Un martor rupe tăcerea: Vasile Milea a fost împuşcat şi strangulat la ordin

Rămăşiţele pămînteşti ale generalului Vasile Milea, ministru al Apărării Naţionale în decembrie 1989, au fost deshumate săptămîna trecută. Tot atunci, în criptă s-a găsit un borcan cu formol în care se afla inima defunctului.

Ioan T. Lazăr, ziarist şi membru al Academiei din Belgrad, este primul om de presă care a publicat iniţial o broşură, apoi o carte, despre moartea lui Milea, în care a dovedit că acesta nu s-a sinucis, aşa cum au spus autorităţile vremii, ci a fost asasinat.

Lansarea volumului s-a făcut chiar în comuna natală a victimei, la Lereşti. AMOS NEWS vă prezintă filmul morţii generalului, aşa cum a fost el descris de gazetarul Ioan T.Lazăr. De menţionat că anumite subtitluri aparţin redacţiei.

În noaptea de 21 spre 22 decembrie, generalul Vasile Milea şi-a inspectat trupele aflate în dispozitiv la Intercontinental. Iată ce declara generalul colonel Ion Hortopan:'Generalul Milea i-a dat ordin maiorului Roşca să străpungă baricada(ridicată de manifestanţi-n.n.) , dar să nu tragă şi să nu calce oamenii. Tancurile au fost aduse din ordinul comandantului Armatei I.

M-am apropiat de Ministerul Apărării Naţionale şi am raportat că nu e cazul să trimită tancuri, fiind un pericol. Mi-a răspuns că vor acţiona să străpungă baricada. Am intervenit direct la mecanicii conductori şi le-am spus să nu tragă şi să nu calce pe cineva.' O declaraţie similară a dat şi căpitanul Ioan Vătămănescu, ofiţer însoţitor: 'În dimineaţa zilei de 21.12.1989 am intrat în serviciu, motiv pentru care m-am deplasat la sediul M.Ap.N. , unde se afla generalul Vasile Milea.

De aici, împreună cu ministrul, ne-am deplasat la sediul fostului CC al PCR , în vederea participării generalului la mitingul ce se organizase pentru ora 12. În continuare, am rămas în fostul sediu al CC-ului pînă către miezul nopţii, cînd l-am însoţit pe generalul Milea , care a mers printre categoriile de forţe ce asigurau blocarea accesului către fostul sediu al CC al PCR dinspre hotelul Intercontinental.

Aici, generalul Milea s-a deplasat printre barajele de militari în termen , alături de care se găseau şi comandanţi de subunităţi , cărora le-a ordonat să nu tragă decît foc de avertisment, în sus. În jurul orelor 01,30 am revenit împreună cu generalul Milea în fostul sediu al CC. Eu am urcat la etajul patru, unde se afla secţia militară , iar generalul a urcat la etajul unu, unde se afla fostul cabinet 1.

La etajul şase , în camera adjunctului şefului de stat major al gărzilor patriotice , am moţăit împreună cu căpitanul Barbu Alexandru, şeful de cabinet al ministrului Apărării Naţionale. Ulterior, generalul Milea a urcat şi s-a odihnit într-o cameră aflată în apropierea imediată a biroului fostului secretar al CC, Ion Coman.

După ce căpitanul Barbu Alexandru l-a ajutat pe ministru să treacă la odihnă, m-a trezit pe mine , mi-a arătat uniforma în care urma să se îmbrace generalul la trezire, după care a plecat la sediul M.Ap.N. Eu m-am culcat într-o cameră apropiată, împreună cu alţi doi ofiţeri'.

Deci, în privinţa ordinului de a nu se trage în manifestanţi, versiunile concordă. Dimineaţa, generalul Milea a fost chemat la Ceauşescu pentru noi instrucţiuni. Căpitanul Vătămănescu a declarat: 'În jurul orelor 07.00 s-a primit un telefon , prin care se transmitea ordinul ca Vasile Milea să se prezinte la cabinetul 1. L-am trezit pe general, i-am raportat ordinul transmis şi l-am ajutat să se echipeze. În acest timp, generalul mi-a spus:' Băi copile, nu mai pot'. Era parcă mai îmbătrînit, datorită oboselii accentuate. Generalul a coborît la cabinetul 1, iar eu am rămas în acelaşi loc pînă în jurul orelor 09,30, cînd am fost strigat. Am alergat, m-am prezentat la generalul Milea, cu care am intrat în biroul colonelului Pîrcălăbescu, căruia i-a ordonat să ne lase singuri.

Rămas singur cu generalul, acesta, cu o voce sensibilizată, mi-a spus:'Copii, sînteţi tineri. Să vă creşteţi copiii. Eu nu pot să trag în popor.' După care, imediat, cu o voce fermă, caracteristică, generalul Milea mi-a spus că în cursul nopţii a dorit să discute cu căpitanul Barbu Alexandru, şeful de cabinet, dar nu a reuşit.

Dacă i se întîmplă ceva, mi-a ordonat să-i transmit căpitanului Barbu să pună la punct toate cheltuielile şi să asigure să-i parvină familiei nişte cecuri; să mă pregătesc să coborîm printre oameni şi să chem la ordinul său pe colonelul Pîrcălăbescu'. Generalul Milea nu a mai coborît printre ostaşii săi.

Cîteva minute mai tîrziu , el avea să se sinucidă în birou. Cel puţin aşa sună variata oficială. După fuga Ceauşeştilor, sinuciderea avea să fie transformată în asasinat. Autorii? Nimeni alţii decît gărzile prezidenţiale. Exceptînd faptul că asasinarea ministrului într-un moment de mare cumpănă ar fi dus la răscularea armatei, şi implicit la grăbirea sfîrşitului, ce foloase tactice putea aduce o crimă? Puse cap la cap, depoziţiile celor de faţă nu întrezăresc nici o clipă posibilitatea unei 'sentinţe prezidenţiale', ci mai degrabă sugerează o crimă ai cărei autori doresc s-o transforme în 'sinucidere'.

Declaraţia lui Vătămănescu:' Am ieşit din cabinet şi l-a strigat pe colonelul Pîrcălăbescu, lăsînd uşa deschisă. În timp ce acesta era căutat, generalul Milea a ieşit pe hol , cerînd o centură. În faţa sa se găsea un căpitan inginer din trupele de transmisiuni, care asigura legăturile cu fir. Ofiţerul i-a oferit centura şi a încercat să păstreze tocul cu pistolul, însă generalul Milea i-a ordonat să le lase, întrucît vrea să coboare, timp în care a sosit şi colonelul Pîrcălăbescu.

Eu m-am deplasat la toaletă, după care am aşteptat pe hol ca generalul Milea să iasă din cabinet, pentru a coborî printre oameni. În hol se aflau colonelul Pîrcălăbescu şi plutonierul Manole, iar în alte birouri, ale căror uşi erau deschise, alţi ofiţeri din secţia militară. În acest timp s-a auzit o împuşcătură înfundată în biroul colonelului Pîrcălăbescu. Însoţit de colonelul Pîrcălăbescu şi de plutonierul Manole, am alergat, am deschis uşa şi l-am văzut pe generalul Milea întins pe canapea, cu picioarele spre uşă, cu o rană sîngerîndă în partea stîngă a pieptului, iar pe biroul alăturat un pistol tip 'Carpaţi'. Iată şi alte declaraţii care contrazic 'varianta Vătămănescu'.

Căpitan Barbu Alexandru (şeful de cabinet pe care ministrul îl căutase zadarnic, deşi se afla la cîţiva metri distanţă): 'În momentul în care s-a auzit împuşcătura, eu mă aflam în spaţiul uşii dintre holul mare şi holul mic. Împreună cu plutonierul Manole, am fost primele două persoane care au deschis uşa biroului. În birou, în afară de generalul Milea, nu se afla nici o persoană. Generalul Milea Vasile era culcat pe spate, pe canapeaua dispusă în dreapta uşii, în paralel cu masa de consiliu, orientat cu capul spre fereastră şi picioarele spre uşă'.

'În legătură cu biroul colonelului Pîrcălăbescu Corneliu, fac precizarea că acesta avea o singură uşă de acces, care dădea într-un holişor comun cu încă trei birouri, în biroul imediat apropiat fiind în permanenţă două persoane, respectiv ofiţerul de serviciu de la gărzile patriotice şi adjutantul, în speţă plutonierul Manole'.

Iată ce spune colonelul Pîrcălăbescu despre ultima întrevedere cu Vasile Milea şi minutele imediat următoare:' Cînd am intrat în birou, generalul Milea mi-a spus:' Am primit ordin de la Nicolae Ceauşescu să trag în popor. Eu nu pot să dau ordin să se tragă. Doresc să rămîn singur să dau unele telefoane , după care cobor la unităţile militare. Spune-i lui Vătămănescu să fie prezent'.

Am ieşit pe hol, m-am dus din nou la coloneii Condrea şi Barbulea; nu le-am spus nimic din cele spus e de ministru, m-am uitat pe geam şi, după circa trei minute, am ieşit din biroul acestora, deplasîndu-mă către biroul meu. În acest timp am auzit o împuşcătură. Am strigat la Vătămănescu să vină să vedem despre ce este vorba. Am intrat în biroul meu imediat, eu şi alţi ofiţeri care erau pe sală. Generalul Milea se împuşcase în inimă'.

'Cînd am intrat ( în cabinetul nr.1 , să-i raportez lui Ceauşescu situaţia-n.n.), aveam impresia că totul s-a sfîrşit pentru mine, şi i-am spus ( despre sinuciderea generalului-n.n.)...

Ceauşescu s-a ridicat de la birou, a venit la mine ca să mă miroasă. Simţeam că nu mai sînt om. S-a apropiat de mine şi m-a întrebat: 'A lăsat ceva scris?' Am răspuns că nu. M-a întrebat dacă mie mi-a spus ceva. Am răspuns nu. Atunci, Elena Ceauşescu a zis: 'Un trădător'. Nicolae Ceauşescu a repetat: ' Un trădător'. Nu ştiam cum să ies mai repede din birou. Nicolae Ceauşescu a deschis uşa şi în hol erau Curticeanu şi Postelnicu. I-a spus lui Curticeanu să meargă cu mine. Curticeanu mi-a spus: 'Deşi mi-a fost un foarte bun prieten, este un mare trădător'. Într-o declaraţie dată ulterior, colonelul Pîrcălăbescu face precizări suplimentare legate de ultima discuţie avută cu generalul Milea: 'Cu un ton confesiv, pentru că eram în relaţii de amiciţie, mi-a spus următoarele cuvinte, fără ca eu să răspund în vreun fel:' Cornele, vreau să-mi fac cîteva însemnări, pentru a merge apoi jos, la unităţi. Să văd ce este jos. Vreau să-ţi spun cîteva cuvinte , pe care te rog foarte mult să le transmiţi soţiei şi copiilor , în cazul în care mi se va întîmpla ceva. Am primit ordin de la Ceauşescu să trag în popor... Acum, te rog să mă laşi singur să dau cîteva telefoane, după care vreau să merg jos. Spune-i lui Vătămănescu să fie prezent'. Nu am avut nici o replică. În momentul în care am închis uşa, am auzit discul telefonului 'scurt'. Despre convorbirile avute de generalul Milea în acele momente nu se ştie nimic. Să fie doar o stratagemă pe care o încearcă sinucigaşii care vor să păcălească eventualii martori? Ce rost avea atunci chemarea lui Vătămănescu? Şi apoi, unde sînt cele două carneţele în care generalul Milea îşi făcea însemnări, pe care colonelul Pîrcălăbescu le-a sigilat într-un plic, apoi le-a predat generalului Militaru? În ciuda eforturilor depuse, misterul dăinuie.

Concentrat, evenimentele s-ar fi petrecut astfel: după şedinţa cu dictatorul, generalul realizează că unica posibilitate de acţiune este masacrarea maselor de către armată. Împovărat deja de crimele de la Timişoara, el se decide pentru sinucidere. În acest scop, împrumută un pistol şi, după ce-i împrăştie pe nepoftiţi în cele patru vînturi, îşi trage un glonte în inimă.

Ofiţerii îl găsesc întins pe canapea, în comă. Acestea sînt, cel puţin, concluziile desprinse din dosarul de anchetă al Procuraturii Militare. Exceptînd neconcordanţa între locul unde se aflau colonelul Pîrcălăbescu, căpitanul Vătămănescu şi plutonierul Manole în momentul împuşcăturii, un amănunt neglijat vădit de anchetă este cel al găurii din spătarul scaunului aflat în birou, pe care se presupune că ar fi stat generalul.

Iată ce conţine, în principiu, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, întocmit abia în luna august 1990 de către căpitanul Dragomir Marin, din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Municipiului Bucureşti, serviciul Criminalistic:

(Fragmente)... ' În vederea efectuării constatării tehnico-ştiinţifice se pun la dispoziţie: -fotografii executate la data de 25.07.1990, ale scaunului pe care s-a aflat generalul colonel Milea Vasile'. În cuprinsul ordonanţei sînt formulate următoarele: -descrierea obiectului aflat în litigiu( scaun);-descriere orificiului de intrare şi de ieşire, cu precizarea dacă acestea au fost produse prin penetrarea unui proiectil de armă de foc şi direcţia din care s-a tras;- să se prezinte calibrul proiectilului.

La capitolul concluzii, raportul precizează: - 'Pe spătarul scaunului se remarcă un orificiu de intrare pe faţă şi de ieşire prin spate, creat de un glonţ de calibru mai mic de 9 mm. -Glonţul care a penetrat scaunul nu a fost tras direct, fapt pentru care nu se observă în jurul orificiului de intrare inelul de frecare. - Tragerea s-a făcut perpendicular pe spătarul scaunului'.

De ce s-a întocmit acest raport la aproape nouă luni de la moartea generalului? Firesc era ca studierea scaunului să se facă imediat şi concomitent cu restul anchetei. Dar, aşa cum se va vedea, nimeni nu s-a străduit să găsească glonţul ucigaş, iar biroul cu pricina a fost văruit la scurt timp. Manole Iulian, furier şef adjunct, aflat în imediata apropiere a biroului colonelului Pîrcălăbescu, a fost printre primii care l-au văzut pe generalul Milea după împuşcare.

El este cel care a dat telefon la cabinetul medical:' Fiind în anticameră, am asistat cînd a fost scos pe targă generalul Milea, care era acoperit cu o pătură. Abia după aceea am intrat în birou. Am constatat că că pe masă, care era dispusă în paralel cu canapeaua, fiind depărtată de aceasta de scaune, se afla un pistol model 74, tip 'Carpaţi'.

De asemenea, am văzut că unul dintre scaunele de pe latura dinspre canapea avea pe spătar , cam la circa 20 de centimetri de partea superioară, un orificiu care era înconjurat de o pată de culoare roşie, ce părea a fi de sînge. Apoi am ieşit din birou.

Nu cunosc cine anume a luat măsuri de conservare a obiectelor -corpuri delicte'. Din declaraţie rezultă limpede că furierul a văzut arma, ceea ce era firesc, iar poziţia generalului indica că s-ar fi sinucis pe scaun, apoi s-a mutat pe pat. Maioarul Haţeganu Virgil, ofiţer însoţitor al lui Ion Coman, a ajutat la transportarea rănitului la spitalul 'Elias'.

' Pe la orele 8.30-9.00 am auzit pe colonelul Pîrcălăbescu:' Repede, medicii!'. Au intrat două femei în halat alb . Ministrul era pe canapea, întins, însă eu nu am văzut arma cu care s-a tras. Am transportat victima la maşină ... apoi m-am înapoiat la birou.

...Căpitanul Dan Dănuţ Doru oţinuse o legitimaţie de acces din partea unei comisii a Frontului Salvării Naţionale şi aştepta la intrarea B, pentru a duce la etajul patru pe un anume Iliescu'. ...'A venit apoi la mine în birou un ofiţer cu gradul de colonel care mi-a transmis rugămintea colonelului Pîrcălăbescusă vin să-l ajut la conservarea obiectelor corp delict. Dînd curs rugăminţii, m-am deplasat la camera 621 unde, pe masa de consiliu, dispusă în paralel cu canapeaua, cam pe la mijlocul mesei, am găsit un pistol.

Lîngă pistol era tocul aferent. Am solicitat să se prezinte ofiţerul armurier, care ştia să mînuiască un asemenea tip de armă şi s-a prezentat un căpitan, nu-i cunosc numele. La indicaţia mea, ofiţerul respectiv a manevrat pistolul cu ajutorul unei batiste gîndindu-mă să prezerv aventualele amprente care s-ar găsi pe pistol.

Am sesizat, la manevrarea pistolului de către ofiţer, că exista cartuş pe ţeavă, lucru pe care l-am comentat cu toţi cei de faţă. De asemenea, am indicat să fie căutat tubul şi, în circa 2-3 minute, acesta a fost găsit la capătul dinspre uşă al camerei. La sugestia mea, ofişerul respectiv a introdus pistolul în toc, tocul fiind înfăşurat în batistă. Într-un alt plic au fost introduse două sau trei carneţele format mic şi un stilou , găsite în veston'.

Cînd elicopterul prezidenţial a decolat de pe acoperişul CC-ului, sutele de mii de bucureşteni adunaţi în Piaţa Palatului scandau 'Ole, ole, Ceauşescu nu mai e'. Da, într-adevăr, dictatorul fugise. Pentru el, clipele erau numărate. Nimeni şi nimic nu-l putea salva.

Steaua norocului, acea faimoasă stea în cinci colţuri care îl ocrotise un sfert de veac, îi voia acum pieirea. Moscova întorsese mîna cu degetul mare în jos. Revoluţia trebuia să biruiască. Tancurile ruseşti, spontane ca totdeauna, uruiau la frontiere. În ţară, ca niciodată, sute de ziarişti străini aşteptau. Ceauşescu ştia adevărul lui şi el va pleca în mormînt, secerat de gloanţe.

Generalul Milea ştia şi el un adevăr, dar murise cu numai două ore înainte, strivit de povara acestuia. La spitalul Elias, generalul Milea fusese depus într-o 'boxă' frigorifică. Acolo avea să stea o săptămînă. De fapt, cine şi de ce îl împuşcase?

Analizînd faptele, generalul nu-şi putea părăsi armata la greu. Nu era în firea sa, apoi Milea se impusese ca un om echilibrat, prea puţin emotiv. Ultima dată îşi văzuse familia luni seara. Venise într-o fugă. N-a vorbit mult. Doar atît:' Se întîmplă lucruri înfiorătoare'. Avea dreptate. Generalul primise rapoartele de la Timişoara. Ştia că armata a tras.

Ceea ce îi scăpase de la început, ţinea de alt capitol: oraganizarea. Cine se ascundea în spatele maselor dezlănţuite? Cine trăgea asupra unităţilor militare, că doar muncitorii nu aveau arme? În noaptea de 21 spre 22 decembrie, generalul a înţeles că şi Bucureştiul se pregătea de masacru, după scenariul Timişoarei. La Bucureşti armata urma să tragă , iar poporul avea să se afle la mijloc. Cel puţin asta era logica lucrurilor cît timp Ceauşescu se afla în CC.

Pe de altă parte, nici complotiştii nu stătuseră cu mîinile în sîn. Planul lor viza şi împărţirea puterii după liniştirea lucrurilor, ori, în acest scenariu, generalul Milea nu avea loc. Generalul Milea trebuia să dispară! Nu Ceauşescu avea interesul să-l ucidă. Asupra sinuciderii în sine există multe neclarităţi. Admiţînd că generalul Milea s-a împuşcat stînd pe scaun, după cum arată urmele, ce rost avea să se întindă pe canapea?

Mai putea face acest lucru , cînd doar la cîteva secunde după detunătură avea să fie descoperit în comă? Nu întîmplător, înmormîntarea lui Milea a avut loc abia pe 30 decembrie şi fără mare pompă. Nesiguranţa acelor zile a făcut ca trupul neînsufleţit al generalului să urmeze un drum lung şi sinuos, după cum aflăm din dosar...

' ... De la 22.12.1989 ora 14, pînă pe 24.12.1989, cadavrul a stat la morga spitalului Elias, în boxa frigorifică. În aceeaşi zi, cadavrul a fost transportat la Institutul de Medicină Legală Bucureşti, ...unde a stat sub pază militară severă pînă în ziua de 26 decembrie, cînd existînd avizul M.Ap.N, i s-a efectuat autopsia de medicul legist Şchiopu, în prezenţa procurorului militar, a profesorului doctor Beliş Vladimir .

O zi mai tîrziu, cadavrul a fost transportat sub escortă la Spitalul Militar Central unde a fost depus la morgă, în boxa frigorifică. Pe data de 28.12.1989, cadavrul a fost predat autorităţilor militare, fiind transportat mai întîi la Academia Militară, iar ulterior în comuna Lereşti, unde a fost înhumat. În cimitirul din Lereşti, generalul Milea şi-a găsit, în sfîrşit, odihna. Versiunea morţii generalului rămînea, în continuare, asasinatul.

La jumătatea lunii ianuarie 1990 a început ancheta. În nota de constatare din 4 iulie se descria experimentul efectuat cu pistolul Carpaţi pentru a descoperi eventualele urme de pulbere care rămîn după tragere:' La efectuarea unei trageri cu un singur cartuş cu pistolul 1974, calibrul 7,65 mm, pe mîna trăgătorului nu rămîn decît urme foarte vagi ale factorilor suplimentari ai împuşcăturii, respectiv granule de pulbere arsă şi nearsă, care dacă nu sînt depistate imediat, pe lor, dispar ca urmare a scuturării lor, acestea depunîndu-se prin cădere, nu forţat, ca să se înfigă în mînă'.

Singurul act complet aflat la dosar rămîne raportul medico-legal al autopsiei, efectuate de doctorul Dan Şchiopu 'Semne de violenţă, leziuni prin împuşcare a) soluţie de continuitate a tegumentelor la hemitoracele stîng, ventral, la 4 cm, medial faţă de mamelon... firele de păr din zonă nu prezintă nici una din formele de arsură; nu se constată urme de 'ştergere' a proiectilului'... b) examen intern... cavităţi pleurale : circa 3000 cm cubi sînge lichid şi parţial coagulat în cavitatea pleurală stîngă.

Pleurele cu rupturi corespunzînd topografic leziunilor de la tegumente şi peretele toracic, multiple rupturi pulmonare în lobul inferior... Aşadar, glonţul a făcut plămînul stîng ferfeniţă. Examinarea cordului pune în evidenţă rănirea superficială a miocardului, fără penetrare în cavitatea ventriculară(proiectilul a şters inima).

Concluziile raportului prezintă ca principală cauză a morţii hemoragia internă masivă. Concret, s-a tras cu o armă de calibrul 7-8 mm, dar nu cu ţeava lipită şi nici de la distanţă mare. Absenţa nitraţilor şi a nitriţilor la examenul chimic efectuat cu sulfat de difenilamină şi soluţia Greiess, pe o mănuşă de parafină(mulaj) , poate constitui o împrejurare negativă, în sensul că prezenţa lor ar fi trebuit să se constate obligatoriu, în cazul în care tragerea s-a făcut de către persoana care a decedat ulterior'

Cei care l-au cunoscut pe Vasile Milea ştiu sigur că acesta nu putea să se sinucidă. Politic, concluzia finală de sinucidere a generalului a fost cea mai nimerită. Aşa a vrut Dumnezeu: Revoluţia română să vină de la Răsărit.

Autorul anchetei jurnalistice despre moartea generalului Vasile Milea, gazetarul şi scriitorul Ioan T. Lazăr, a dezvăluit cotidianului ''Schimbul trei'' un aspect pe care foarte puţini îl ştiau, din care au rămas şi mai puţini, pentru că unii au fost ucişi ca să li se închidă gura pentru totdeauna: inima fostului ministru al Apărării Naţionale a stat la el în casă două săptămîni, într-un borcan cu formol.

Borcanul care a fost găsit săptămîna trecută la deshumarea rămîşiţelor pămînteşti din cimitirul de la Lereşti:'Eram prieten cu profesorul doctor Dan Şchiopu, omul care a făcut autopsierea cadavrului. El a văzut că glonţul doar ştersese inima, deci Milea nu a murit din cauza împuşcăturii. Fostul ministru a fost ştrangulat la Spitalul Elias cu un şiret.

Dan Şchiopu, care şi-a dat seama că este vorba de o crimă a scos inima cadavrului şi a pus-o într-un borcan cu formol, pe care i l-a dat Sorinei, una din fiicele decedatului. Ei i-a fost teamă să păstreze borcanul şi atunci l-am cerut să-l păstrez eu. Iniţial, ea n-a avut încredere în mine, pentru că nu mă cunoştea. În cele din urmă, la intervenţia doctorului Şchiopu, mi-a dat borcanul, pe care l-am ţinut fără să mai ştie nimeni altcineva la mine în apartament, sub pat.

După două săptămîni i l-am restituit şi am mers împreună cu mai mulţi prieteni, oameni de încredere la Lereşti, unde l-am îngropat la piciorul crucii. Nu ştiu cum a ajuns apoi borcanul în criptă. Îmi amintesc de faptul că în noaptea respectivă mi s-a făcut rău şi am ajuns în stare de inconştienţă la spital. Noaptea aceea ne-a costat pe toţi.

Nicolici a murit, profesorul doctor Dan Şchiopu a murit, iar lui Viorel Sîmpetrean i-a căzut tot părul de pe corp, inclusiv genele şi sprîncenele. De atunci, sînt un om bolnav. Lui Sîmpetrean i-au pus cultură de virus, iar nouă, celorlalţi, radiu. Sînt convins de două lucruri: generalul Vasile Milea a fost iniţial împuşcat şi apoi ştrangulat pentru că nu reuşiseră să-l omoare de la început, precum şi de faptul că ancheta care a fost acum redeschisă, va dovedi ceea ce eu şi familia lui ştim: fostul ministru al Apărării Naţionale nu s-a sinucis, ci a fost asasinat de cei care i-au luat locul lui Nicolae Ceauşescu.

domeniu: 
categorie: