Publicat: 14 Februarie, 2018 - 11:41

Insuficienta descriere a faptei nu atrage anularea procesului verbal de contravenţie, ci are drept consecinţă doar nulitatea relativă a actului - Recurs în interesul legii, promovat de Avocatul Poporului la I.C.C.J. 

Avocatul Poporului a promovat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie un Recurs în interesul legii referitor la interpretarea şi aplicarea art. 16 şi art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, modificată şi completată, în sensul de a stabili dacă descrierea insuficientă a faptei echivalează cu lipsa menţiunilor privind fapta săvârşită, atrăgând astfel nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie sau echivalează cu neîndeplinirea cerinţei privind descrierea faptei contravenţionale şi atrage nulitatea relativă. În opinia Avocatului Poporului, insuficienta descriere a faptei în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei atrage incidenţa art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, respectiv nulitatea relativă.

Promovarea Recursului în interesul legii s-a datorat faptului că în practica judecătorească au existat orientări jurisprudenţiale diferite. Unele instanţe au apreciat că cerinţa agentului constatator de a realiza o descriere în concret a acţiunii sau inacţiunii autorului faptei săvârşite are o natură imperativă, întrucât în lipsa unei descrieri corespunzătoare a faptei, instanţa nu poate exercita controlul de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal, raţiunea instituirii ei fiind aceea de a permite instanţei de judecată cercetarea legalităţii actului constatator, prin stabilirea faptelor materiale şi verificarea încadrării juridice. 

Prin urmare, în lipsa menţiunilor privind fapta săvârşită se înţelege şi descrierea insuficientă a faptei, care permite verificarea aspectelor de legalitate şi temeinicie supuse controlului judecătoresc, respectiv stabilirea faptelor materiale şi verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o şi a justeţii sancţiunii aplicate. Pentru considerentele mai sus expuse, instanţele de judecată au anulat procesele verbale de contravenţie. 

În opinia altor instanţe, descrierea insuficientă a faptei contravenţionale reţinute în sarcina petentului echivalează cu neîndeplinirea cerinţei privind descrierea faptei contravenţionale şi atrage nulitatea relativă a actului sancţionator, condiţionată de producerea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată, în temeiul art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum acesta a fost dezlegat prin Decizia nr. XXII din martie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii. 

S-a susţinut că nulitatea absolută, necondiţionată de existenţa vreunei vătămări, intervine în temeiul art. 17 numai atunci când menţiunile cu privire la faptă, descrierea acesteia sau prezentarea ei lipsesc cu desăvârşire, în timp ce nulitatea relativă, condiţionată de vătămare, este incidentă în temeiul art. 16 atunci când prezentarea faptei este deficitară, neputându-se stabili, de exemplu, elemente din care să reiasă gravitatea faptei sau forma de vinovăţie a contravenientului.

Având în vedere considerentele care au stat la baza Deciziei nr. XXII/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Avocatul Poporului apreciază că situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict şi limitativ determinate în cuprinsul art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 (lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator).

Regimul nulităţii absolute este unul particular, aceasta fiind sancţiunea aplicabilă în cazul încălcării unor norme legale care protejează interesul general al societăţii; iar aplicarea ei presupune o vătămare prezumată absolut şi care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenţie. Datorită efectelor juridice drastice, legiuitorul a redus mult situaţiile în care aceasta este incidentă. În toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, aici intrând şi descrierea faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, se sancţionează cu nulitate relativă, petentul trebuind să facă dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. 

În caz contrar, omisiunile pot fi acoperite direct în faţa instanţei de judecată, care va putea reindividualiza sancţiunea aplicată, când sesizează circumstanţe faptice diferite de cele succint prezentate în procesul-verbal. Actul de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. 

Celelalte argumente care stau la baza opiniei Avocatului Poporului pot fi consultate pe site-ul instituţiei, la secţiunea Recursul în interesul legii - 2018.

14 februarie 2018 
Matei Vîrtosu 
Purtător de cuvânt
AVOCATUL POPORULUI

Tag-uri Nume: