Ziua Naţională a statului Vatican

Pe 22 Octombrie, micul stat Vatican îşi sărbătoreşte ziua naţională.

Vaticanul este un mic stat suveran al cărui teritoriu constă dintr-o enclavă în oraşul Roma, Italia. Întreaga ţară este de aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei, Papa, şi astfel poate fi considerat un stat ecleziastic în care funcţiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafeţei şi al numărului de locuitori. Este reşedinţa teritorială a Sfântului Scaun, entitatea instituţională reprezentată de către Papă, episcopul Romei şi prin urmare principala reşedinţă ecleziastică a Bisericii Catolice.

 

Numele locului este antic predatând creştinismul. Denumirea provine din limba latină Mons Vaticanus, Colina Vatican. Este parte a Mons Vaticanus şi a fostelor câmpuri Vaticane unde a fost construită Bazilica Sfântul Petru. Aici se mai află şi rezidenţa papilor numită Palatul Apostolic cu Capela Sixtină şi muzeele Vaticanului, dar şi cu multe alte clădiri. Zona nu a fost niciodată încorporată total în aglomeraţia urbană a Romei până la sfârşitul secolului trecut fiind separată de oraş de fluviul Tibru.

Şeful statului este papa, care pe lângă autoritatea supremă executivă, legislativă şi judecătorească este şi şeful guvernului. Aceasta este o monarhie electivă non-ereditară cu un suveran care exercită autoritate absolută, adică putere supremă legislativă, executivă şi judecătorească nu doar peste statul Vatican, dar şi peste Sfântul Scaun. Suveranul este ales pe viaţă în conclav de cardinalii sub 80 de ani. Subordonaţii săi principali din punct de vedere al conducerii statului sunt Secretarul de Stat, preşedintele Comisiei Ponficale pentru Statul Vatican şi guvernatorul statului Vatican.

În prezent Papa este Benedict XVI, născut Joseph Ratzinger în Germania. Tarcisio Bertone din Italia este Secretar de Stat. Edmund Cardinal Szoka, de origine poloneză, născut în America, este atât preşedinte al Comisiei Pontificale, cât şi guvernator. Szoka şi-a păstrat funcţia din timpul papei Ioan Paul al II-lea, fiind renominalizat în funcţie de succesorul acestuia.

Din motive istorice, conducerea statului are o structură unică. Cele mai importante persoane sunt Secretarul de Stat, preşedintele comisiei pontificale pentru statul Vatican şi Guvernatorul Vaticanului. Aceştia, ca toţi ceilalţi oficiali, sunt numiţi şi revocaţi de papa.În timpul sede vacante (vacanţei scaunului papal), Cardinalul Camerlengo, fostul Secretar de Stat şi fostul preşedinte al comisiei pontificale formează o comisie care duc la împlinire câteva funcţii ale şefului statului; în timp ce o altă comisie formată din Camerlengo şi trei cardinali (unul ales prin vot la fiecare trei zile din fiecare ordin al cardinalilor), îndeplinesc alte funcţii ale şefului statului. Toate deciziile luate de aceste comisii trebuie aprobate de Colegiul Cardinalilor.

Vaticanul are propriul oficiu poştal, supermaket, bancă (bancomatele sunt singurele din lume care folosesc limba latină), staţie feroviară, centrală generatoare de energie electrică şi casă de editură. Vaticanul îşi emite propriile monede şi timbre şi controlează prorpiul domeniu de internet (.va). Radio Vatican, postul oficial de radio, este unul din cele mai influente din Europa. L'Osservatore Romano este ziarul semi-oficial. Este publicat de laici catolici, dar conţine informaţii oficiale.

Aproape toţi cetăţenii Vaticanului locuiesc înăuntrul zidurilor vaticane. Cetăţenia este acordată în principal clerului, inclusiv înalţilor demnitari, preoţi, călugărite, precum şi faimoasei Gărzi elveţiene, forţă militară pe bază de voluntariat. Mai sunt aproape trei mii de muncitori laici care alcătuiesc majoritatea forţei de lucru, dar aceştia rezidează în afara Vaticanului.

Limba oficială este limba latină, lingua franca a Imperiului Roman, care a rămas în uzul Bisericii Catolice. Italiana şi - cu o mai mică amploare - alte limbi sunt folosite în general pentru conversaţie, publicaţii şi transmisiuni. Germana este limba oficală a Gărzii elveţiene.

Există şi o cetăţenie vaticană separată care împuterniceşte oficialii să călătorească cu ajutorul paşaportului vatican şi le oferă statut diplomatic în ţările în care sunt acreditaţi. La sfârşitul anului 2003, 552 de persoane deţineau cetăţenie vaticană din care 61 de cardinali, 346 alţi clerici, 101 membri ai Gărzii pontificale elveţiene şi 44 de alte persoane laice. Aproape toate aceste persoane deţin dublă cetăţenie, păstrându-o şi pe cea a propriilor ţări cât timp se află în serviciul Vaticanului. Majoritatea italienilor angajaţi la Vatican nu deţin cetăţenie vaticană.

Sfântul Scaun menţine relaţii diplomatice formale cu 174 de state suverane, Uniunea Europeană şi Ordinul din Malta; 69 din acestea menţin misiuni diplomatice rezidente permanente pe lângă Sfântul Scaun. Restul au misiuni cu acreditare duală în afara Italiei pentru că Sfântul Scaun nu acceptă acreditare duală cu o ambasadă localizată în Italia. Are de asemenea relaţii de natură specială cu Rusia (misiune cu un ambasador) şi Organizaţia pentru eliberarea Palestinei (birou cu un director). Sfântul Scaun menţine 179 de misiuni diplomatice permanente în afară (din care 106 sunt acreditate în state suverane).

Sursa: Wikipedia

Scurt istoric al relaţiilor diplomatice bilaterale

Primele tratative purtate de statul român şi Vatican, în vederea încheierii unui Concordat, au început în anul 1920, la solicitarea Vaticanului.

La 12 iunie 1920, Dimitrie C. Penescu îşi prezintă scrisorile de acreditare ca trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar pe lângă Sfântul Scaun.

La 22 decembrie 1938, Legaţia României a fost ridicată la rangul de ambasadă, revenindu-se, în 1940, la statutul de Legaţie.

Concordatul cu Vaticanul, care reglementează raporturile bilaterale, a fost semnat în 1927 şi a intrat în vigoare în 1929. Documentul a permis reorganizarea Bisericii Catolice de rit latin, garantându-se credincioşilor acesteia exprimarea libertăţii religioase, aşa cum fusese recunoscută, în Constituţia din 1923, pentru ortodocşi şi greco-catolici.

La începutul anului 1946, Nunţiul papal, Mons. Andrea Cassulo, a fost declarat "persona non grata". Prin Decretul nr. 151 din 17 iulie 1948, Concordatul a fost denunţat de către autorităţile comuniste.

La 1 decembrie 1948, guvernul de la Bucureşti a decretat "reunificarea cu Biserica Ortodoxă Română” a greco-catolicilor, act faţă de care Vaticanul a protestat din nou. Nunţiatura a interzis Bisericii Catolice din România să-şi alcătuiască statutul cerut de Legea Cultelor şi a determinat-o să protesteze împotriva exercitării de către Ministerul Cultelor a unor atribuţii prevăzute de această lege.

La 7 iulie 1950, relaţiile diplomatice cu Vaticanul au fost întrerupte.

La 5 ianuarie 1989, Patriarhul BOR, Teoctist, aflat la Roma în drum spre India, este primit într-o vizită particulară de Papa Ioan Paul al II-lea.

Prin Decretul Lege nr. 9/31decembrie 1989 al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, ca urmare a abrogării Decretului Lege 358/1948, Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică) a fost recunoscută oficial.

România şi Vaticanul au hotărât reluarea relaţiilor diplomatice la 15 mai 1990, primul ambasador al României prezentându-şi scrisorile de acreditare la 8 iunie 1993.

Din ianuarie 1998, în România, se revine la vechea tradiţie prin care Nunţiul apostolic la Bucureşti devine decanul corpului diplomatic.

Reprezentarea diplomatică

Ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, domnul Marius Lazurca, şi-a prezentat scrisorile de acreditare Papei Benedict al XVI-lea la 20 ianuarie 2007.

Nunţiul apostolic în România, monseniorul Francisco-Javier Lozano, şi-a prezentat scrisorile de acreditare Preşedintelui României în mai 2008. 

COOPERAREA BILATERALÃ

Dialogul politico-diplomatic

Vizite la nivel de şef al statului
- la Vatican: 1991, 1992, 1995, 2000, 2001, 2004, 2008 (septembrie)
- la Bucureşti: vizita Papei Ioan Paul al II-lea în perioada 7-9 mai 1999.

Vizite la nivelul primilor miniştri 
- la Vatican: 1998, 2001, 2007 (noiembrie), 2009.

Vizite la nivelul miniştrilor afacerilor externe
- la Vatican: 1990, 1997, 2000, 2005, 2008
- la Bucureşti: 1990, 1993, 2001, 2009. 

Vizite pe linie parlamentară
- la Vatican: 1997, 2000, 2007, 2009.

Dialogul ecumenic

Dialogul ecumenic, multiplicarea contactelor culturale şi a colaborării practice cu Biserica Romano-Catolică, constituie coordonatele principale ale cooperării dintre România şi Sfântul Scaun.

În perioada 7-14 octombrie 2002, a avut loc vizita la Roma/Vatican şi Milano a PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

La 30 mai 1999, a fost inaugurată Biserica Santa Maria Scala Coeli şi pusă la dispoziţia comunităţii ortodoxe române din Roma şi Lazio.

În februarie 2001, episcopul Vincenzo Paglia a oferit o biserică românilor ortodocşi din oraşul Narni.

Cooperarea sectorială

Colaborarea în domeniul medical

Programul Internaţional de combatere a HIV/SIDA şi formare de specialişti în chirurgie pediatrică este un plan de cooperare pe termen scurt, pentru implementarea Programului de stopare a răspândirii infecţiei HIV/SIDA. Acest program a fost susţinut de Spitalul "Bambino Gesu" (proprietate a Vaticanului), Ministerul Afacerilor Externe italian, PHARE- Lien.Progr. şi unele ONG-uri internaţionale. 

În anul 2001, s-a semnat Protocolul de înţelegere între Spitalul pediatric „Bambino Gesù” şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei din România, document ce prevedea realizarea unor programe de colaborare bilaterală în domeniul asistenţei sanitare pediatrice. Protocolul a fost reînnoit în anul 2005, prevăzându-se accesul tinerilor specialişti români la expertiza avansată pe care Spitalul vaticanez o deţine.

Colaborarea în domeniul cultural

Printre manifestările de anvergură realizate:

Organizarea expoziţiei "Monumenta Romaniae Vaticana", în Salonul Sixtin al Bibliotecii Apostolice (1996);
Acţiunile prilejuite de repatrierea la Blaj a osemintelor episcopului Ioan Inochenţie Micu Klein (1997);
Expoziţia "Un Bizanţ latin. Arta românească din anii 90" , Biserica Santa Maria del Popolo din Roma (1999);
Lansarea volumului " La Romania e la Santa Sede. Documenti diplomatici", în contextul împlinirii a 80 de ani de relaţii diplomatice între România şi Sfântul Scaun (29 mai 2000);
Prezentarea "Bibliei de la Blaj" la Sala Stampa Vaticana (29 mai 2001);
Organizarea expoziţiei "Ştefan cel Mare – punte între Orient şi Occident", în salonul Sixtin al Muzeelor Vaticanului (2004);
Expoziţia „Covoare Anatoliene din Transilvania. Secolele XVI-XVII” , la Accademia di Romania din Roma (aprilie 2005);
Expoziţia de icoane „Credinţă şi Artă” (2006);
Conferinţa „Religii seculare şi dictatura comunistă” (2007);
Conferinţa despre Diploma cavalerilor Ioaniţi (2008).

Ambasadorul României în Vatican este Diana Bubenek - Turconi.

Ambasadorul Vaticanului în România este  E.S. Monsenior Francisco-Javier Lozano.

domeniu: 
categorie: