - Regiunile Kurgan şi Celiabinsk, precum şi Republica Autonomă Başkortostan, la vest - Regiunea Perm;
·     unităţi administrative: 73 de munucipii, 47 de oraşe, 99 de aşezări urbane şi 1886 de sate;
·     centrul administrativ: oraşul Ekaterinburg (în perioada sovietică - Sverdlovsk), cu 1.324.000 de locuitori; alte oraşe mari: Nijni Taghil (437.400 ), Kamensk-Uralski (207.800); Pervouralsk (165.400);
·     populaţia: 4,702 milioane locuitori; densitatea: 24 de oameni pe km pătrat, de 3 ori mai mult decât media pe ţară;
·     zăcăminte naturale: minereu de fier, nichel, crom, cupru, precum şi aur, platină, azbest şi bauxite; “samoţvetî” - pietre preţioase şi semipreţioase;
·     clima: continentală moderată, seamănă cu cea din zona centrală a Rusiei;
·     puncte de atracţie: călătorii cu caiac-canoe pe râurile montane, îndeosebi pe Ciusovaia; staţiuni şi baze de schi alpin; pescuit şi vânătoare; peşteri;
·     fauna: samur, râs, caprioară, berbec montan, lup, urs.

Scurt istoric

Simbolul regiunii Sverdlovsk este samurul, un animal de blană răspândit în zona nordică. Pentru prima dată, imaginea lui a apărut pe pecetea oraşului Verhoturie, înfiinţat în anul 1598. Efigia reflecta spiritul epocii în care începea explorarea bogăţiilor naturale din Urali şi apăreau primele cuptoare metalurgice. Iată de ce, astăzi, acest animal frumos figurează pe stema oficială a regiunii. Stând în poziţia verticală, el ţine în lăbuţe o săgeată galbenă, din aur - simbol al puterii de stat.
Dar adevărata istorie a ţinutului uralian începe în 1723 când, din ordinul ţarului Petru I, pe malurile râului Iset a început construcţia uzinei de prelucrare a metalelor care a fost bine apărată prin zidirea unor fortificaţii. Data de 18 noiembrie a aceluiaşi an, când a fost obţinută prima şarja de metal, este considerată data naşterii oraşului Ekaterinburg, numit astfel în cinstea Sf. Mucenice Ecaterina şi a împărătesei Ecaterina I. Oraşul a fost construit după standardele europene. În 1725, aici a fost înaugurată Monetăria Statului care a asigurat Rusiei timp de un secol şi jumătate monezi de cupru. Doar un an mai târziu a fost construită fabrica de tăiat şi şlefuit cristale şi pietre preţioase, care a devenit principalul furnizor de samoţvetî (pietre preţioase) din Urali pentru Sankt Petersburg şi capitalele europene. În 1781, Ecaterina a II-a a dăruit Ekaterinburgului statutul de oraş. Tot atunci prin aceste locuri a trecut “Tractul Moscovit”, care dincolo de Urali se numea “Marele Tract Siberian”. În sec. XIX, începând cu anii ’30, Ekaterinburgul se transormă în centru de construcţie a maşinilor-unelte (utilaje metalurgice, turbine şi motoare cu aburi).

Ekaterinburg

Centrul administrativ, Ekaterinburg (în anii sovetici - Sverdlovsk), este capitala Uralilor şi “fereastra spre Siberia”. A intrat în istorie nu numai ca oraş al construcţiei de maşini şi al ştiinţei, dar şi ca locul de detenţie şi execuţie a ultimului ţar rus, Nikolai al II-lea, şi a familiei lui. Tot aici a început cariera politică a lui Boris Elţîn, primul preşedinte al Rusiei post-comuniste.
În prezent, devenind un adevărat megapolis, Ekaterinburgul a căpătat, de asemenea, statutul de centru al Districtului Federal Urali, înfiinţat în anul 2000, din care fac parte şase subiecţi ai Federaţiei: patru regiuni (Sverdlovsk, Celiabinsk, Kurgan şi Tiumen) şi două districte autonome (Hantî-Mansi şi Iamalo-Neneţ), şi care este condus de Piotr Latîşev, reprezentantul plenipotenţiar al preşedintelui Rusiei. În ultimii ani, în oraş au fost deschise consulate generale şi reprezentanţe diplomatice, culturale şi de afaceri ale multor ţări. În prezent s-au ascuţit discuţiile privind retrocedarea vechii denumiri a regiunii - Ekaterinburg.

Guvernatorul

·     Guvernatorul Regiunii este Eduard Rossel, preşedintele Asociaţii Economice din Urali, membru al Consiliului Federaţiei până la decembrie 2001, academician şi constructor emerit al Rusiei. Este un om politic experimentat şi foarte activ atât pe plan local, cât şi pe cel federal.
·     S-a născut la 8 octombrie 1937 în satul Bor, regiunea Gorki. După absolvirea Institutului Minier din Sverdlovsk, a lucrat ca maistru la trustul “Taghilstroi”. Având vechimea de 27 de ani de munca în construcţii, spre sfârşitul anilor ’80 conduce centrala “Glavsreduralstroi”.
·     În 1991-92 a fost preşedintele Consiliului Deputaţilor al regiunii. Concomitent, între noiembrie 1991 şi noiembrie 1993, a ocupat postul de şef al Administraţiei Regiunii Sverdlovsk.
·     La 12 decembrie 1993 a fost ales membru al Consiliului Federaţiei.
·     La 28 aprilie 1994 devine preşedintele Dumei Regionale Sverdlovsk.
·     La 28 aprilie 1995 a fost ales guvernatorul Regiunii Sverdlovsk. În septembrie 1998 a fost desemnat membru al prezidiului Guvernului Federaţiei Ruse.
·     La 12 septembrie 1999 a fost reales guvernator.
·     Este căsătorit; are o fiică şi o nepoată.

Industrie şi relaţii externe

În structura industrială predomină siderurgia şi metalurgia neferoasă, îmbogăţirea uraniului şi a minereului de fier, precum şi construcţia de maşini. În domeniul extractiv, importanţă natională o au producţia de bauxite, minereu de fier, vanadiu, cupru şi pietre preţioase şi semipreţioase. Dintre ramurile construcţiilor de maşini, importante pentru regiune sunt producţia de tehnică blindată şi muniţii şi cea de utilaje grele pentru industria extractivă, chimică sau energetică. Au devenit cunoscute, de asemenea, tot felul de turbine, ţevi de oţel, excavatoare, feroaliaje, mase plastice, motociclete sau aparatură radioelectronică purtând marca firmelor din regiune. 35% din produsele industriale ale regiunii se exportă în peste 100 de ţări. Volumul de comerţ exterior depăşeşte 3 miliarde de dolari pe an. La rândul ei, regiunea importă maşini-unelte, cărbune, produse alimentare şi materii prime pentru producerea lor, produse de industrie petrochimică, mobilă, îmbrăcăminte, încălţăminte şi alte mărfuri de larg consum. În regiune sunt înregistrare peste 900 de întreprinderi cu participare de capital străin. (Agenţia de Ştiri, Informaţii şi Comentarii “Rusia la zi”)

Agenţia de Ştiri, Informaţii şi Comenarii “Rusia la zi” - CALENDAR 2004

domeniu: 
categorie: