Un modern de ieri: Giacomo Puccini

Comentariu de Costin Tuchilă – Secolul al XIX-lea, atât de important în istoria genului liric, se încheia cu „Tosca” de Puccini, jucată în premieră la 14 ianuarie 1900, la Teatrul Costanzi din Roma, cu Hariclea Darclée în rolul Floria Tosca. Deşi cu un limbaj îndrăzneţ în epocă, inovator, ceea ce de obicei conduce la respingere din partea unui public conservator, cum este îndeobşte cel al operei, „Tosca” s-a impus rapid, fiind montată după puţin timp la Scala din Milano, în acelaşi an, apoi la  Metropolitan din New York (1901) şi la Opéra Comique din Paris (1903).

Era un adevărat triumf al compozitorului care fusese de mult atras de acest subiect, văzând-o în 1889 pe Sarah Bernhardt în piesa „Tosca” de Victorien Sardou. Entuziasmul extraordinar trăit atunci nu se putuse însă materializa pentru că Puccini nu obţinuse drepturile de adaptare a piesei autorului francez. În acelaşi an, 1889, i se jucase fără succes, la Milano, „Edgar” după „La coupe et les lèvres” de Musset, reluată în variantă redusă (trei acte în loc de patru) la Ferrara, în 1892, cu oarecare succes.


puccini Foto: Giacomo Puccini

Giacomo Puccini avea însă un susţinător, pe editorul Ricordi, care îl remarcase de la prima lui operă, „Le Villi”, după Heine şi Gautier (1884), acordându-i sprijin financiar. Această încredere avea să se dovedească salutară pentru muzicianul care dovedea evidentă originalitate şi modernism, fără a produce însă şocuri de proporţii. Dimpotrivă, sub anumite aspecte, el venea într-o descendenţă firească din expresia consacrată a bel-canto-ului secolului al XIX-lea şi din dramaturgia muzicală verdiană.


tosca afis Foto: Afişul premierei operei „Tosca”, Teatro Costanzi din Roma, 14 ianuarie 1900

Era limpede pentru cei mai mulţi că succesiunea lui Verdi era asigurată la cote înalte, mai ales odată cu „Manon Lescaut”, a cărei premieră avea loc la Teatrul Regio din Torino, la 1 februarie 1893, cu opt zile înaintea premierei ultimei opere verdiene, „Falstaff” (9 februarie 1893, Scala din Milano). O întâmplare demnă de gloria operei în secolul al XIX-lea. „Manon”, pe un libret de Praga, Oliva şi Illica după Abatele Prévost, cucerea lumea, făcând din muzicianul de 35 de ani o celebritate. Se monta în acelaşi an la Buenos Aires, Rio de Janeiro, Madrid, Hamburg, în anul următor la Philadelphia, Lisabona, Budapesta, Londra, Praga, Montevideo, apoi la Varşovia, Mexico, New York, Atena. E drept – şi poate oarecum curios – mult mai târziu, în Franţa, la Nisa şi Bordeaux în 1906, la Paris abia în 1910.


turandot afis prem Foto: Afişul premierei postume a operei „Turandot” la Scala din Milano, 25 aprilie 1926

Revoluţionară a părut pentru unii, nu atât din cauza limbajului, cât datorită subiectului, „Boema”, numită „opera calicilor”, scrisă în deplin contrast cu sentimentalismul din „Manon”, aducând fără îndoială câteva noutăţi armonice şi de orchestraţie, fermecătoare prin sinceritatea tratării „scenelor de viaţă boemă” care îl inspiraseră pe compozitor. Libretul lui Giacosa şi Illica preia episoade din „Scènes de la vie de bohème” (1851), roman de Henry Murger. Desigur, subiectul era cel care îl plasa pe Puccini, la sfârşitul secolului al XIX-lea, printre moderni, pentru că el alunga, mai mult decât în celelalte lucrări, multe prejudecăţi şi în primul rând pe aceea, străveche, conform căreia un subiect contemporan, care nu mai are nici o încărcătură istorică sau mitologică, mai mult – cu personaje care deveneau astfel „excentrice” în ochii spectatorilor, nu este adecvat scenei lirică. Opera dirijată la premieră de Toscanini pornea nesigur dar avea să se impună relativ repede. Un destin relativ asemănător avea să aibă „Madama Butterfly”, impusă la Brescia, după eşecul de la Scala din Milano, din 1904. După şase ani, Puccini triumfa peste ocean, la Metropolitan Opera din New York, cu „La Fanciulla del West”, care îi avea în distribuţie pe Enrico Caruso şi E. Destinn, sub bagheta lui Arturo Toscanini. În 1918, la acelaşi teatru era montat tripticul de opere într-un act, „Il Tabarro”, „Suor Angelica” şi „Gianni Schicchi”, pentru ca „Turandot” după basmul dramatic al lui Carlo Gozzi, să rămână neterminată.


casa natala Foto: Casa natală a lui Puccini, Lucca, Italia

În 22 decembrie se vor împlini 150 de ani de la naşterea lui Giacomo Puccini. A murit din cauza unui cancer laringian la 29 noiembrie 1924, într-o clinică din Bruxelles.Festivalul Puccini care începe mâine la Opera Română este o iniţiativă excelentă, pentru că pe lângă „Tosca”, „Madama Butterfly” şi „Manon Lescaut” (aceasta din urmă într-o montare recentă), este programată o premieră cu „Boema” şi două veritabile restituiri: operele în concert „Le Villi” (17 noiembrie) şi „Edgar” (18 noiembrie), necunoscute publicului din România.

domeniu: 
categorie: