Un an de la moartea regizorului Constantin Dinischiotu

Comentariu realizat de Costin Tuchilă – În urmă cu un an, în dimineaţa zilei de joi 19 iunie 2008, a încetat din viaţă, în locuinţa sa din Bucureşti, regizorul de teatru Constantin Dinischiotu, în vârstă de 81 de ani.

Născut la 11 mai 1927, la Bucureşti, Constantin Dinschiotu a urmat în perioada 1945 – 1949 cursurile Facultăţii de Litere şi ale Facultăţii de Drept din Bucureşti. Între 1947 – 1948 a fost regizor tehnic la Teatrul Sărindar al Mariei Filotti, apoi asistent de regie la Formaţiile artistice ale Armatei. În perioada 1950 – 1951 a urmat cursuri de perfecţionare la Academia de Film din Bucureşti. Asistent de regie, la începutul carierei, la Teatrul Naţional din Iaşi (1952 – 1953), a activat ca regizor şi director la mai multe teatre din ţară: Teatrul „Alexandru Davila” din Piteşti (1953 – 1958; 1967 – 1974), Teatrul din Valea Jiului, Petroşani (1958 – 1959), Teatrul din Constanţa (1959 – 1967), Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani (1974 – 1977), Teatrul Fantasio din Constanţa (1991 – 1994), Teatrul din Galaţi (1995 – 1996), Teatrul din Reşiţa (1996 – 1997), Teatrul „Bacovia” din Bacău (1999 – 2000). În perioada 1977 – 1994 a fost angajat ca regizor artistic la Radioteleviziunea Română.

c dinischiotu

Constantin Dinischiotu

Regizor dotat cu un simţ scenic excepţional şi vastă cultură teatrală, abordând cele mai diverse stiluri de teatru, Constantin Dinischiotu s-a impus prin spectacole de succes cu piese din repertoriul universal (de la Lope de Vega, Goldoni, Molière, Schiller la Brecht) dar şi cu texte de autori români clasici (V. Alecsandri, M. Eminescu, A. Davila, Delavrancea, Hasdeu, Caragiale), moderni (Mihail Sorbul, Camil Petrescu, Gib Mihăescu, Tudor Muşatescu, Mihail Sebastian, G.-M. Zamfirescu) şi contemporani. A montat deopotrivă spectacole de divertisment şi revistă. Fidelitatea faţă de textul dramatic, primatul textului, un adevărat cult pe care îl avea pentru identificarea şi păstrarea particularităţilor stilistice ale autorului abordat, l-au impus printre numele clasicizate ale artei regizorale din ultima jumătate de secol. Lui Constantin Dinischiotu i se datorează recuperarea unor autori şi piese uitate, dar de real interes pentru publicul contemporan, începând cu textele dramatice eminesciene până la autori ca Ion Luca („Femeia cezarului”, la Radio, 1999), A. D. Herz („Încurcă lume” la Teatrul din Turda), Petre Locusteanu („Funcţionarul de la Domenii” la Teatrul din Sibiu şi la Radio) etc. Un spectacol de mare succes regizat de Constantin Disnichiotu a fost „Topaze” de Marcel Pagnol, cu Grigore Vasiliu-Birlic, Ion Finteşteanu, Marcel Enescu (Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti, 1967). Printre spectacolele apreciate montate la Teatrul „Bacovia” din Bacău a fost, la începutul stagiunii 1999 –  2000, „Şambelan la viezuri”, fantezie dramatică de Puşa Roth după „Pagini bizare” de Urmuz, foarte bine primit atât de public, cât şi de critici. Pornind de la textul foarte coerent din punct de vedere dramatic al Puşei Roth, aflată atunci la debutul scenic, Constantin Dinischiotu a construit un spectacol îndrăzneţ, excepţional prin unitatea viziunii şi stil.

samb

Scenă din spectacolul „Şambelan la viezuri” de Puşa Roth

Regizorului Constantin Dinischiotu i se datorează debutul unor actori ca Liliana Tomescu, Constantin Codrescu, Ileana Predescu, Ştefan Iordache, Melania Cârje, Daniela Anencov, Radu Panamarenco, Anca Pandrea, Adina Popescu, Alexandru Georgescu, Nicolae Călugăriţa, Sorin Medeleni, Geo Popa.Constantin Dinschiotu deţine un veritabil record: aproape 80 de piese româneşti montate în premieră absolută. Printre autori: Valeriu Anania, Bogdan Amaru, George Astaloş, Aurel Baranga, Eugen Barbu, Ion Băieşu, Calistrat Costin, Dina Cocea, Ion Coja, Radu Cosaşu, Mihail Davidoglu, Lucia Demetrius, Sidonia Drăguşanu, Paul Everac, Aurel Felea, Laurenţiu Fulga, George Genoiu, Mihnea Gheorghiu, Dinu Grigorescu, Mihai Ispirescu, Cezar Ivănescu, Alexandru Popescu, D. R. Popescu, Petre Popescu, Tudor Popescu, Alecu Popovici, Puşa Roth, Octavian Sava, Valeriu Sîrbu, Alexandru Sever, I. D. Sârbu,  I. D. Şerban, Dinu Săraru, Petre Sălcudeanu, Coman Şova, Constantin Sincu, Virgil Stoenescu, Alexandru Ştefănescu, Nicuţă Tănase, Liviu Timbus, Sebastian Ungureanu, George Vasilescu, Petru Vintilă, Gheorghe Vlad, Alexandru Voitin.
„Pot să afirm: Sunt mulţumit de profesie! – mărturisea Constantin Dinischiotu în volumul omagial apărut în 2002, intitulat cu umor „L-a aşteptat pe Molière în gară…” În afară de operă, am abordat toate genurile şi marea mea bucurie a fost la Botoşani, unde, împreună cu Ion Olteanu, Constantin Piliuţă, Vida Gheza şi Teodora Dinulescu, am reuşit să aducem pe scenă, după 100 de ani, cu sprijinul eminescologului Marin Bucur, opera dramatică a marelui Eminescu.”
Teatrul Naţional Radiofonic îi datorează o serie lungă de spectacole de aleasă ţinută cu lucrări dramatice clasice şi moderne, din repertoriul românesc şi universal. Între altele, Constantin Dinischiotu a montat la Radio textele eminesciene „Decebal”, „Bogdan Dragoş” şi „Mira”, sub titlul „Întemeietorii” (14 ianuarie 1991). Un spectacol cu totul remarcabil este „Ţiganiada” (teatru radiofonic serial, mai 1992) cu Ovidiu Iuliu Moldovan, Florian Pittiş, Maia Morgenstern, Mircea Albulescu, Ion Haiduc, Gh. Cozorici, Silviu Stănculescu, Mitică Popescu, Adriana Trandafir, Monica Ghiuţă, Sorin Gheorghiu, Dan Damian, Valentin Teodosiu, Eugen Cristea în distribuţie.

domeniu: 
categorie: