Ziua Naţională a Ucrainei

Ucraina este o ţară în Europa Orientală. Are frontieră cu Rusia în nord-est, Belarus în nord, Polonia, Slovacia şi Ungaria în vest, România şi Republica Moldova la sud-vest, Marea Neagră şi Marea Azov la sud. Capitala Ucrainei este oraşul Kiev.

Ucraina este aşezată în estul Europei. Limite: Belarus în nord, Rusia în nord-est şi est, Marea Neagră în sud, Moldova, Polonia în vest. Ucraina are o climă în general temperat-continentală, cu veri lungi şi călduroase şi cu ierni cu ger şi viscole.

În Crimeea, datorită munţilor Jaila, clima are caracter sub-tropical umed. Ucraina are o populaţie numeroasă cu o majoritate de ucraineni (74%); ruşi 23%, bieloruşi, români, evrei, tătari. Circa 3 milioane de ucraineni trăiesc în afara graniţelor. Concentrarea maximă în regiunea Kievului (peste 50 milioane locuitori/km2). Rata natalităţii este de 11,5%, iar a mortalităţii este de 13,6%. Populaţia urbană este 70%.

Stabilirea de relaţii diplomatice, la 2 februarie 1992, a fost urmată imediat de înfiinţarea primei Ambasade române la Kiev, în locul Consulatului General, care a funcţionat în capitala ucraineană din 1971. În aprilie 1995 a fost deschis şi Consulatul General al României la Odessa. Cel de al doilea Consulat General al României în Ucraina a fost deschis în mai 1999 la Cernăuţi. În 1997, în urma unui proces complex de negocieri (au avut loc 35 de runde de negocieri), România şi Ucraina au încheiat două instrumente juridice capitale pentru cele doua state: Tratatul privind relaţiile de cooperare şi bunăvecinătate dintre România şi Ucraina, care a fost semnat la Constanţa, la 2 iunie 1997 şi un Acord Conex, încheiat prin schimb de scrisori ale miniştrilor afacerilor externe ai celor două state semnatare. Ambele instrumente au intrat în vigoare la 22 octombrie 1997. Prin aceste acorduri, cele două state şi-au asumat obligaţia de a încheia un tratat privind regimul frontierei de stat între ele, precum şi un acord pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale celor două state în Marea Neagră. Deşi aceste două documente au fost semnate, Ucraina nu şi-a respectat angajamentele iar diferendul, dintre aceste state a fost trimis spre soluţionare către Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga.

„Porţiunea iniţială de frontieră maritimă între România şi Ucraina a fost stabilită prin acord respectiv Acordul româno-sovietic din 1949, confirmat de acorduri subsecvente; aceste acorduri au forţă juridică obligatorie pentru Ucraina, în calitate de succesor al fostei Uniuni Sovietice (...)În conformitate cu dreptul internaţional, România s-a străduit să soluţioneze această chestiune a delimitării spaţiilor sale maritime în zona de nord-vest a Mării Negre pe calea negocierilor cu fosta Uniune Sovietică şi, după dispariţia acesteia, cu Ucraina chiar dacă pretenţiile avansate de partea ucraineană erau mult mai ambiţioase decât cele sovietice.Numai după ce a devenit evident că aceste discuţii erau sterile şi că prelungirea lor nu ar fi avut niciun scop, am decis să sesizăm Curtea cu această problemă”

Fragment din alocuţiunea lui Bogdan Aurescu la Curtea Internaţională de Justiţie,4 septembrie 2008

Nefiind ratificate nici de Marea Adunare Naţională nici de Sovietul Suprem al URSS, înţelegerile bilaterale (protocolurile şi procesele verbale din 1948, de predare ale ostroavelor Coasta-Dracului, Dalerul Mare, Dalerul mic, Maican, Limba de la Braţul Chilia şi Insula Şerpilor) semnate între România şi URSS, erau, din punct de vedere juridic neconstituţionale, şi contrarii prevederilor tratatului de pace de la Paris din 1947 semnat între România şi URSS, fiind astfel nule şi neavenite pentru dreptul internaţional. Astfel, se considera conform dreptului constituţional că de jure, frontiera de stat era pe talvegul braţului Chilia conform Tratatului de Pace de la Paris din 1947.

Devenind independentă, Ucraina a "moştenit" teritoriile sovietice situate la sud de talvegul braţului Chilia, precum şi poziţia diplomatică sovietică în ceeace le priveşte.

România a revendicat, începând cu anul 1996, aplicarea prevederilor Tratatului de Pace de la Paris din 1947, dar în 1997, NATO a sfătuit guvernul român să rezolve orice diferend teritorial cu Ucraina pentru a integra organizaţia. Prin urmare, această problematică a fost abordată în relaţia cu partea ucraineană în decursul mai multor runde de negocieri care s-au încheiat prin redactarea unui Tratat frontalier româno-ucrainean, numit "Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare", semnat la Constanţa în 2 iunie 1997, care a oficializat de jure apartenenţa a cinci din cele şase insule contestate la Ucraina (rămânănd în litigiu doar Insula Maican şi apele teritoriale din jurul insulei Şerpilor din Marea Neagră). Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare a intrat în vigoare la 22 octombrie 1997.

În 11 mai 2004, Ucraina a început lucrările de construire a canalului Dunăre - Limanul Conduc (pe braţele Chilia şi Bâstroe din Delta Dunării) şi la 26 august 2004 a fost oficial inaugurat primul tronson al canalului Bâstroe. După o perioadă în care lucrările de construire a căii de navigaţie au fost sistate, în luna noiembrie 2006, au fost reluate, pentru o porţiune aflată integral pe teritoriul Ucrainei fiind redată navigaţiei în luna aprilie 2007. Din momentul în care partea româna prin Ministerul Afacerilor Externe, a aflat de efectuarea acestor lucrări la canalul navigabil ucrainian, a efectuat unele demersuri în plan bilateral şi multilateral, pentru a sublinia impunerea unor masuri în concordanţă cu dreptul internaţional din partea Ucrainei. Demersurile României au fost fundamentate pe două aspecte foarte importante:

„Din punct de vedere al protecţiei mediului, Ministerul Afacerilor Externe a acţionat consecvent în sensul solicitării de a se respecta convenţiile internaţionale şi recomandările internaţionale pentru minimizarea impactului asupra ecosistemului Deltei Dunării. Poziţiile promovate de partea română sale sunt confirmate de studiile efectuate de către organizaţiile internaţionale (Secretariatul Convenţiei de la Berna, Secretariatul Convenţiei de la Ramsar, Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea”

„În ceea ce priveşte aspectele de navigaţie, Ministerul Afacerilor Externe a arătat că derularea lucrărilor pe braţul Chilia trebuie să fie conforme regimului frontierei pe de stat. De asemenea, a arătat că pe porţiunea Dunării de Jos trebuie avut în vedere regimul de navigaţie stabilit prin Convenţia de la Belgrad. Partea română consideră că se poate identifica o soluţie pentru aceste aspecte, însă concretizarea unor rezultate ale dialogului pe această temă prin încheierea unui acord privind navigaţia depinde, mai întâi, de soluţionarea componentei de mediu.”

Delimitarea frontierei maritime în Marea Neagră între România şi Ucraina conform deciziei CIJ.
Braţul şi golful Musura şi împrejurimile lor în 2010Delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive între România şi Ucraina în sectorul nordic al bazinului de vest al Mării Negre a făcut obiectul unui proces îndelungat de negocieri, desfăşurat în perioada 1967-1987, între România şi Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, fără ca cele două părţi să ajungă la un acord.

După anul 1980, o dată cu descoperirea de rezerve considerabile de ţiţei şi gaze naturale în Marea Neagră, interesul pentru această insulă a crescut mult. Convenţia O.N.U. asupra mării de la Montego Bay recunoaşte dreptul statelor să-şi extindă apele teritoriale la 12 mile, şi în zona de exclusivitate economică, la 200 de mile marine.

După anul 1990, au fost descoperite zăcăminte de petrol (10 milioane de tone) şi de gaze naturale (1 miliard m³) în apropierea insulei. Resursele naturale nu sunt semnificative, dar urmează să se facă prospectări în următorii 2-3 ani.

Companiile petroliere British Petroleum (BP) şi Royal Dutch Shell au semnat contracte de prospecţiuni cu Ucraina, iar compania Total cu România. Compania austriacă OMV (proprietara celei mai mari companii petroliere din România, Petrom) a semnat un contract cu un consorţiu format din Naftogaz Ukrainy şi Chornomornaftogaz pentru a participa împreună la licitaţia pentru concesionarea respectivei suprafeţe.

La data de 16 septembrie 2004, partea română a adus această dispută cu Ucraina în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) de la Haga cu privire la delimitarea platoului maritim dintre cele două ţări[1]. La 15 august 2005 România a depus un memoriu referitor la delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive din Marea Neagră. România a apelat la o astfel de sesizare unilaterală, după ce timp de şapte ani negocierile cu Kievul nu duseseră la nici un rezultat în ceea ce priveste delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive, precum şi statutul Insulei Şerpilor din Marea Neagră. Ucraina trebuia să-şi prezinte poziţia până la data de 19 mai 2006[2].

Zona în dispută cuprindea un areal de 12.000 km² deoarece partea ucraineană îşi fixase revendicările mult la apus de linia echidistantă între coastele sale şi cele ale României. Miza disputei româno-ucrainene a fost în primul rând strategică — accesul în apele teritoriale — şi economică — posibilitatea explorării şi, eventual, exploatării resurselor de hidrocarburi. Ambele părţi au declarat, înaintea pronunţării deciziei finale a Curţii, că o vor respecta, indiferent care va fi aceea.[3]

CIJ, prin decizia nr. 2009/9 din 3 februarie 2009 a acordat 79,34% din zona în dispută României, anume 9.700 km² cu o adâncime medie de peste 80 m, iar Ucrainei 20,26% din zona în dispută anume 2.300 km² cu o adâncime medie de 35 m[4][5][6] Prin decizia CIJ Insula Șerpilor rămâne în componenţa Ucrainei. Aceasta a fost a 100-a decizie a CIJ de la înfinţarea sa.

Geomorfologic vorbind, Canalul şi golful Musura sunt foarte recente: ele s-au format în prima jumătate a secolului XX, fiind atunci în componenţa României, prin aluvionare în dreptul ţărmului Cardonului situat, în secolul XIX, între delta braţului Chilia (iniţial mult mai mică şi situată mult mai la nord) şi Sulina. Acelaşi fenomen care a format golful Musura, astăzi îl umple transformându-l în mlaştină cu păpuriş, şi formează mai la răsărit o zonă lagunară pe cale de aluvionare, situată între ieşirea în Marea Neagră a braţelor Chilia şi Sulina, a căror evoluţie geomorfologică condiţionează traseul frontierei româno-ucrainene cât şi o parte din apele teritoriale din apropierea imediată a gurilor Dunării, până la linia delimitată la data de 3 februarie 2009 prin decizia nr. 2009/9 a CIJ de la Haga.

Un noi litigiu a apărut astfel după intrarea în vigoare a Tratatului româno-ucrainean de la Constanţa din 1997, deoarece aluvionarea naturală, colmatarea golfului Musura şi prelungirea canalului Musura spre sud constituie, conform poziţiei ucrainene, un motiv pentru a prelungi spre sud şi frontiera. În 2006, grănicerii maritimi ucraineni au balizat ceeace Ucraina socoteşte ca făcând parte din apele sale teritoriale până la digul Nord al braţului Sulina, dig care astfel, la răsărit de farul Nord, a devenit de facto frontalier. Partea română susţine însă că frontiera trece la echidistanţă între Ostrovul Limba şi malul sudic al golfului Musura, aşa cum erau în anul 1997 în momentul semării Tratatului frontalier de la Constanţa, apoi la echidistanţă de talvegul braţului Chilia-Stambulul Nou şi de digul Nord al braţului Sulina. Traseul care va fi adoptat de jure la rezolvarea acestui nou litigiu, va condiţiona atât apartenenţa noilor ostroave încă nedenumite, în proces de constituire în sud-estul ostrovului Limba şi între gura braţului Chilia şi cea a braţului Sulina, cât şi o parte din apele teritoriale din apropierea imediată a gurilor Dunării[11], până la linia delimitată la data de 3 februarie 2009 prin decizia nr. 2009/9 a CIJ de la Haga.

Vizite la nivel înalt
Ale Preşedintelui României în Ucraina
27-28 mai 1999 - Kiev şi Cernăuţi;
17-19 septembrie 2002 - Kiev şi regiunea Odessa
17 iunie 2003 – Cernăuţi (a fost semnat Tratatul privind regimul frontierei de stat)
23 ianuarie 2005, Kiev - participare la ceremonia de învestire în funcţie a omologului ucrainean
2 decembrie 2005, Kiev – participare la Forumul Comunităţii pentru o Opţiune Democratică.
2-3 februarie 2006 – Kiev şi Cernăuţi, vizită oficială. A fost semnat Protocolul privind constituirea Comisiei Mixte Prezidenţiale Româno-Ucrainene.
Ale Preşedintelui Ucrainei în România
2 iunie 1997 - Constanţa (a fost semnat Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare)
21 aprilie 2005 – Bucureşti, vizită oficială
Preşedinţii României şi Ucrainei s-au întâlnit şi în marja diverselor reuniuni internaţionale.

Vizite pe linie parlamentară
Ale delegaţiilor române în Ucraina
aprilie 1993, preşedintele Camerei Deputaţilori.
Ale delegaţiilor ucrainene în România
mai 1992, preşedintele Radei Supreme a Ucrainei
13 noiembrie 2003, preşedintele Radei Supreme a Ucrainei
Vizite la nivelul primilor miniştri

Ale Prim-ministrului României, în Ucraina
29 martie 1996 - vizită de lucru. Au fost semnate, la Ismail, acorduri de cooperare în domeniile transporturilor rutiere şi aeriene, ştiinţei şi tehnologiei, sănătăţii şi ştiinţelor medicale, relaţiilor consulare
Ale Prim-ministrului Ucrainei, în România
29- 30 ianuarie 2002 – A avut loc sesiunea a II-a a Consiliului Consultativ Interguvernamental Româno - Ucrainean de Colaborare Comercial-Economică şi un forum al oamenilor de afaceri români şi ucraineni
Vizite la nivelul miniştrilor de externe

Ale ministrului român de externe, în Ucraina
3 mai 1997, Kiev - parafarea Tratatului cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare între România şi Ucraina
27 noiembrie 2001, Kiev şi Cernăuţi
15 august 2002, Ialta
23 ianuarie 2005 - participare la ceremonia de învestire a preşedintelui ucrainean
2 decembrie 2005 - participare la Forumul Comunităţii pentru o Opţiune Democratică.
2-3 februarie 2006 - participare la vizita oficială în Ucraina a preşedintelui României
'Ale ministrului ucrainean de externe, în România'
3- 4 septembrie 1992
18-20 februarie 1999
18 februarie 2004
10 noiembrie 2005

Ambasadorul României în Ucraina este Traian Laurenţiu HRISTEA.


 

Ambasadorul Ucrainei în România Markiyan KULYK.

domeniu: 
categorie: