Publicat: 29 Mai, 2018 - 19:55

Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Conferinţa Naţională Unitate dogmatică şi specific naţional în pictura bisericească, ediţia a 6-a, marţi, 29 mai 2018, Palatul Patriarhiei din Bucureşti

Arta bisericească - un tezaur cultural naţional care trebuie conservat, îmbogăţit şi evidenţiat

În anul 2018, se împlineşte un secol de la Marea Unire din 1 decembrie 1918, când peste o sută de mii de români participanţi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia au proclamat solemn unirea Transilvaniei cu România, înscriind un nou moment de seamă în istoria poporului nostru, care s-a adăugat revenirii la Patria Mamă, în 27 martie 1918, a Basarabiei şi, în 28 noiembrie, acelaşi an, a Bucovinei, unire înfăptuită după lupte şi sacrificii umane şi materiale ale poporului român în Primul Război Mondial, pentru realizarea idealului unităţii naţionale.

Ne întrunim astăzi în Aula Magna "Teoctist Patriarhul" a Palatului Patriarhiei, pentru lucrările Conferinţei Naţionale Unitate dogmatică şi specific naţional în pictura bisericească, ediţia a 6-a, organizată de către Comisia de Pictură Bisericească a Patriarhiei Române, ediţie dedicată Patrimoniului Cultural Bisericesc, ca tezaur spiritual al identităţii neamului românesc, ca expresie vizuală şi palpabilă a culturii româneşti creatoare.

Patrimoniul cultural al României este unul dintre cele mai valoroase bogăţii pe care încă le avem. El creează punţi între generaţii trecute, prezente şi viitoare, este sursă de inspiraţie religioasă şi artistică, o atracţie pentru pelerini şi turişti, contribuind, în timp, şi la o dezvoltare economică. Însă, multe dintre aceste opere de artă şi creativitate umană, care au transmis frumosul de-a lungul secolelor, sunt din ce în ce mai fragile. Supravieţuirea acestor opere de artă bisericească depinde de grija şi investiţia pe termen lung în conservarea, restaurarea şi întreţinerea lor.

Patrimoniul nostru cultural românesc este, în mare măsură, un patrimoniu cultural religios. Biserica Ortodoxă Română deţine un însemnat patrimoniu cultural mobil şi imobil. Peste 60% din monumentele istorice din România (categoriile A şi B) sunt monumente bisericeşti: catedrale, biserici de mănăstire, biserici parohiale, biserici de lemn ale comunităţilor rurale, capele de cimitir, paraclise şi biserici bolniţă, aparţinând unor vechi ansambluri monastice. Unele dintre acestea sunt înscrise în lista patrimoniului mondial UNESCO, mai precis: bisericile din Moldova cu pictură exterioară: Arbore, Humor, Moldoviţa, Pătrăuţi, Voroneţ, Suceviţa, Probota, biserica Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, Mănăstirea Hurezi şi unele biserici de lemn din Maramureş.

Muzeele, colecţiile bisericeşti, precum şi centrele de ocrotire, depozitele care aparţin mănăstirilor, parohiilor sau centrelor eparhiale adăpostesc o bogată zestre de patrimoniu cultural mobil: icoane, obiecte şi broderii de cult, carte veche, piese de mobilier, documente istorice, material arheologic.

Ediţia a 6-a a Conferinţei Naţionale a pictorilor bisericeşti adună laolaltă experţi sau specialişti din domenii diferite, fiecare cu specificul respectiv, dar care au acelaşi numitor comun - preocuparea pentru conservarea şi evidenţierea acestui patrimoniu. De aceea, lucrările acestei conferinţe sunt organizate pe secţiuni, fiecare având ca obiect un anumit domeniu de activitate: Restaurare, Arhitectură, Istoria artei şi Pictură. În acest fel, este pus în evidenţă specificul fiecărui domeniu, pe de o parte, iar pe de alta, mai ales în ceea ce priveşte calitatea de patrimoniu religios, este subliniată conlucrarea tuturor acestor specialişti într-un ansamblu arhitectural coerent, menit să asigure o gestionare riguroasă a activităţilor de creaţie - în pictură şi arhitectură - respectiv de conservare şi valorificare a clădirilor şi obiectelor de patrimoniu existente în unităţile de cult, lăcaşuri sfinte sau muzee. 

Această exigenţă organizatorică decurge firesc din funcţionalitatea specifică artei bisericeşti în general, artă care are în primul rând scopul de-a comunica un conţinut spiritual (biblic şi dogmatic-teologic) şi de-a edifica, prin viaţă liturgică, sufletele credincioşilor în comuniunea lor cu Dumnezeu. 

Arta bisericească sau arta sacră reprezintă limbajul credinţei Bisericii, exprimat prin culoare, piatră, marmură, lemn sau prin alte imagini materiale ale evlaviei poporului nostru din generaţie în generaţie, ca mulţumire şi preamărire aduse lui Dumnezeu, izvorul vieţii şi al bucuriei veşnice. 

Această artă impune o atitudine sau o responsabilitate deosebită din partea artistului chemat să-şi însuşească conţinuturile spirituale pe care trebuie să le exprime vizual în relaţie cu persoana sfântă pe care o pictează în icoană sau căreia îi înalţă un lăcaş de cult ca spaţiu de întâlnire a oamenilor cu Dumnezeu şi cu sfinţii Lui. De aceea, este cu atât mai necesară cunoaşterea reciprocă a celor care creează, conservă şi restaurează valori artistice patrimoniale. În acest sens, conlucrarea dintre preot, arhitect şi pictor, de exemplu, în realizarea unui ansamblu monumental valoros este o necesitate şi un act de responsabilitate. 

Această sinergie constituie, de altfel, şi scopul acestui eveniment dedicat artei bisericeşti şi patrimoniului cultural naţional, mai ales în acest An omagial al unităţii de credinţă şi de neam sau Centenarul Marii Uniri din 1918.

Felicităm pe organizatori şi binecuvântăm pe toţi participanţii, cu speranţa că această Conferinţă Naţională a artiştilor bisericeşti va constitui un prilej de intensificare a misiunii Bisericii Ortodoxe Române privind conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului său cultural, ca fiind un tezaur nestemat moştenit de la înaintaşi, dar care trebuie conservat, îmbogăţit şi evidenţiat permanent.

DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române