Ziua Naţională a Afganistanului

Afganistanul este o ţară din Asia centrală. Se învecinează cu Iranul la vest, Pakistanul la sud şi la est, Turkmenistanul, Uzbekistanul şi Tadjikistanul la nord, şi cu China în estul extrem. Aici sunt cea mai mare parte din Munţii Hindukush. Este una dintre cele mai sărace ţări ale lumii.

Afganistanul este o ţară fără ieşire la mare şi este situată în Asia Centrală. 75% din suprafaţă este acoperită cu munţi colţuroşi, care se centralizează în Munţii Hindu Kush, al doilea lanţ muntos ca mărime din lume. Multe vârfuri depăşesc 6100 m înălţime. Cea mai mare parte a restului ţării conţine câmpii aride, care flanchează miezul muntos în nord, vest şi sud. Podişul sud-vestic este în mare parte pustiu, nelocuit, majoritatea populaţiei concentrându-se în văile fertile din jurul oraşelor Kabul, Bamian şi Jalalabad.

 

În antichitate şi evul mediu, teritoriul Afganistanului a fost stăpânit succesiv de perşi, greci, parţi, sasanizi, arabi, mongoli, etc. Constituit în 1747 sub conducerea lui Ahmad Şah Durrani, statul afgan a fost supus de Marea Britanie în urma a două războaie (1839-1842 şi 1878-1880). După cel de-al treilea război anglo-afgan (mai-iunie 1919), Marea Britanie a recunoscut independenţa Afganistanului, proclamată la 28 februarie 1919. În perioda 1919-1929 au fost înfăptuite o serie de reforme din iniţiativa emirului Amanullah. În timpul celui de-al doilea război mondial, Afganistan îşi menţine neutralitatea declarată în 1939. La 17 iulie 1973 regele Muhammad Zahir Şah (1933-1973) este înlăturat, monarhia este abolită, iar Afganistanul se proclamă republică. La 27 aprilie 1978, în urma unei lovituri de stat, puterea este preluată de Partidul Democratic al Poporului (comuniştii), divizat în două facţiuni aflate în conflict. În ultimele zile ale anului 1979, U.R.S.S. invadează Afganistanul; preşedintele Hafizullah Amin este ucis, iar puterea este încredinţată lui Babrak Karmal. Invazia declanşează un lung şi sângeros război civil (1979-1990), în cursul căruia aproape şase milioane de afgani s-au refugiat în Pakistan şi Iran. La 4 mai 1986, Babrak Karmal este înlăturat, puterea fiind preluată de Mohammad Najibullah; guvernul sovietic, apreciind ca o greşeală invazia, semnează cu S.U.A. la 14 aprilie 1988 un acord, mediat de O.N.U., privind retragerea trupelor sovietice din Afganistan, operaţiune încheiată la 15 februarie 1989. Forţele mujahedinilor alcătuiesc un guvern în exil (23 februarie 1989), care continuă lupta. Najibullah încearcă o serie de tratative cu rebelii, dar ele eşuează, ceea ce duce la continuarea războiului civil. În urma presiunilor interne şi externe preşedintele Mohammad Najibullah a demisionat (16 aprilie 1992), punându-se astfel capăt regimului comunist din Afganistan. Cele mai mari grupări rivale ale rezistenţei (Hezb-i-Islami condusă de Gulbuddin Hekmatyar şi Jamiat-i-Islami condusă de Ahmed Shah Massud) au hotărât (24 aprilie 1992) crearea unui consiliu interimar pentru guvernarea ţării până la alegerile legislative. Neînţelegerile dintre cele două grupări s-au amplificat, provocând numeroase victime şi distrugeri materiale.

Principalele râuri sunt Helmand şi Kabul. Principalele râuri sunt: Amu Darya, având un debit de 1.400 m³/s, Hari (căruia nu i se cunoaşte debitul exact)- un râu ce străbate 1100 km pornind din munţii Afganistanului şi care dispare în deşertul Kara-Kum din Turkmenistan - Kabul sau Kabal, având o lungime de 700 km şi care dă numele său capitalei şi Helmand, cu un debit ce variază între 56 m³/s, pe timp de secetă şi 2000 m³/s pe timp de inundaţii, care şerpuieşte pe o lungime de 1150 km pe teritoriul afgan şi care se varsă în bazinul endoreic Sistan, un bazin închis, drenat de ape curgătoare fără legătură cu reţeaua hidrografică tributară mărilor şi oceanelor, practic un imens rezervor care, după amenajări hidrotehnice corespunzătoare, ar putea fi folosit pentru stocarea apei.

Afganistan are o climă continentală, secetoasă, cu patru anotimpuri distincte. Temperaturile variază puternic în funcţie de anotimp şi de regiune. Iernile aduc zăpadă, iar verile sunt calde şi secetoase. Toamna este moderată. Cantitatea medie de precipitaţii este de aproximativ 34 cm pe an şi scade în principal primăvara.

Produse importate: autovehicule, produse petroliere, produse textile.
Produse de export: gaze naturale, fructe şi nuci, covoare.

21% din forţa de muncă figurează în industrie. Industriile din bumbac, covoare ţesute de mână, ţesături de lână, încălţăminte, mobilă, rafinarea zahărului, conservarea fructelor şi industria artizanală. Exploatarea gazelor naturale, a cărbunilor şi a altor minereuri este în creştere, alături de fabricile de construcţii, printre care şi o fabrică de asamblare a autovehiculelor. Produsele chimice se obţin din gaze naturale şi există mai multe fabrici de ciment.

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective culturale din Afganistan:

Minaretul şi vestigiile arheologice de la Jam / Djam (2002).
Peisajul cultural şi vestigiile arheologice din Valea Bamyian (2003).

Fondat în anii 1920, Muzeul Naţional Afgan (Muzeul din Kabul) este un loc de păstrare şi de valorificare a articolelor afgane vechi de interes naţional şi cultural. Este o clădire cu două etaje în partea istorică a oraşului Kabul. Colecţia pe care o posedă era cândva cea mai importantă din Asia Centrală cu peste 100.000 de articole, care mărturiseau cultura mai multor milenii, însă în august şi septembrie 1996 muzeul a fost devastat de orânduirea talibană. În 2003, comunitatea internaţională a investit 350.000 $SUA ca să refacă clădirea şi să redeschidă acest muzeu. Pe 29 septembrie 2004 a fost re-inaugurat de preşedintele ad interim, Hamid Karzai, cu numai 2500 de articole.

Printre pisele de mare valoare păstrate în acest muzeu sunt cele din fildeş ca şi antichităţile din Cuşmir ale budismului primar şi mai apoi ale Islamului primar.

În noiembrie 2004, arheologii au descoperit un tezaur compus din peste 100 de lăzi, conţinând articole istorice ale muzeului, îngropate sub palatul prezidenţial şi în alte arii din apropiere, probabil, de personalul muzeului pentru a le feri de jaf. Între aceste articole se află şi o bogată colecţie de monede vechi de mii de ani, aproape din toate epocile şi civilizaţiile; mărturie clară a importanţei comerciale şi a antichităţii Kabul-ului. Până în prezent nu s-a reuşit încă realizarea unei catalogări a acestei colecţii.

Macheta noului Muzeu Naţional AfganGuvernului afgan i-a fost prezentat proiectul unei noi clădiri pentru adăpostirea Muzeului Naţional după concepţia arhitectului Hisham N. Ashkouri, preşesintele ARCADD, Inc.. Noul proiect cuprinde o Bibliotecă şi un Centru Cultural.

Afganistan înseamnă (cuvânt cu cuvânt) ţara afganilor şi s-a întemeiat la începutul secolului 19. Englezii au introdus primii denumirea ţara afgană, transformându-se mai târziu în Afganistan, denumire preluată şi de afgani. Cuvântul afgan nu se înţelege în sensul de cetăţean al Afganistanului, ci se referă în deosebi la poporul paştunilor (fiind denumiţi afgani numai în Persia şi India).

Numele Afganistan a fost folosit pentru prima oară în 1801 în tratatul de pace dintre Anglia şi Persia referitor la regiunile în care trăiau paştunii. O denumire foarte veche a regiunii unde astăzi se află Afganistan este Kabulistan. Pâna acum 2.000 de ani existau regi în Ghazna denumiţi Kabulschahi (regii din Kabul). Poetul Firdausi de la curtea sultanului Mahmod din Ghazna a scris acum 1.000 de ani foarte multe de Kabulistan (denumit şi Zabulistan).

Numele istoric cel mai cunoscut pentru această regiune este Khorasan.

Ambasadorul Afganistanului în România este Ziauddin MOJADEDI.

 

domeniu: 
categorie: