Ziua Naţională a Franţei

Pe 14 Iulie, Franţa îşi serbeaza ziua naţională. Ea sărbătoreşte cucerirea Bastiliei de către revoluţionari, în 1789.

Franţa, oficial Republica Franceză, este o ţară situată în Europa de Vest, dar care cuprinde şi diverse insule şi teritorii situate pe alte continente.

Dintre marile state europene, Franţa este cel mai vechi stat constituit în jurul unui domeniu regal, iniţial organizat în jurul regiunii Île-de-France a cărei capitală este Parisul.

 

Franţa este membră a Consiliului Europei, membră fondatoare a Uniunii Europene, a zonei Euro şi a Spaţiului Schengen. Este de asemenea unul din membrii fondatori ai Organizaţiei Naţiunilor Unite şi unul din cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de securitate ONU. Face parte şi din Uniunea Latină, Organizaţia Internaţională a Francofoniei şi din G8.

Republica Franceză este un stat unitar fiind o democraţie organizată ca o republică semi-prezidenţială. Este o naţiune dezvoltată având cea de-a cincea economie mondială în 2008. Valorile pe care aceasta le apără şi de care se simte foarte ataşată sunt exprimate în Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului.

Numele de Franţa provine de la denumirea latină Francia care înseamnă tărâmul Francilor. Francia desemna la origine o regiune din nordul Europei, populată, sau mai degrabă dominată de către poporul războinic germanic ce se numeau ei înşişi Franci. Astfel, Francia la origine nu avea o conotaţie geo-politică, ci mai mult geografică sau sociologică, similară cu termenele actuale Maghreb sau Balcani.

Prezenţa umană pe actualul teritoriu al Franţei datează încă de acum 1.800.000 de ani. De-a lungul timpului s-au dezvoltat o serie de culturi, printre cele mai cunoscute fiind cea de la Lascaux, fiind datată la 15.000 de ani î.Hr. Neoliticul apare cu 7.000 de ani î.Hr., iar la începutul secolului al IX-lea î.Hr. în regiune apar galii, un trib de origine celtică.

Frontierele Franţei moderne se suprapun aproape perfect cu cele ale vechiului teritoriu al Galiei, locuit de către gali. Galia a fost cucerită de către romani în secolul I î.Hr. aici dezvoltându-se o cultură galo-romană prosperă ce a adus Franţei un aport important de cultură latină.

Creştinismul a prins de asemenea rădăcini în secolele al II-lea şi al III-lea d.Hr.

Dificultăţile financiare, refuzul reformelor şi nerăbdarea poporului au condus la Revoluţia Franceză între 1789 şi 1799. Acest episod naşte în primul rând Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului şi duce la promovarea idealurilor de libertate, egalitate şi fraternitate. Monarhia absolutistă a luat sfârşit fiind înlocuită de una parlamentară la 3-14 septembrie 1789 care la rândul ei s-a încheiat la 10 august 1792.

Prima Republică a luat fiinţă la 21 septembrie 1792, prin editarea Constituţiei anului I avînd la conducere un guvern revoluţionar. La 22 august 1795 Constituţia celui de-al III-lea an a instaurat Directoratul, înlocuit prin Constituţia celui de-al VIII-lea an, 13 decembrie 1799 de către Consulat. Pe 18 mai 1804, în cel de-al XII-lea an al republicii, a luat fiinţă primul Imperiu sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. Acesta, în urma campaniilor sale militare a reuşit să controleze cea mai mare parte din Europa, puterea fiindu-i însă consumată de războaiele purtate cu Marea Britanie, Prusia, Austria şi Rusia.

Episodul se încheie în anul 1815 cu revenirea pe tron a Burbonilor.

În ciuda unei tentative de monarhie constituţională odată cu restaurarea monarhiei în 1815, tensiunile acumulate în timpul domniilor lui Ludovic al XVIII-lea şi apoi în timpul lui Carol al X-lea au condus la Revoluţia din 1830 în urma căreia Ludovic-Filip I, dintr-o ramură inferioară a familiei Burbonilor, a fost instaurat ca nou monarh şi era susţinut de burghezie. Opoziţia din partea suporterilor ramurii principale a familiei Burbonilor, a Bonapartiştilor şi a republicanilor a dus la Revoluţia franceză de la 1848 ce a instaurat un regim prezidenţial, a doua republică franceză.

În data de 2 decembrie 1851, preşedintele republicii, Louis-Napoléon Bonaparte, nepotul lui Napoleon Bonaparte, organizează o lovitură de stat în urma căreia este numit împărat sub titlul de Napoleon al III-lea. În timpul celui de-al doilea imperiu, Franţa cunoaşte o dezvoltare industrială puternică, bazată pe o economie liberală. În planul politicii externe, Franţa îşi asigură susţinearea din partea Regatului Unit în urma Războiului Crimeii ce îi permite să îşi alipească regiuni din Piemont (Nisa şi Savoia). În ciuda acestui fapt, unele acţiuni ale regimului îi aduc numeroşi opozanţi interni şi externi, iar decizia de a se angaja într-un război contra Prusiei, în 1870, a dus la căderea Imperiului în urma Bătăliei de la Sedan. Pierderea regiunilor Alsacia şi Lorena precum şi numeroasele indemnităţi cerute de către nou formatul Imperiu German au creat un resentiment naţional puternic.

În urma celui de al doilea război mondial, din data de 27 octombrie 1946 intră în vigoare cea de-A Patra Republică Franceză fondată după principiile celei de a treia republici. Instabilitatea guvernamentală datorată regimului puternic parlamentar cu un număr mare de partide precum şi problemele din Imperiul Colonial sub forma războaielor din Indochina şi din Algeria au condus la o criză ce a necesitat schimbarea constituţiei. În ciuda aceste instabilităţi şi a schimbărilor frecvente de guverne, Franţa a manifestat o coerenţă puternică în ceea ce a însemnat construcţia europeană, fiind printre principalii susţinători ai Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi apoi a Tratatului de la Roma ce a pus bazele Pieţei Comune. De asemenea dezvoltarea industriei nucleare a permis Franţei să desfăşoare o politică independentă în anii 1960.

Constituţia celei de-a cincea republici franceze din 1958, redactată sub influenţa lui Charles de Gaulle pune bazele unui sistem parlamentar ce se va dovedi mai stabil decât precedentul. Ulterior constituţia este modificată şi puterile preşedintelui sunt sporite astfel încât republica este considerată ca fiind semi-prezidenţială. Revoltele din mai 1968 au avut importante consecinţe asupra situaţiei social-economice şi culturale din Franţa. Din anii 1950 reconcilierea şi apoi cooperarea cu Germania i-au permis Franţei să joace un rol important în cadrul construcţiei europene, aceasta, în ciuda respingerii Tratatului Constituţional European în mai 2005, fiind considerată o ţară partizană conceptului de o Uniune Europeană puternic integrată din punct de vedere politic.

Politica externă a Franţei a fost puternic influenţată de caracterul de membru fondator al Uniunii Europene. De asemenea, Franţa este o membră activă în numeroase organisme internaţionale: Naţiunile Unite, OTAN, Organizaţia Mondială a Comerţului, Secretariatul Comunităţii Pacificului şi a Comisiei Oceanului Indian.

Este, de asemenea, membru asociat al Asociaţiei Statelor Caraibeene şi principalul membru al Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei. Găzduieşte sedii ale următoarelor organizaţii internaţionale: Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare, UNESCO, Interpol şi Biroul Internaţional pentru Greutăţi şi Măsuri.

Franţa este una dintre cele cinci ţări recunoscute oficial ca "State posesoare de arme nucleare" prin Tratatul de neproliferare nucleară, cu 350 ogive nucleare fiind a treia putere nucleară. Împreună cu armata Regatului Unit, armata franceză este una dintre cele mai dotate din punct de vedere financiar armate din Europa, împreună cele două ţări reprezentând 40% din cheltuielile militare ale UE. Franţa consacră armatei 2,5 % din PIB (un buget de 38 miliarde de Euro în 2006), în timp ce majoritate ţărilor UE consacră doar 1,5 % din PIB, conform datelor OTAN.

Relaţii bilaterale România - Franţa

Scurt istoric al relaţiilor diplomatice bilaterale

În perioada "Directoratului", după Revoluţia Franceză din 1789, diplomatul şi scriitorul Peysonnel a propus şi susţinut înfiinţarea unor reprezentanţe ale Franţei în Principatele Române: în 1795, Franţa îşi deschide un consulat general la Bucureşti şi, în 1798, un Consulat la Iaşi.

România şi Franţa au stabilit relaţii diplomatice la nivel de legaţie începând cu data de 8/20 februarie 1880. La 28 februarie/12 martie 1880, Aubert Ducros, primul trimis extraordinar şi plenipotenţiar al Franţei la Bucureşti şi-a prezentat scrisorile de acreditare. În baza principiului reciprocităţii, la 24 iulie/5 august 1880, Mihail Kogălniceanu a fost acreditat la Paris, în aceeaşi calitate.

La 29 noiembrie 1938, relaţiile diplomatice româno-franceze au fost ridicate la nivel de ambasadă.

În septembrie 1944, guvernul român a recunoscut guvernul provizoriu al generalului Charles de Gaulle, relaţiile desfăşurându-se la nivel de legaţie, iar de la 17 decembrie 1963, la nivel de ambasadă.

La 20 noiembrie 1991, a fost semnat Tratatul de înţelegere amicală şi cooperare între România şi Republica Franceză, care a intrat în vigoare la 21 octombrie1992.

II. Reprezentarea diplomatică:
Ambasade:
Ambasada României în Franţa
Ambasada Franţei în România
Consulate generale:

Consulate generale ale României în Franţa:
Strasbourg
Marsilia
Lyon.
Consulate onorifice:

Consulate onorifice ale României în Franţa:
Nantes,
Bordeaux
Nisa.
Brest
Consulate onorifice ale Franţei în România:
Braşov
Constanţa
Craiova
Timisoara
Relaţii politice

La 4 februarie 2008, Preşedintele României şi Preşedintele Republicii Franceze au semnat, la Bucureşti, “Declaraţia comună privind instituirea unui Parteneriat strategic între Franţa şi România”. La 22 aprilie 2008, a avut loc la, Paris, primul seminar interguvernamental româno-francez prezidat de cei doi prim-miniştri şi a fost lansată “Foaia de parcurs”, document menit să asigure mecanisme concrete de implementare a prevederile Parteneriatului strategic româno-francez, pentru următorii 5 ani.

Dialogul politico-diplomatic

Vizite la nivelul şefilor de stat:
- în România: 2008; 2006;
- în Franţa: 2009; 2006; 2005;

Vizite la nivelul prim-miniştrilor:
- în România: 2007;
- în Franţa: 2008; 2005;

Vizite la nivelul miniştrilor afacerilor externe:
- în România: 2007;
- în Franţa: 2009; 2008; 2005;

Vizite pe linie parlamentară:
- în România: 2006; 2005;
- în Franţa: 2009; 2005; 2007.

La data de 30 noiembrie 2009 volumul investiţiilor s-a ridicat la 2,1 miliarde Euro (pondere de 8,51% în totalul ISD), locul 4 în topul investitorilor străini din ţara noastră, după Olanda, Austria. şi Germania.

Marile grupuri franceze sunt prezente în toate domeniile esenţiale de activitate ale economiei româneşti: industria automobilului, telecomunicaţii, aeronautică, construcţii, sectorul bancar, industria alimentară etc.

Anul 2009 s-a caracterizat atât prin reconfirmarea interesului pentru dezvoltarea întreprinderilor franceze deja prezente în România (Renault-Dacia, Orange, Lafarge, Michelin, Alcatel, Bouygues, Danone, Eurocopter, Alstom, Veolia Water, Accor, Carrefour, Cora, BRD-Société Générale, BNP-Paribas, Colas, Vinci, Gefco, Geodis-Calberson) cât şi prin manifestarea interesului unor noi grupuri industriale şi a întreprinderilor mici şi mijlocii de a concretiza proiectele de investiţii şi parteneriate industriale, cu un puternic potenţial de dezvoltare a relaţiilor economice.

Cultură şi ştiinţă: Relaţiile cultural-ştiinţifice româno-franceze se derulează conform Acordului cultural (1967).  Totodată, există un Acord administrativ între Ministerul Culturii şi Cultelor din Guvernul României şi Ministerul Culturii şi Comunicării din Guvernul Republicii Franceze cu privire la conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului valabil pentru o perioadă de 5 ani, semnat la data de 15 iulie 2005.  Cu ocazia Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, de la sfârşitul lunii mai 2009, Ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi Ministrul Culturii şi Comunicării din Franţa au semnat un Acord de Colaborare în domeniul coproducţiilor cinematografice.

La Paris, funcţionează Institutul Cultural Român, iar în România, Institutul Francez (la Bucureşti) şi Centre culturale franceze la Iaşi, Cluj, Timişoara şi Craiova.

Cele 5 Alianţe franceze («Alliances Françaises») îşi desfăşoară activitatea la: Ploieşti, Piteşti, Constanţa, Craiova şi Braşov.

Educaţie: Primul acord interguvernamental privind învăţământul bilingv în România a fost semnat la 28 septembrie 2006, cu prilejul celui de-al XI-lea Summit al Francofoniei, la Bucureşti. Astfel a fost lansat un program menit să susţină învăţământul bilingv în România, să crească vizibilitatea liceelor bilingve şi să permită susţinerea bacalaureatului bilingv. Acest proiect implică deja 24 de licee bilingve şi va fi extins, până în 2010, la 30 de licee bilingve. Din 2008, ministerul român al educaţiei, în colaborare cu omologul francez, organizează bacalaureatul bilingv.

În plus, ministerul român al educaţiei şi Ambasada Franţei la Bucureşti, prin Serviciul de Cooperare şi Acţiune Culturală dezvoltă un proiect bilateral franco-român „TICE et Bilingue”, care de la sfârşitul anului 2008 are şi un site propriu: www.vizavi-edu.ro.

Există 13 filiale ale Asociaţiei Române a Profesorilor de limba franceză.

Lectorate: În anul academic 2009-2010, prin ordin de ministru au fost numiţi 7 lectori de limba franceză la: Academia de Studii Economice din Bucureşti, Universitatea din Bucureşti, Universitatea „Politehnica” Bucureşti, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, respectiv Universitatea de Vest din Timişoara. Pentru aceeaşi perioadă, Institutul Limbii Române a susţinut activitatea a 7 lectori de limba română la Université de Provence - Aix Marseille I, Université „Stendhal” de Grenoble, Université „Paul Valery” de Montpellier Université de la Sorbonne Nouvelle - Paris III, , Université de Sorbonne – Paris IV, Université de Saint-Etienne, Université „Marc Bloch” de Strasbourg.

Ambasada României organizează, din noiembrie 2005, cursuri de limba română pentru copii (preşcolari şi şcolari) sub genericul “şcoala romanească de duminică”.

Cooperarea în cadrul Francofoniei

Cooperarea bilaterală în domeniul francofoniei se derulează în baza:

Declaraţiei comune a Guvernului Republicii Franceze şi Guvernului României privind francofonia (semnată la Paris, la 20 noiembrie 2003);
Aranjamentului de cooperare administrativă între MAE român şi francez, care se derulează din februarie 2004 (semnat la 31 ianuarie 2004, la Paris);
Memorandumului cu privire la implementarea unui program plurianual de pregătire în limba franceză a administraţiei române (semnat la 1 iulie 2004, la Paris).
România a găzduit, în perioada 28 - 29 septembrie 2006, cel de-al XI-lea Sommet al Francofoniei, reuniune la cel mai înalt nivel, la care au participat şefii statelor şi guvernelor din ţările membre ale Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei. Lucrările Sommet-ul au fost precedate de reuniunea Asociaţiei Internaţionale a Primarilor Metropolelor Francofone (AIMF), de Consiliul Permanent al Francofoniei (CPF) şi Conferinţa Ministerială a Francofoniei (CMF).

Acordului interguvernamental privind învăţământul bilingv (acord semnat la 28 septembrie 2006, la Bucureşti, în perioada desfăşurării celui de-al XI-lea Sommet al Francofoniei);
La Bucureşti, funcţionează Biroul regional al Agenţiei Universitare Francofone (AUF) pentru Europa Centrală şi Orientală, înfiinţat în 1994. Douăzeci de universităţi din România sunt membre ale AUF, iar în cele 5 filiere francofone, studiază 1206 studenţi. Filierele beneficiază de 70 burse de perfecţionare. Majoritatea universităţilor româneşti sunt membre ale unor asociaţii cu caracter francofon, precum Asociaţia Universităţilor Francofone (AUF), Asociaţia Facultăţilor de litere şi ştiinţe umane a universităţilor de expresie franceză (AFELSH) sau Conferinţa Regională a Rectorilor Universităţilor Francofone membre ale AUF din Europa Centrală şi de Est (CONFRECO).

Elevii care provin din liceele cu secţii bilingve îşi pot continua studiile în cadrul Filierelor francofone din învăţământul superior, susţinute de Agenţia Universitară Francofonă prin Biroul regional pentru Europa Centrală şi de Est de la Bucureşti.

Cooperarea descentralizată.

Franţa constituie primul partener al României în ceea ce priveşte cooperarea descentralizată, cu peste 600 de relaţii stabilite la nivel local (înfrăţiri, relaţii de asociere, relaţii de colaborare, relaţii de prietenie, relaţii de cooperare şi relaţii de parteneriat). Pănă în prezent, au avut loc 3 ediţii ale Forumului cooperării descentralizate româno-franceze (Villefranche –de-Rouergue-2003, Cluj-Napoca- 2005 şi Nantes-noiembrie 2007).

Comunitatea românească din Franţa

Franţa nu recunoaşte minorităţile naţionale, în consecinţă nu există statistici în acest domeniu.

Conform datelor, neoficiale, din cei aproximativ 20.000 de cetăţeni români stabiliţi în Franţa, majoritatea locuiesc în regiunea Ile de France (Paris şi împrejurimi), în regiunea Alpes-Côte d’Azur (Marsilia şi împrejurimi) şi o mică parte în regiunea Rhône-Alpes (Lyon şi împrejurimi).

În Franţa, există asociaţii cu caracter cultural, social, umanitar, profesional, create pe baza Legii 1901, a căror funcţionare presupune existenţa unui nucleu de persoane care îşi propun scopuri asociative precise, non profit şi Asociaţii de prietenie în sistemul cooperării descentralizate, din care există posibilitatea să facă parte originari români sau nu.

Bisericile româneşti din Franţa: în Franţa, instituţia ecleziastică românească cu cel mai înalt rang este Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale, dioceză subordonată Patriarhiei Române din Bucureşti, care cuprinde parohiile şi mânăstirile româneşti din Marea Britanie, Irlanda, Franţa, Olanda, Belgia, Elveţia, Italia şi Spania şi Portugalia.

Mitropolit: Iosif (Joseph) Pop, consacrat ca arhiepiscop la 15 martie 1998, la Paris, şi ridicat la rang de mitropolit în anul 2001. Sediul Mitropoliei: 1, rue Général Leclerc, 91470 Limours, - proprietate privată a statului român, aflată în administrarea MAE.

Accesul cetăţenilor români pe piaţa forţei de muncă din Franţa

Franţa a decis să deschidă piaţa forţei de muncă pentru cetăţenii români de la 1 ianuarie 2007 pentru 62 de meserii, cu o poziţie în plus (ajutor sezonier agricol pentru culesul viilor) faţă de lista meseriilor deschise resortisanţilor din cele 8 NSM, începând cu data de 1 mai 2006. Domeniile sunt: construcţii şi lucrări publice, domeniul hotelier, restaurante şi alimentaţie, agricultură, mecanică, prelucrarea metalelor şi industrii diverse, comerţ şi vânzare, întreţinere (curăţenie).În reuniunea Comitetului interministerial pentru controlul imigraţiei (CiCi)* din noiembrie 2008 a fost discutata actualizarea listei meseriilor si domeniilor de activitate deschise resortisanţilor din NSM pe durata perioadei de tranzitie.Lista, care includea anterior 62 de meserii, a fost extinsă la 150.

domeniu: 
categorie: